Incultura pe tocuri

Pe lângă întrebarea retorică din articolul meu anterior, cel despre recenzia romanului Mireasa prinţului, am lăsat un comentariu şi la faţa locului, ca să zic aşa, şi, ca răspuns, am fost sfătuită să scriu la Universitatea Columbia, ca să mă lămurească ăia [de la „catedra de studiu a florinezilor”] „despre istoria Florinului”.:mrgreen:

pf

Şi, în chip de cireaşă pe tort, răspunsul a primit şi aplauze din partea fanilor. Pare-se că e vorba de o recenzie scrisă de un soi de chior din ţara orbilor.

N-aş fi crezut că poate fi cineva atât de… incult („Florinul” e un stat imaginar, numai cineva care a trecut prin şcoală ca gâsca prin apă are nevoie de note de subsol sau de alte explicaţii din partea autorului ca să-şi dea seama de asta) încât să citească Mireasa prinţului fără să se prindă a că mai lungul roman scris de un oarecare Morgenstern nu e decât o născocire.:mrgreen:

Concluzia: „viitor de aur ţara noastră are”…

About Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în despre lume şi viaţă :P, lumea cărţilor și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Incultura pe tocuri

  1. Pingback: Comoara din tablou | Iubesc Viaţa

  2. Pingback: Despre curburi (tangenţial) | Idei Înghesuite

  3. Cita spune:

    Draga domnisoara, nu stiu daca veti mesajul acesta dar nu pot sa nu-l scriu.
    Nepoata mea are 9 ani! I-am citit ce ati scris si mi-a spus:
    – Vai, dar asa vorbesc tinerii in Romania cu persoanele mai in varsta? Si despre ce respect e vorba?
    Remarca… m-a pus pe ganduri!
    Smerenia nu strica nimanui, nicicand!
    Noaptea sa va fie un sfetnic bun!

    Apreciază

Comentariile sunt închise.