Când flăcău-i voinicel, doar cu liftu’ urcă el! sau Câte ceva despre Sf. Lene

Tâmpiţele versurile – astea din titlu – recunosc. N-am inspiraţiune, iar raţiunea mea inspiră adânc şi-mi şopteşte că pesemne Calliope şi Euterpe se-nzăpeziră şi nu le mai văz până-n primăvară.

Dar să lăsăm aceste amănunte şi să intrăm în subiect, adică să vorbim despre flăcăul care ne intră în bloc o dată pe lună, să citească repartitoarele (alea agăţate de calorifere), fapt pentru care aflai de curând că plătim, noi, ăştia fraierii, care încă n-am trecut de la încălzirea centrală la centrala de apartament, câte 13 lei. Nu paralei, ci parale. Şi, ca s-o spun pe-a dreaptă, flăcăul nici nu citeşte, stă-n uşă şi scrie ce-i dictează apropitaru: atâta-n dormitor, atâta-n sufragerie… şamd. Şi tot aşa, întotdeauna de sus în jos, că urcă pân’ la ultimul etaj, al şaselea, cu liftul, şi-o ia apoi din uşă-n uşă în sensul descendent al treptelor, precum fac şi popa & dascălul, şi oarece indivizi de la un partid sau altul, când e campanie electorală, şi ademenitorii voiajori trimişi la momit clienţi de câte-un provider (că furnizorii au fost eradiacaţi din vocabularul „lumii bune”) de net &. comp. ( 😛 ), şi cerşetorii care izbutesc cumva să prindă la interfon un suflet milostiv care să le deschidă uşa de la intrarea în bloc…

Şi iar am luat-o razna şi l-am lăsat de izbelişte pe flăcăul cititor scriitor, care aş zice că are vreo douăj’ cinci – treij’ de ani şi nu pare deloc lipsit de vlagă. Ăsta – ca şi popa – lipeşte una bucată înştiinţare pe partea exterioară a uşii de care ziceam mai sus, ca să ştie toată suflarea când o  să se perinde pe la uşile apartamentelor, şi, spre deosebire de popă, îşi lasă şi numărul de telefon, căci, pentru a scrie, după dictare, „atâta-n dormitor, atâta-n sufragerie… şamd”, nu e un must  (sic!), ba chiar nu-i nici măcar musai să vază mutra apropitarului, ajunge să-i auză glăscioru’.

Ei, şi anunţul a apărut alaltăieri şi, fiindcă la ora stabilită consortul meu are program de aţipel, am renunţat la ţinuta de scandal în care-mi prieşte să traduc şi m-am pus în faţa laptopului îmbrăcată ca o matroană respectabilă şi cu hârtiuţa cu „atâta-n dormitor, atâta-n sufragerie… şamd” la îndemână.

Numai că ora H a sosit şi omul negru flăcăul scriitor n-a venit. Aşa că, după ce mi s-a trezit consortul, mi-am permis să-i amintesc (trecuseră 6 luni, cât am aflat eu de pe feisbuc că durata minimă admisă a intervalului dintre două asemenea atenţionări plecate de la nevastă câte soţul personal) că soneria noastră nu mai… sună de vreo doi ani. Fiindcă, în naivitatea mea, am presupus că, na, s-o fi schimbat flăcăul, o fi venit vreunul căruia, spre deosebire de popă, voiajori şi cerşetori, nu i-a dat prin cap să bată la uşă după ce a constatat că soneria nu scoate niciun tril.

Consortul a evitat să pronunţe cuvântul sonerie şi să facă promisiuni, dar mi-a spus că nu-i bai, pot să iau a doua zi numărul de telefon al flăcăului de pe hârţoaga lipită pe uşa blocului.  După care a vrut să aducă oarece obiecte grele din portbagajul maşinii, dar a văzut că nu merge liftul şi m-a anunţat că renunţă (e dotat cu lumbago şi stăm la etajul 5) şi că soneria n-a avut cu siguranţă nicio vină, flăcăul nu şi-a făcut apariţia din cauză de lift nefuncţional.

– Ei, asta-i, am protestat eu, privindu-l chiorâş, ce mare lucru să urce, la vârsta lui, şase etaje? Că el nici măcar n-avea nimic de cărat.

Şi cu asta basta, a doua zi am plecat la piaţă pregătită să fotografiez anunţul, că la ce s-o mânii pe Sf. Lene copiind numărul ăla, dacă tot am telefon dăştept?

Dar n-am avut nici ce copia, nici ce fotografia, că din anunţ nu mai era pe uşă decât un colţ, de restul ne scăpase peste noapte un bun samaritean harnic.

Aşa că nu ne-a mai rămas decât să întrebăm prin vecini. Şi am aflat, de la cineva de la etajul 2, care sunase în seara precedentă ca să-ntrebe dacă mai apare careva sau ba, că mi-s ruptă de realitate şi că jumătatea mea conjugală cunoaşte mai bine „tineretul din ziua de azi”. Răspunsul flăcăului fusese:

–  Vin mâine sau poimâine, după ce se repară liftul. 😛

Şi a venit a doua zi, în urma popii, care, pesemne inspirat de bunul Dumnezeu, îşi programase de la bun început periplul într-o zi cu lift mergător.

Însă pe mine mă roade o întrebare:  Dacă în ziua aleasă de ei n-ar fi mers liftul, popa & dascălul (cu cel puţin vreo zece ani mai copţi decât flăcăul cu respect faţă de Sf. Lene) ar fi urcat pe scări, au ba?

Anunțuri

About Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în despre lume şi viaţă :P și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

17 răspunsuri la Când flăcău-i voinicel, doar cu liftu’ urcă el! sau Câte ceva despre Sf. Lene

  1. Vienela spune:

    Cu cat sunt mai tineri, cu atat e lenea mai mare pe ei… Pune un bilet pe usa ori in lift, cu link spre acest articol, poate il citeste flacaul si se rusineaza. :)))))

    Apreciat de 1 persoană

  2. Drugwash spune:

    Înainte de deliberare, juriul ar dori să asculte şi depoziţia acuzatului. Ar trebui să aibă dreptul la replică, nu? 🙄

    Apreciat de 1 persoană

  3. Zina spune:

    Pariu că n-ar fi urcat nici popa! 😀

    Apreciat de 1 persoană

  4. Hop și io, care te citesc la calup,
    Popa, care nu citește, nu scriește, doar stropește și primește, ar fi urcat și dacă se desființau și liftul, și scările. Cum? Nu știu, făcea el, Dumnezeu, o minune și te pomeneai cu sfinția sa la ușă.

    Apreciat de 1 persoană

    • Vero spune:

      După o minune din asta, s-ar fi umplut toate blocurile din mahala de creştini practicanţi fervenţi, şi n-ar fi încăput nici în bisericuţa popii cu pricina, nici la vreo juma’ de km mai încolo, în catedrala începută acum cel puţin 12 ani şi recent finisată pe dinafară, dar încă pe post de carcasă a unei alte bisericuţe – una de lemn, că, pasămite, aici s-a auzit prima dată că „Dumnezeu preferă lemnul şi spaţiile mici”.
      Iar blocul nostru ar fi devenit loc de pelerinaj şi am fi vândut suveniruri – poate niscai fire de praf de pe palierul unde s-a materializat popa, niscai stropi de agheasmă recuperaţi pe de pe pereţi şamd.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s