Prietenia mea cu slovele… şi blogomania

Cândva, în toiul unei crize de depresie adolescentină (recunosc că am avut multe şi că niciuna n-a ţinut mai mult de două-trei ore 😛 , fiindcă toate depresiile mele trec imediat ce reuşesc să izbucnesc în râs dintr-un motiv sau altul), am scris o poezie pe care am pierdut-o şi din care nu-mi mai aduc aminte decât o strofă:

Nu-i pasă nimănui de mine,
Sunt singură mereu şi tristă;
Am prieteni foaia de hârtie,
Creionul şi-umeda batistă.

Ei bine, trebuie să menţionez că între timp am abandonat fără şovăire foaia de hârtie albă şi creionul, înlocuindu-le cu dragă inimă cu ecranul monitorului şi cu tastatura, dar am rămas în rândurile prietenilor fideli ai cărţilor tipărite pe hârtie. Ca urmare, biblioteca mea a devenit neîncăpătoare, deşi am transformat-o, nu mai arată aşa, ci aşa.

În consecinţă, am trecut la invadarea pereţilor cu rafturi suplimentare; dintre acestea, cele două de mai jos conţin, după cum se poate observa (clic pe poză pentru mărire) buchisind indicaţiile galbene, mai ales cărţi traduse de mine.

Am făcut adnotaţiile cu gândul la Shauki, care voia la un moment dat să vadă o fotografie actualizată a teancului de cărţi pe care le-am tradus, iar următorul meu obiectiv este, desigur :mrgreen:, umplerea celor două rafturi, în exclusivitate, cu traduceri care să-mi poarte semnătura.

Numai că pentru aşa ceva trebuie timp şi, Doamne!, eu mă joc nebuneşte de-a blogăritul, nu numai pe un singur blog, ci pe mai multe. Ieri am scris aici, şi aici, şi aici, şi aici, şi aici. Iar azi am răspuns la comentarii – nu foarte multe, dar împrăştiate în mai multe locuri şi implicând schimburi de identitate: Vero – Grişka – Mariana. Cât despre comentatul pe blogurile altora, haida de! cine era s-o mai facă şi pe asta? (Mi-am găsit totuşi timp pentru vreo 3-4 comentarii şi pentru nişte like-uri – acolo unde există buton pentru aşa ceva.) Şi cine era să mai şi traducă? (În fine, tocmai am predat o traducere, şi m-am gândit că merit două zile de vacanţă…)

Însă de mâine gata, vreau să traduc şi vreau să scriu, să scriu ceva cu cap şi coadă, nu doar cioturi de poveşti. Aşa că s-ar cuveni să reduc blogăritul la minimum, eventual să-mi reduc toate blogurile la unul singur… Oricum, ţineţi-mi pumnii ca să reuşesc să m-abţin… Sufăr de blogomanie cronică şi vreau să mă vindec!!!

Apropo de blogomanie şi de economie de timp, postez în avans, la ora 21:14 (ora MWB), această poliloghie care vorbeşte şi despre prietenie şi pe care ar fi trebuit de fapt s-o pun aici mâine, când vor mai scrie pe aceeaşi temă psi şi alţi prieteni de-ai mei din blogosferă (înscrişi în tabelul de la sfârşitul articolului ei), pe care nu i-am văzut niciodată 🙂