Tot de-ale mele – arhivele lunii octombrie 2016

 

norii de azi

norii de azi

seninul de ieri

seninul de ieri

ce e nou şi motanului îi place

ce e nou şi motanului îi place

About Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în amintiri, de pe blogurile mele, despre lume şi viaţă :P, despre mine și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Tot de-ale mele – arhivele lunii octombrie 2016

  1. Drugwash spune:

    Ptiu, beleaua, i s-a făcut de scăldat acu’ în buza iernii?😛
    Nah, e doar senzaţia de nou, de curat. Şi poate ceva mai mult de atît, că şi Copilu’ avea tendinţa să se aşeze pe folii/pungi/saci de plastic ori rafie. Mai ales pe birou în dormitor, printre ghivecele cu flori pe care le mai şi „altoia” din cînd în cînd.🙂

    Bag samă că eşti mai bătrînă decît mine pe WP, io abia la sfîrşitu’ anului (pe 31) fac nouă ani. Pfuai, cît a trecut! Parcă ieri o ardeam pe Yahoo360°…
    Hai, mulţi înainte, cu spor şi inspiraţie! Şi senin măcar în suflet, de n-o fi şi afară!😉

    Apreciat de 1 persoană

    • Vero spune:

      Mulţumesc, asemenea.🙂

      De fapt, am început-o cu blogăritul din 2004. Pe weblog. Blogul mai există, dar s-a stricat când şi-au „îmbunăţit” ăia platforma. Nu-l mai pot accesa decât pe articole, la pagina principală (aşa-numita home) nu vrea să se ducă.
      Acolo am scris pentru prima oară despre Grişka.🙂
      http://vero1.weblog.ro/2006/07/18/cadoul/#axzz4OgKVwLpW

      Apreciat de 1 persoană

      • Drugwash spune:

        Da, „îmbunătăţesc” ăştia tot ce prind şi al naibii ghinion că toate „îmbunătăţitele” se fac praf imediat.😦
        Am încercat şi eu „home” şi primesc eroarea „The page you are trying to view cannot be shown because it uses an invalid or unsupported form of compression.” Lemne şi pietre după ei, imbecilii naibii!

        Bietul Grişka, ce speriat o fi fost de n-a ieşit din magazia aia decît tîrziu, de foame. Bine că a dat peste oameni buni ca voi şi acum huzureşte prin sertare şi ligheane şi unde vrea musteţile ‘mnealui.😀

        Apreciat de 1 persoană

        • Vero spune:

          Grişka era, şi încă este, foarte sperios.
          Mai întâi a mieunat câteva nopţi pe sub maşinile parcate în faţa blocului, până când bărbatu-meu, care până atunci nu fusese de acord să ne luăm pisică, ca să n-o chinuim ţinând-o închisă în apartament, a zis: „Gata, pe ăsta mă duc să-l iau.” Şi s-a dus, dar n-a putut să-l scoată de acolo. A văzut doar că e „o frumuseţe”. Şi i-au spus nişte copii că nici ei n-au putut să-l prindă şi că-i duc mâncare. Iar peste o zi sau două Grişka a început să miaune în magazia aia, şi l-am pus pe bărbatu-meu să spargă lacătul, că-mi spuseseră vecinii că proprietarul nu-i acasă. Dar era.😛 Noroc că nu s-a supărat. Încercase şi el să scoată pisoiul şi spunea c-o să-l otrăvească dacă altfel nu poate scăpa de el. Iar jivina mititică (şi mie mi s-a părut o frumuseţe), cocoţată de scânduri, prea departe ca să se poată ajunge la ea, mieuna de-ţi rupea inima.
          Cred că toate zilele alea în care a mieunat ascuns l-au afectat cumva. Visează foarte des urât, scânceşte cu disperare în somn. Iar după ce-l trezim se duce glonţ la străchinuţa cu mâncare.

          Apreciat de 1 persoană

          • Drugwash spune:

            Povestea ta m-a dat peste cap, că aşa a fost şi cu Copilu’: a mieunat de dimineaţă pînă seara în grădină şi eu tot mă ţineam băţos că nu mă interesează, nu-mi trebuie blănoase în casă, o fi al cuiva din vecini şi o să vină după el etc. Şi cînd am văzut că se înserează, se strînge de furtună şi n-a venit nimeni, nu m-a lăsat inima să-l ignor în continuare şi m-am dus să văd unde şi cine e. Şi de cum l-am luat în braţe, moale ca o cîrpă de foame şi sete şi atîta plîns, am ştiut că va rămîne la mine. Am sperat totuşi că va dura mai mult, mult mai mult. Dar a fost doar un an, fix un an!😥

            Şi el mai visa urît, ofta în somn. Dar mîncare avea mereu, nu ducea lipsă. Cred că de companie avea nevoie cel mai mult, iar eu în ultima vreme devenisem prea „ocupat”. Unele lucruri n-am să mi le iert niciodată.😦

            Apreciat de 1 persoană

  2. papagigli spune:

    La multi ani insoriti, Vero! Nu stiam ca te-ai „nascut” pe wordpress c-un an mai devreme decit mine😆 Ma simt june si ferice, desi nu ma cheama Vasile😉

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s