De sezon

 Grişka ar vrea să vă povestească, într-un stil amuzant, dar fără gogoşi în compoziţie, că, după cum se vede pe geam cu ochiul liber, anul ăsta, în înţelepciunea ei, neaua fragedă, minunea alb-strălucitoare a iernii, încă nu şi-a asumat cu pasiune greaua responsabilitate a depunerii temeinice – în strat de cel puţin un metru – pe pavajul ştirb şi pe spaţiile verzi jumulite din urbea noastră, că bieţilor copaci nu le-a dăruit nici măcar niscai coroniţe anemice, că sărmanele acoperişuri sunt golaşe…

Numai că muzele lui sunt aşa-numiţi magi ai somnului pisicesc, necunoscuţi nouă ăstora, bipezii fără coadă. De aceea se află momentan în compania lor…

… şi vă sfătuieşte să nu staţi aici, holbându-vă la el cu deşarta speranţă c-o să-i întrezăriţi şi pe ei, ci să daţi o raită prin tabelele lui Eddie.

Sau, dacă vreţi să vă simţiţi mai aproape de pol – de polul iubirii! – puteţi contempla poza de mai jos, pe care v-am adus-o tocmai de pe feisbuc.