– pentru miercurea fără cuvinte
= clic pe imagini pentru mărire =
2 aprilie – doi la doi
2 aprilie – 2 grauri în 5 poze
2 aprilie
-
- 2 aprilie
-
- 2 aprilie
2 aprilie
2 aprilie
2 aprilie
2 aprilie
-
- 4 aprilie – ocheade de pe ultimul etaj al bibliotecii
-
- 4 aprilie – ocheade de pe ultimul etaj al bibliotecii
8 aprilie – nori către seară
8 aprilie – zboruri
9 aprilie – toate pozele făcute cu aparatul foto (se văd mult mai bine – unele dintre ele – în colajele de mai jos)
9 aprilie – nori matinali
9 aprilie – nori la amiază
9 aprilie – nori către seară
9 aprilie – zburătoare cu aripile deschise sau cu pereche
9 aprilie – toate pozele făcute cu aparatul telefonul (se văd mult mai bine – unele dintre ele – în colajele de mai jos)
9 aprilie – nori matinali
9 aprilie – nori mai matinali decât cucerirea hainei de către pisică
9 aprilie – nori la amiază
10 aprilie – nori către seară
12 aprilie – apus de soare cu lună
VERONICISME 
Cam multe cuvinte pentr-o miercure chipurile făr’ de. 😛 😀
Unde or fi extratereştrii ăia care se tot laudă că zboară pe cerurile noastre, că io nu văd decît nouri?! Ori s-or fi deghizat atît de bine precum elefantu’ cu ochii roşii din cireş? 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cuvintele nu-s chiar aşa multe, că unele se repetă! 😛 😀
Extratereştii stau la pândă dincolo de nori. 😛 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ha, trişezi, numeri doar unicatele?! 😛
Credeam că dincolo de nori pîndesc doar cei de la Holograf. 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😆
În ziua de azi, cine nu trişează dă faliment. E cazul să mă adaptez şi m-am gândit că aş putea să-ncep acum. 😀
Ştiu că există o formaţie care se cheamă Holograf. Dar habar n-am ce cântă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
[YT] Dan Bittman – Dincolo de nori (Eurovision Song Contest 1994) (00:03:04)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici pe Dan Bittman nu-l ascult. Iar la Eorovision nu m-am uitat niciodată mai mult de 10 minute.
La capitolul muzică românească, îmi plac muzica folk, romanţele şi o parte din muzica populară (de exemplu aia cântată de Maria Tănase). A, şi muzica lăutărească şi aia – cum să-i zic? – golănească, gen „Eu te-am iubit, Paraschivo”.
Când eram la serviciu, auzeam vrând-nevrând ce cânta difuzorul din birou. Dar acasă am lucrat fără muzică până acum vreo 3 ani, când mi s-a pus pata pe muzica de operă. Însă când mă concentrez la tradus sau la altceva – de exemplu acum, când comentez aici -, habar n-am cine şi ce cântă. Uneori se întrerupe muzica (mă-ntreabă YouTube dacă mai ascult) şi eu nu-mi dau seama, ţin în continuare la urechi câştile în care nu se mai aude nimic. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici eu n-ascult da’ se-ntîmplă să mai aud. Rar. 🙂 La românească mă refer. Au trecut de mult vremurile cînd ascultam Maria Cornescu pe vinil laolaltă cu George Nicolescu, Victor Socaciu, Compact şi mulţi alţii – atît cît se găsea prin magazine şi cît îmi permiteam finaciar. Duse tot de mult sînt vremurile cînd cîntam în parcul Tipografiei piese de genul celei cu Paraschiva, Mona mea şi altele din aceeaşi categorie. Mai tîrziu prinsesem obiceiul de a asculta oarece muzică cultă pe Mezzo dimineaţa înainte de culcare (da, am scris corect, ştii doar că sînt „altfel” cu programul). Acum extrem de rar mai ascult ceva, poate doar de curiozitate cînd pune cineva vreun link fără să explice ce/cine e (că degeaba am muncit la programele alea dacă nu vrea lumea să le folosească). Nu mai am starea pozitivă necesară şi sînt extrem de sensibil la muzică şi la zgomote în general.
Dan Bittman e liderul formaţiei Holograf, sau cel puţin aşa era cîndva, că habar n-am ce/cum mai e acum. De-aia am zis de ei, dar am găsit varianta Eurovision care pare printre primele apărute. Cum trece timpul…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Şi eu am ajuns să mă duc dimineaţa la culcare. Fac poze în zori nu fiindcă m-aş trezi devreme, ci fiindcă la ora respectivă încă nu-s în dormitor.
Drept este că, uneori, între timp mai trag câte un pui de somn în sufragerie, la postul meu de lucru de pe colţar. Mă trezeşte Grişka pe la 2 noaptea, fiindcă i–am învăţat să le dau la ora aia câte o porţie de mâncare din pliculeţ. Uneori vine şi Ziţa pe măsuţa mea, lângă laptop, dar Grişka e cel care dă cu lăbuţa-n mine.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi se mai întîmplă şi mie să închid ochii pentru vreo 10-20-30 de secunde uneori, cînd simt că mă ia o moleşeală puternică, dar trece şi îmi revin. Îmi amintesc de nea George – un tip masiv şi mai în vîrstă decît mine la vremea respectivă – cum moţăia pe scaun în faţa pupitrului cu tot felul de electronice dezmembrate, cînd îl plesnea somnul. Am lucrat la atelierul lui o scurtă vreme pînă să fac pneumonie din cauza frigului din cameră şi de pe drum. Chicoteam pe atunci văzîndu-l, dar am ajuns ca el, doar că nu mai am pistolul de lipit în mînă ci doar tastele computerului.
Copiii sînt învăţaţi să aibă mîncare la discreţie, nu trebuie să vină să ceară. Dacă nu mai e înseamnă că trebuie să se descurce singuri. La voi e un pic altfel. Îmi amintesc însă cum mai venea cîte unul din generaţiile vechi, cînd erau mititei şi mă pipăiau pe faţă în pat cînd dormeam ca să vadă dacă mai trăiesc. Acum abia dacă mai doarme Bebiţă pe la picioare. Într-o vreme venea şi Roza, erau unul de-o parte şi unul de cealaltă. Eh şi cîndva erau şase care-mi ţineau de cald cît a fost tentativa de iarnă…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu am adormit acum vreo 3 ore. Acum mă pregătesc să mă mut în dormitor, să-mi continui somnul acolo.
Şi „copiii” noştri au mâncare la discreţie – adică cronţonele prin toate canererele. Dar din pliculeţ le dau de două ori, noaptea. o dată pe la 12 şi o dată pe la 2. De fapt, la 2 Grişka primeşte ficat, mâncarea lui preferată, care însă dom’şoarei Ziţa nu-i place.
Mai nou, când mâncăm noi vor să ştie ce mâncăm şi se înfruptă şi ei dacă se întâmplă să le placă. Ziţa haleşte cu poftă peşte (nu oirce fel de peşte) şi parizer.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
N-am avut timp să mă plictisesc azi-noapte, parcă nimic nu merge cum trebuie şi e de alergat aiurea ca să ajungi într-un final la „nu se poate fiindcă nu vrem noi”.
Cu pliculeţele cam greu la mine, doar dacă-şi face cineva pomană. Abia primesc şi „bombonele” şi la alea strîmbă din nas (doar la Kirby, că Whiskas le place).
Să-i fi văzut pe ăia din primele serii cum săreau unii peste alţii cînd le dădeam gîturi şi baby hering. Aveau şi ei fiecare preferinţa lui. Bebiţă n-a gustat niciodată peşte, nu-mi mai permit de mult. I-am dat însă mereu din salam şi cîrnaţi, mă aşteaptă în faţa uşii de la bucătărie de fiecare dată cînd aude c-am ieşit din cameră. Doar că n-am mereu aşa ceva, tot de pomană depinde.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Grişka a mâncat Whiskas vreo 10 ani, apoi a început brusc să strâmbe din nas. Când am luat-o pe Ziţa, ‘mnealui mânca Purina şi Nutraline, şi ei bineînţeles că i-au plăcut mai mult decât „bombonelele” de 5 lei kilu cu care ne permiteam să hrănim gaşca de 11 pisici de la ţară. Pe urmă Nutraline a schimbat ceva la reţetă. Grişka nu s-a sinchisit, dar ea n-a mai vrut să mănânce, aşa că am trecut doar la Purina pentru amândoi. Dar de la o vreme luăm Whiskas pentru pisicile maidaneze de pe lângă bloc (că nici punga noastră nu e fără fund, ca să le dăm şi lor tot Purina aproape zi de zi), şi Grişka a sărit pe masă când a simţit prima dată mirosul. Acum mănâncă şi el din nou şi Whiskas.
Iar Ziţa a reînceput să mănânce parizer ieftin, de la Profi. Şi când era mică îi plăcea grozav.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dacă se schimbă reţeta ei simt imediat. Doar că la mine n-au ce face – ori mănîncă ce le dau ori se duc să-şi caute singuri.
A fost o vreme cînd parizerul era hrana tuturor: şi a lor şi a mea. Mîncam cot la cot, ca să zic aşa. Acum îi duc dorul. Şi parizerului şi celor care îl mîncau cîndva, că au dispărut toţi.
Lily mînca varza din sarmale şi icre. Şi caşcaval, în foarte rarele ocazii cînd primeam de la mătuşă-mea. Uite aşa îmi mai aduc şi eu aminte de alimente.
Ia să mănînc eu o porţie de somn, mai bine. Zi frumoasă şi spornică! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La Profi parizerul e ieftin. Cel mult 10 lei kilogramul. Nu ştiu cât de sănătos e, dar gustos este. 🙂
Mulţam de urare. Şi sper că ţi-a priit porţia de somn şi că vor veni pentru tine vremuri mai bune. Pentru început, să-ţi fie frumoasă seara!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bună dimineaţa de seară! Încă am ochii cîrpiţi de somn. Îmi aduc aminte de un „joc” din Rebus – nu mai ştiu cum se numeşte stilul – unde din diverse litere şi desene se ghiceşte un text, şi era unul care din cîteva chestii, un B, un E şi ceva tăiat cu un X ieşea „semne bune anul are” (semne, B, un E, anulare). Aş vrea să pot crede asta, încerc. Pînă acum pot spune „se putea mult mai rău”. 🙂
Totuşi de parizer nu mă pot atinge, fiindcă banilor nu le mai ştiu culoarea ori mirosul de foarte mult timp. Ce nu vine în pachet – comandă făcută de cîte cineva prin Glovo sau alte firme, sau trimise prin Poştă – nu există pentru mine. Asta e situaţia. Bine că am „bombonele” pentru copii, măcar atît. Pentru mine… ce-o mai veni. Merge şi-o ciorbă, că tot nu mai am dinţi pentru mestecat chestii.
Hai, seară frumoasă şi spornică! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Like-ul e pentru urarea din final.
Pentru ceea ce o precede… 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E bine şi aşa. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, da! Sigur sunt dincolo de nori si nu mai inteleg nimic! Las’ ca le explicam noi! 😀
Ai facut un aranjament genial. Chiar acum o jumatate de ora am facut o poza cu o pasare poposita pe un stalp de lumina! Si am toate lacunele despre pasari. Habar nu am ce sunt cand le vad. Graurii sunt scumpi foc. Cata vreme ne mai putem juca e perfect. Pe cuvant ca nu inteleg cum ii intra capul acolo, intre corpurile de biblioteca…
Poate ca daca ne suim pe curcubeu om mai pricepe cate ceva privind panorama planetei! Desi…
Remarc fatetele zilei de 9 aprilie. Cred ca atunci cand faci o poza iti vin tot felul de idei SF, brodand pe astfel imagini.
Multumesc pentru o colectie cu totul deosebita, draga Vero!
Happy WW si o saptamana frumoasa, incununata de Florii…❤️😘
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mă bucur că-ţi place colecţia mea de poze, dragă Suzana.
Capul motanului nu intră între corpurile de bibliotecă. Doar boticul îi încape printre cărţile care se ridică deasupra marginilor rafturilor. Uite cum arată biblioteca fără cărţi.
Happy WW şi Floriile numai cu bine! ❤️😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îmi plac tare mult fotografiile cu nori pe cerul albastru. De asemenea, cred că pisicile stau cu ochiul pe bietele păsărele, sper să rămână totul la acest stadiu! 🙂
Curcubeul este minunat!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dinspre partea pisicilor noastre, bietele păsărele sunt în siguranţă. Balconul e închis şi la toate geamurile care se deschid avem plase solide, de sârmă.
ApreciazăApreciază
Mâța merita mai multe!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀
Sunt 2 mâţe. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Waw😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am avut 7.😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu stau într-un apartament cu 2 camere, la etajul 5. Mai mult de 2 pisici nu-mi permit, deşi mi-ar plăcea, că mi-s tare dragi.
ApreciazăApreciat de 1 persoană