CÂRŢULIILE MELE CU POVESTIRI
PAVCON
PAVCON
NEMIRA
Comentarii recente:
Vero la Dimineţi de mai Vero la Dimineţi de mai Suzana la Dimineţi de mai CARMEN la Dimineţi de mai Vero la Poze Suzana la Poze Vero la Poze
Avanpremieră
Acest articol a fost publicat în de-ale mele, lumea cărţilor, Traduceri și etichetat Allen Eskens, The life we bury, Ultima zăpadă. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.
VERONICISME 
Titlul original e mult mai incitant decît cel tradus. Ah, să nu m-apuce… 🙂
Mi-aş dori să mai am timp, chef şi mai ales ochi, să mai pot citi. Mi-e teamă însă că ultima le omoară pe celelalte. Ochii…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Versiunea românească a titlului îi aparţine cuiva de la editură. (Unele edituri stipulează în contract că au dreptul să-şi impună părerea în privinţa asta.) Eu tradusesem mot à mot.
Nu poţi rezolva problema cititului cu nişte ochelari?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ochelarii mă obosesc şi ei, sînt incomozi mai ales dacă bate lumina-n ei aiurea.
Cînd titlul tradus se îndepărtează prea mult de cel original apar întrebările. Dar asta e.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu m-am obişnuit cu ochelarii.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu ei, da, poate, dar nu cu modul în care îţi reflectă lumina uneori de te ia cu ameţeală ori nu mai vezi pe unde umbli. Sau poate doar casa mea e construită ciudat de-mi dă asemenea senzaţii…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai mei sunt doar pentru citit. Când umblu prin casă îi ţin agăţaţi de gât, sau îi abandonez pe câte undeva – ca să am ce căuta pe urmă. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mie îmi trebuie o pereche pentru FOARTE aproape (recte citit) şi una pentru CEVA MAI DEPARTE (recte monitorul computerului ăstuia), că despre distanţele mai mari nici nu mai stau să mă gîndesc. Cîndva vedeam perfect la foarte mare distanţă (hipermetropie?) dar şi de foarte aproape (cablaje electronice în miniatură) dar acum am probleme permanent, poate fiindcă ochiul nu mai e capabil să se adapteze.
Nu umblu cu atîrgăţele, fiecare are locul său (că altfel uit unde i-am lăsat).
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E bine că-i poţi pune mereu în acelaşi loc.
Mi-a mi-a reuşit chiar şi faza aia cu căutatul ochelarilor aflaţi pe propriul nas! 😆
E drept că s-a întâmplat o sigură dată, dar… orişicât. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Uite că pînă acolo n-amj auns. Dar nu e timpul trecut.
Oh, fuck! 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😆
Ei, eu sunt mai bătrână, e firesc să fiu cu un pas înainte! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hai, vezi de treabă, că eşti la fel de tînără ca mine (în spirit)! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😆 Mulţumesc. Dar mă tem că asta, cu ochelarii, nu ţine de bătrâneţea spiritului! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Şşşşt, nu ştie nimeni! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană