„Acasă înseamnă oameni. Nu un loc. Dacă te întorci când oamenii nu mai sunt, nu mai poţi vedea decât ceea ce nu mai există acolo.”*
Robin Hobb, Fool’s Fate
Are dreptate. Apartamentul în care am stat de la 9 până la 24 de ani (şi în care hălăduiesc acum Kiki şi Sami) nu mi se mai pare casa mea. Pentru că mama, tata şi bunica nu mai sunt acolo.
am scris pentru „jocul cuvintelor„
Ar fi frumos să-ţi poţi propti clepsidra vieţii în nisip, cerându-i nisipului din ea să se întoarcă şi să se oprească într-un moment anume, ca să faci o vizită „acasă”, într-un timp care s-a dus, aşa cum duşi sunt şi oamenii cu care l-ai împărţit.
Dar atât de multe nu sunt cu putinţă! De pildă, „niciun om nu poate să-şi facă timp, ci doar să profite cu înţelepciune de timpul care i-a fost dat.”**
Ei, şi unde s-o fi găsind înţelepciunea asta? Că tare aş vrea să profit de timpul care îmi e dat ca să cutreier prin… vremuri care nu există decât în mintea mea. Poate ar trebui să încep cu Mandspyrul din vremea Araanei şi a Aloorei. Poate…
* „Home is people. Not a place. If you go back there after the people are gone, then all you can see is what is not there anymore.”
** Tot Robin Hobb, tot în Fool’s Fate („no man could make time, but only use that which he has given wisely.”)
VERONICISME 
Graba strică treaba, tuşă. 😉
Sus de tot la citatul de debut ai scris „Hoob” în loc de „Hobb”, iar a doua notă de subsol cred că ar fi trebuit să fie în original (engleză), dat fiind că deja e în română în text.
În rest, încărcătură emoţională, lucrare a Timpului etern şi nemilos. „Home is where your heart is”, se spune. Iar inima asta hălăduieşte uneori departe, tare departe…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am corectat, mulţam fain. Cu plecăciune.
Păcat că nu se poate să-mi citeşti şi traducerile, înainte de a le trimite la edituri. 🙂 Că niciodată nu văd tot ce greşesc, şi mai rău e că nici redactorii nu văd întotdeauna tot. 😛
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pentru puţin. 🙂
De-aş mai putea eu citi ca-n tinereţe, de-aş mai avea – măcar în mintea mea – tot timpul din lume pentru visuri şi planuri… Eh, a zburat puiu’ cu aţa. Altfel cu dragă inimă te-aş fi ajutat.
Domeniul ăsta ştii că-i cotoios, nu poţi şti dacă undeva e o eroare sau „licenţă poetică”, respectiv cuvinte inventate după cum se tot vorbi mai adineauri pe aici. Şi bieţii redactori trebuie să ghicească, de multe ori, başca să le meargă mintea la chiţibuşuri nu-prea-ok precum voidbinding. Iar dacă termenul limită ţipă şi trebuie să se şi „mişte cu talent”… 😉 Dar asta e valabil şi pentru traducători deopotrivă. Grea viaţă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu-i vorba de licenţe poetice şi cuvinte inventate, doar de scris „blog” în loc de „glob”, „ţi-a dat” în loc de „şi-a dat”, „făcea” în loc de „făceam” şi altele de genul ăsta.
Dar ai dreptate, graba strică treaba, redactorul e preocupat de altele, mai complicate, timpul e scurt şi astea sunt trecute cu vederea. Iar eu am textul prea proaspăt în minte când îmi verific traducerea, citesc ce ştiu c-am vrut să scriu, nu ce-am scris. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, ştiu cum e, există şi o explicaţie ştiinţifică dar nu ţine de cald. 🙂
Cu toţii (mai puţin eu, poate 😛 ) sîntem mult prea ocupaţi. Vremurile…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Vânturile, valurile…”
ApreciazăApreciat de 1 persoană
vero, eu am ochi brici la așa ceva. îți găsesc și virgulele puse aiurea sau doar căciulițele amețite la diacritice.
dacă te ajută și dorești, mă ofer să-ți înroșesc oarece.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc pentru ofertă, dar nu-i pot cere nimănui să citească 1200 de pagini (cam atâtea va avea traducerea la care lucrez acum) ca să-mi corecteze greşelile de dactilografiere. 🙂
ApreciazăApreciază
dacă ai impresia că m-am oferit așa, pentru imagine, te înșeli.
putem face o încercare cu doar câteva zeci de pagini. nu are nimeni de pierdut.
am mai făcut-o și am și o manieră simplă pentru asta: nu schimb nimic când dau de o greșeală, doar adaug cu o anumită culoare varianta corectă și subliniez cu altă culoare varianta greșită, pentru a-ți sări în ochi.
este o idee. te gândești.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
OK, mă gândesc. 🙂
Mulţumesc.
ApreciazăApreciază
Nu ascult manele, dar zau ca „ti-as da zile de la mine” ca sa poti reveni in Mandspyr. :))
Uneori, cand visez cu ochii deschisi, imi place sa ma mint ca intr-o zi voi avea destui bani pentru a putea cumpara apartamentul in care am copilarit si pe care mama l-a vandut cand aveam 25 de ani. M-ai pus pe ganduri… Oare sa fie doar faptul ca e vorba despre copilarie, adica una dintre cele mai frumoase perioade ale vietii? Si ca tata inca traia cand locuiam acolo? L-as cumpara degeaba oare?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu ştiu, probabil că nu e la fel pentru toată lumea.
Dar mie mi-a fost mai uşor să suport moartea părinţilor, să mă obişnuiesc cu absenţa lor, fiindcă, după înmormântare, m-am întors în ambele dăţi la mine acasă, în alt oraş, într-un loc în care nu veniseră în vizită decât de vreo două ori şi în care nimic nu-mi aducea aminte de ei (decât nişte poze de pe pereţi, pe care le-am dat jos, le-am ascuns în sertare).
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici bine nu am apasat pe butonul „trimite comentariul”, ca acesta a disparut de parca nu a existat vreodata. Il poti cauta prin spamuri?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Se dusese direct la gunoi. Nu pricep de ce. 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici eu nu pricep. 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Are şi wordpress-ul ăsta ţicnelile lui.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Un an bun, draga mea!
Da, ca bine zici!
De 12 ani de fiecare data este la fel: abia astept sa vin … acasa si, cand ajung in casa noastra… o gasesc atat de dureros de straina si de goala incat tot ce imi doresc este… sa plec cat mai repede!
Am renovat-o, am schimbat decorul… dar tot nu e… la mine! Trist!
Cat despre intelepciunea de care vorbesti, cand o capeti poate fi datorita unui lucru care iti scurteaza timpul 🙂 asa ca poate e mai bine sa nu te „inteleptesti” niciodata cu privire la acest subiect! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai dreptate, Cita.
Un an bun îţi doresc şi eu, cu drag. 🙂
ApreciazăApreciază
Ai dreptate. Acasă e mai mult un sentiment decât un loc. Am locuit ani de zile in casa in care stau și acum fără să mă simt acasă. Din fericire, până la urmă a venit și sentimentul. Cât despre înțelepciune… probabil crește în fiecare odată cu numărul anilor, al firelor albe de păr, dar ne e mereu insuficiență. Suntem ori prea curioși, ori prea nesățioși.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, chiar aşa se întâmplă de obicei. 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai mare dreptate, Vero. Este atat de pustiu locul, cand oamenii dragi nu mai sunt.
Ma gandesc insa si sper ca lor le e bine si ca vegheaza. Altfel, totul ar fi chiar lipsit de sens…
Zile inspirate de ianuarie, draga Vero. Sper sa treaca frigul mai repede…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc, asemenea, dragă Suzana!
Au fost şi ierni mai friguroase, n-o lăsăm noi pe asta să ne vină de hac! 😀
ApreciazăApreciază