Pregătisem altceva pentru astăzi, dar am reprogramat pentru una din săptămânile viitoare. Deocamdată vă invit în schimb să faceţi cunoştinţă cu mătuşa Pia – sau să vi-o reamintiţi.
Mătuşa Pia (foto aici, jos) e sora mai mică a mamei – singura mea mătuşă încă în viaţă. Am scris despre ea şi despre ţăcănelile ei e mai multe ori. Iată titlurile articolelor – sunteţi invitaţi să le citiţi în măsura în care aveţi timp şi chef (primele 3 sunt mai lungi, celelalte sunt scurte sau chiar foarte scurte):
- Vacanţă nedorită – 1 (mătuşa Pia apare aici abia în penultimul paragraf)
- Vacanţă nedorită – 2
- Vacanţă nedorită – 3
- Adunarea, bat-o vina…
- Taste prea mici
- Avatar – de la tinereţe pân’ la bătrâneţe
- Calendarul
- Shocking breaking news
Ce mi-a venit cu mătuşa Pia? Ei bine, eu fiind ruda ei cea mai apropiată şi neaflându-ne în acelaşi oraş, îi dau telefon în fiecare seară, la opt trecute fix, şi mi se plânge de aceleaşi false probleme de nerezolvat, iar eu îi dau aceleaşi răspunsuri idioate. Aşa că m-am gândit să-i propun în schimb o jumătate de oră de lectură la telefon – nu poate citi singură, e aproape oarbă, abia dacă-şi mai „vede potecuţa”, ca să folosesc o expresie de-a ei. A fost de acord, o să-ncepem de mâine, şi vrea să-i citesc ceva tradus de mine.
Aşa că, în seara asta, după ce-am închis telefonul, m-am dus în faţa raftului cu cărţile pe care le-am tradus, încercând să aleg ceva pe gustul şi înţelesul unei femei care, dac-o vrea Dumnezeu, o să-mplinească 90 de ani peste 3 luni şi care nu mai e tocmai întreagă la minte. M-am uitat la cărţi pe rând şi am strâmbat din nas pe rând. Cele traduse pentru RAO sunt prea violente, prea pline de crime la tot pasul. Cele pentru Nemira sunt prea SF, ca şi cele pentru Leda – mă îndoiesc că ar pricepe, de exemplu, ceva din Snow Crash sau din Flashforward, sau din Little Brother. M-am oprit o clipă în faţa lui James Dean, Rebelul – una dintre cele mai frumoase cărţi traduse de mine. Poate i-ar plăcea, e despre actori din tinereţea ei, numai că e singura traducere în care nu am ocolit/îndulcit expresiile fără perdea (am avut binecuvântarea editorului). Am zăbovit şi în faţa poveştii cu piraţi, Pe ape şi mai tulburi, dar nu cred totuşi c-o tentează istoriile cu zombi şi alte arătări. Bărbatu-meu mi-a sugerat poveştile de Crăciun ale Donnei VanLiere. Astea nici n-au apărut încă, ceea ce n-ar fi o problemă, i le-aş putea citi de pe laptop, dar sunt prea lacrimogene (mai ales prima) – în primul rând nu cred că le mai suport eu.
Ei, şi m-am întors din nou la cărţile de la Nemira… M-am gândit în treacăt că poate i-ar fi plăcut Dansul Dragonilor – din care e însă din păcate greu să pricepi ceva dacă n-ai citit romanele precedente – şi m-am oprit la… Jocurile Foamei!
Aşa că, asta e, mâine încep să-i citesc mătuşii Pia aventurile lui Katniss Everdeen. Sunt foarte curioasă ce-o să zică – cel puţin tot atât de curioasă cum sunt să văd filmul!!! 😀
Pingback: Nemuritorul Eminescu. Repostare « Tiberiuorasanu's Blog
dumnezeu să o ierte pe mama ta. e tot ce pot spune. 😦
ApreciazăApreciază
Mulţumesc.
ApreciazăApreciază
Pingback: psi-words » cuvinte din trecut- dor de eminescu
Pingback: Alt fel de cuvinte …din trecut « BLOG D'AGATHA
Pingback: N-am chef, deloc, de Eminescu astăzi ! « Dictatura justitiei
Pingback: Cuvinte din trecut – 1914 | Cioburi de chihlimbar
Mă întreb dacă mie îmi va citi cineva vreodată ceva la telefon. Dacă îmi va dărui atâta atenţie.
Dumnezeu să le odihnească pe mame, Vero. A mea s-a dus pe 24 ianuarie.
ApreciazăApreciază
Şi eu mă-ntreb dacă mie o să-mi citească vreodată cineva, dacă n-oi mai fi în stare s-o fac singură.
Şi da, Dumnezeu să le odihnească pe mamele noastre şi pe ale altora. Cealaltă soră a mamei (şi ea tot fără copii, şi tot ca o mamă pentru mine) s-a prăpădit pe 25 ianuarie (la 14 ani după moartea mamei, deşi era sora ei cu şapte ani mai mare).
ApreciazăApreciază
Felicitari. Faci un lucru minunat, si daca-i citesti Praslea si merele de aur…….!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc 🙂
Fiindcă veni vorba… Jocurile Foamei nu i-au plăcut, s-a plictisit după vreo 5 pagini. I-am citit câteva poezii de Topârceanu (îi plac foarte mult versurile, ştie o grămadă pe dinafară), iar acum suntem la Pe Aripile Vântului, una dintre cărţile ei preferate.
ApreciazăApreciază
Tocmai am descoperit postările despre mătușa Pia! Și rămăsesem în suspans, nu știam dacă i-au plăcut Jocurile foamei! Acum ce-i citiți? ”Pe aripile vîntului” e destul de lungă, probabil n-ați trecut la altceva… (e și cartea preferată a mamei :))
ApreciazăApreciază
Acum citim romanele din ciclul Jalna (Mazo de la Roche). Tocmai am dat gata volumul patru – şi cred că mai sunt vreo zece, dacă nu s-o plictisi între timp. Pe la volumul II a zis la un moment dat că nu-i mai place. Şi am încercat să-i citesc o povestire de Maugham, pe care însă n-a avut răbdare s-o ascute până la capăt. Pe urmă am încercat cu Toate Pânzele Sus (şi ea mi-a citit-o mie când eram copil), dar, după două seri, a vrut să ne întoarcem la Jalna.
ApreciazăApreciază