Pe lângă întrebarea retorică din articolul meu anterior, cel despre recenzia romanului Mireasa prinţului, am lăsat un comentariu şi la faţa locului, ca să zic aşa, şi, ca răspuns, am fost sfătuită să scriu la Universitatea Columbia, ca să mă lămurească ăia [de la „catedra de studiu a florinezilor”] „despre istoria Florinului”. 
Şi, în chip de cireaşă pe tort, răspunsul a primit şi aplauze din partea fanilor. Pare-se că e vorba de o recenzie scrisă de un soi de chior din ţara orbilor.
N-aş fi crezut că poate fi cineva atât de… incult* încât să citească Mireasa prinţului fără să se prindă că mai lungul roman scris de un oarecare Morgenstern nu e decât o născocire.
Concluzia: „viitor de aur ţara noastră are”…
* „Florinul” e un stat imaginar, numai cine a trecut prin şcoală ca gâsca prin apă are nevoie de note de subsol sau de alte explicaţii din partea autorului ca să-şi dea seama de asta
VERONICISME 
Pingback: Comoara din tablou | Iubesc Viaţa
Pingback: Despre curburi (tangenţial) | Idei Înghesuite