Vreo două duzini

toate carpetele sunt lucrate de mătuşa Pia

Proaspăt ca un ghiocel (graţie unui aţipel de circa două ore), domnul şi stăpânul casei decretează că e cazul să dau cu aspiratorul pe cele trei carpete din sufragerie, după care spală el parchetul. Eu strâmb din nas. N-o să-mi ia mai mult de cinci minute, dar nu e tocmai activitatea mea preferată la 8 seara, în zi de sâmbătă şi într-un moment când tocmai traduceam cu drag şi spor şi cu speranţa că sunt pe drumul cel bun al recuperării întârzierilor. Obiectez atât cât e nevoie ca să se ştie că nu sunt încântată şi mă pregătesc sufleteşte să fac turul sufrageriei în patru labe – că asta e poziţia de lucru cu bătrânul nostru aspirator, neprielnică pentru un tip cu lumbago. În schimb, parchetul se poate spăla cu mopul, din poziţie verticală.

El aduce aspiratorul în sufragerie, cu firul târâş, că mecanismul ăla care-l strângea s-a stricat de… de multă vreme*. Firul dă peste străchinuţa motanului de pe hol. Aud zornăit de cronţonele şi mă uit urât.

El (împăciuitor): Nu s-au împrăştiat decât vreo două…

Eu (cu acreala unei neveste cu vechime, care se respectă): Vreo două duzini.

(Puteam să zic vreo douăzeci, dar, având în vedere că, în engleza care mi-a devenit de toate zilele, aproximările se fac cu duzina…)

El (culegând): Una, două, trei…, zece… cincisprezece…, douăzeci…, douăzeci şi trei, douăzeci şi patru.

Eu râd cu gura până la urechi.

El (se benoclează şi pipăie, până când are ce ridica, triumfător, între două degete): Douăzeci şi cinci!

Eu pufnesc cu tot dispreţul de care e demnă agăţarea de o eroare atât de insignifiantă.

El (conciliant): Recunosc că ai spus vreo două duzini. (Râzând): Ar fi cazul să te exprimi cu mai multă precizie!


* De când mă tot înfrupt din înţelepciunea feisbucului, am aflat că nu se face să-i tot aminteşti bărbatului, din şase în şase luni, că are ceva de reparat.

About Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în despre mine și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Vreo două duzini

  1. Zina spune:

    Nu se face, dar e bine!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Cita spune:

    Barbatul perfect… are o femeie care stie cum anume sa-l ajute spre a fi asa!🙂
    Mi-a placut onestitatea!🙂

    Apreciat de 1 persoană

  3. Eu mă opresc la partea cu număratul. Poți exersa număratul dintr-o privire cu scobitori. E simplu: scuturi cutioara cu gura în jos, ca să iasă una prin găurică. Când e foarte plină merge greu. Trebuie să insiști. De obicei, la a treia încercare, cade capacul. Pe covor sunt mai vizibile decât pe parchet.

    Apreciat de 1 persoană

    • Vero spune:

      Ştiu cum e şi cu scobitorile. Am păţit-o.🙂
      Din fericire, le-am răsturnat pe masă – pe toate. Fiindcă de obicei o ţinem cu capacul săltat sau fără capac, după caz, ca să evităm beleaua cu găurica. Şi, de tot obicei, pe masă înghesuiala e mai mare decât ar trebui, aşa că n-am reuşit să mă strecor fără să-i trag cutiei, cu graţie, un dos de palmă.🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s