Am reuşit să mă enervez aiurea şi trebuie să scriu ca să-mi treacă

captură de ecran de pe facebook

Sunt de acord cu ceea ce am subliniat mai sus. Dar:

Începând cu cele aşa-numite şapte minuni ale lumii antice (sau, în fine, cu ce-o mai fi fost înainte de ele şi s-a surpat înainte de începe să se scrie aceea istorie pe care o cunoaştem), toate construcţiile măreţe de pe planeta asta, la care ne holbăm acum cu gura căscată, adesea muţi de admiraţie/veneraţie, s-au înălţat „cu ajutorul sângelui, înfometării şi al sutelor de mii de sacrificii umane”. Şi le putem numi oricum, numai „edificii ale urâtului” nu – niciuna nu lezează simţul estetic.

Cât despre „smerenia” celor care, deşi ştiu că, la scara universului, nu au nici măcar infima dimensiune a unui fir de praf, îşi permit să creadă că Dumnezeu preferă una sau alta… Hmm! Poate ar trebui să aprofundeze sensul cuvântului „smerenie”, care aş zice că le cam scapă. E de preferat, din toate punctele de vedere, siguranţa de sine a ateului, care spune că Dumnezeu nu există, deci n-are nevoie de catedrale. Nu credeţi, stimaţi smeriţi, că până şi Dumnezeu o preferă?

Publicitate