Gemeni în gânduri, s-au găsit nu fiindcă vorbeau acelaşi grai, parcă germanic, nu fiindcă purtau acelaşi gen de veşminte sobre, nu fiindcă ocoleau deopotrivă prilejurile de gâlceavă, ci fiindcă amândoi au vrut să culeagă cu gingăşie frumuseţea de garoafă a aceleiaşi fecioare cu galbeni în cosiţe, care i-a respins pe rând cu acelaşi gest dispreţuitor, preferând grosolănia unui haidamac cu urme de lanţuri la fiecare gleznă şi cu şişul pătat de sânge.
CÂRŢULIILE MELE CU POVESTIRI
PAVCON
PAVCON
NEMIRA
ÎNCEPUTURI DE ROMAN
Comentarii recente:
VERONICISME 
Pingback: Duzina de cuvinte 2 / 2012 « Tiberiuorasanu's Blog
Pingback: duzina de cuvinte – ganduri in noapte
Pingback: psi-words » duzina de cuvinte- in g
ştii cât de mult îmi plac scrierile tale scurte de o frază numai, însă pline de înţeles. o mai spun o dată, cu aceeaşi sinceră admiraţie. teribil le-ai amestecat şi de data aceasta, de la început şi până la şişul acela din final.
mulţumesc mult, vero, pentru tot.
ApreciazăApreciază
:Şi eu îţi mulţumesc, psi, tot pentru tot! 🙂 De când micile noastre feline ne-au ajutat să ne încrucişăm drumurile, blogosfera e mai frumoasă!
ApreciazăApreciază
Fraza asta minunată sună a Borges…
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Tibi, comparaţia e mai mult decât măgulitoare 😳
ApreciazăApreciază
Am recitit-o şi spun acelaşi lucru: BORGES 🙂
ApreciazăApreciază
😳
ApreciazăApreciază
Pingback: duzina de cuvinte – 17 – disperare « Rokssana's Blog
Pingback: Duzină de cuvinte…definite | Un blog de poveste
Ce nu fac fecioarele frumoase cu sufletul omului… 😀
ApreciazăApreciază
Cu sufletul şi cu banii lui! 😆
ApreciazăApreciază
Pingback: GG…-Die Sonne scheint noch! « Almanahe's Weblog
poti sa vizualizezi fiecare detaliu…poti sa simti tot ce se intampla acolo…o fraza atat de frumoasa 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, sunt încântată dac-am reuşit să creez o asemenea impresie 🙂
Uneori mă gândesc că aceia care se întreabă dacă nu cumva suntem posedaţi când scriem ştiu ei ce ştiu; pentru că am început să scriu fraza fără să am habar cum vreau s-o termin şi ce vreau să spun de fapt. Şi nu e prima oară când mi se întâmplă…
ApreciazăApreciază
ti-am mai spus…e momentul sa scrii tu, ale tale …nu doar sa traduci…mintea ta are ceva stocat pentru o viitoare carte…stiu eu 🙂
ApreciazăApreciază
Scriu povestiri de 20 de ani (adică am scris); lista lor completă, cu link-uri la locurile unde pot fi citite, se găseşte aici.
Iar la traduceri nu pot să renunţ, sunt singura mea sursă de venituri şi îmi papă aproape tot timpul (trebuie să colaborez cu mai multe edituri în paralel, nimeni nu plăteşte la timp, dar, dacă am de luat din mai multe locuri, pică până la urmă de undeva).
ApreciazăApreciază
Pingback: DUZINA DE CUVINTE Când medicul te omoară ! « Dictatura justitiei
Speriata un pic de sisul acela…deci e aadevarat ca fetele cuminti prefera baietii rai,nu?
ApreciazăApreciază
Mi-aduc aminte, parţial, un citat din „Corabia Nebunilor”, de Katherine Anne Porter, despre faptul că toate femeile preferă, „în adâncul inimii lor” , „bandiţii, peşti şi puşlamalele”. Acum n-am răbdare să răsfoiesc cartea în căutarea citatului exact, dar îmi aduc aminte şi că am citit-o pe când eram o adolescentă relativ cuminte şi am copiat fraza cu pricina într-un caieţel, considerând că exprima un adevăr 🙂
ApreciazăApreciază
Imi aduc aminte de o provocare data de Psi,cea cu eroii preferati.Nu mai stiu cine a spus ca ar prefera balaurul,zmeul,tipul rau si nu pe print,pe fat frumos dar i-am dar dreptate.Noi femeile,din cauza instinctului matern dezvoltat uneori gresit,cred ca avem nevoie sa modelam caracterul raului,sa il aducem pe calea cea buna
ApreciazăApreciază
Nu sunt sigură că vrem să-l modelăm, cred că, mai degrabă, cei răi ni se par mai puternici, şi instinctul ne cere să alegem bărbatul care ne poate ocroti cel mai bine copiii.
La urma urmelor, suntem şi noi tot nişte animale; animale sofisticate, cu pretenţii, cu idealuri, dar, în esenţă, nu facem altceva decât să ne mascăm şi să ne împopoţonăm instinctele primare: cel de supravieţuire şi cel de reproducere.
ApreciazăApreciază
Fiindcă dragostili-s şişul suprem, căci bunătate de „garoafă” din muiere, tigancă ori alt neam, nu te caută de ai acel gen de aer serios, germanic, ci la galbeni de multe ori(la gânduri n-are cum din prima), la gest, la grai(şi dacă nu-i pre limba ei, chier gemeni, pe-a lor negreşit) şi nici gingaşă n-avu cum a-i refuza, ci cu gâlceavă, aşa cum s-o văzut în scris, dar şi-n vedenie, ca să fie cel tâlhar ce-o fermecat-o, ca prins de gleznă, nu invers.
ApreciazăApreciază
😆
Frumoasă replică!
ApreciazăApreciază
Imi plac textele scurte, iar tu reusesti sa faci asta de fiecare data 🙂
ApreciazăApreciază
Mă bucur că-ţi plac astfel de texte.
Iar nevoia e un profesor foarte bun – eu vreau să iau parte la joc, dar nu stau prea bine cu timpul, aşa că textele scurte rezolvă problema. Ca să nu mai spun că de obicei mi-e şi lene să scriu mult! 😀
ApreciazăApreciază
Pingback: Monolog germanic « Abisuri
Cand doi se cearta …Cine o fi al treielea ?
ApreciazăApreciază
Ghici ghicitoarea mea! 😀
ApreciazăApreciază
Esti pe gustul meu! Ar trebui sa te citesc zilnic ca sa invat cum poti scrie bine fara sa bati campii!
Iti multumesc si pt ca , desi lipsita de timp, imi lasi mereu cateva vorbe pe blog! Apreciez mult asta!
O saptamana buna!
ApreciazăApreciază
Tu nu baţi câmpii, Cita! Nimic din ce scrii nu e de prisos!
Încerc, pe cât posibil, să las câteva vorbe la toată lumea. Fiindcă mă gândesc că şi celorlalţi le place, aşa cum îmi place şi mie, să afle cât mai multe păreri despre ceea ce au scris.
O săptămână frumoasă!
ApreciazăApreciază
O fi fost Guta…sau Minune… :))
ApreciazăApreciază
😆
În privinţa asta e invitată toată lumea să-şi dea cu părerea! 😀
ApreciazăApreciază
Pingback: Duzină de cuvinte…definite | Oborul Fantezii