Duzina de cuvinte – Încă o leapşă

1. Crezi în supranatural ? Ce fel de supranatural ? Fantome, bântuiri, poltergeist, posesii demonice, blesteme, ocultism, vrăjitorie, clarviziune, medium-uri, miracole, minuni ?

Cred că lumea înconjurătoare înseamnă cu adevărat mult mai mult decât putem percepe cu ineficientele noastre simţuri. Iar supranaturalul ţine de realitatea care nu ne este de obicei accesibilă, dar pe care o putem întrezări, mai mult sau mai puţin, printre ziduri de o natură necunoscută, în condiţii pe care încă nu suntem în stare să le definim – şi nici măcar să le numim, pentru a le putea enumera.

2. Crezi că omul când se naşte este ca o pânză de pictat goală, pe care totul se imprimă mai târziu, sau că suntem născuţi cu predispoziţie – sau predestinaţi – spre bine sau rău? Cu alte cuvinte, ne naştem fiecare cu o natură dată sau o dobândim prin educaţie şi autoeducaţie ?

Îmi place să-mi imaginez că fiecare dintre noi e un soi de papirus cu nervuri invizibile, în care poartă memoria speciei şi a vieţilor trecute – presupunând că reîncarnarea nu e un simplu mit – că toate acestea ne influenţează, că există în subconştientul nostru, ca un soi de ecou. În plus, cred că divinitatea, un soi de spirit diriguitor şi colectiv al universului, i-a hărăzit fiecăruia dintre noi o anumită soartă – cum să spun? Ca la jocul de table: când dăm cu zarurile, rezultatul e prestabilit, bazat pe o rostire divină de mult întipărită, cu litere, hai să zicem, de iridiu, pe fişa vieţii noastre;  însă apoi mutăm piesele bazându-ne pe educaţie şi auto-educaţie.

3. Dacă ai avea ocazia, doar o singură dată şi pentru scurt timp, să călătoreşti în timp doar ca observator, ce ai alege, trecutul sau viitorul ?

Aş alege viitorul, m-aş duce acolo ca să aflu cum pot călători şi în trecut! 😛

4. Dacă tehnologia şi medicina vor avansa în aşa măsură încât în viitor media de viaţă umană va fi considerabil mai mare decât în prezent, dublu sau chiar mai mult, să spunem, ce opinie ai despre acest lucru? Ai dori să trăieşti într-o asemenea eră ?

Cred că ar fi bine, ne-am permite să trăim într-o cadenţă mai lejeră – şi mi-ar plăcea.

5. Dacă ai avea de ales între un an de continuă zi sau un an de continuă noapte, ce ai alege?

Mi-ar plăcea un an de continuă noapte, dar într-o lume mirifică, cu jocuri de lumini artificiale şi umbre, cu tuburi luminoase transparente de toate culorile în jurul copacilor despuiaţi prin desfrunzire (căci verdele lor s-ar vesteji), cu case prin al căror plafon să poţi vedea stelele, şi aşa mai departe…

6. Ce crezi despre Spaţiu, Univers, Cosmos? Ştim că este plin de galaxii, sisteme solare, stele, planete, nebuloase etc., dar crezi că, în afară de astea, mai e ceva ce noi nu ştim ? Viaţă, spre exemplu, în orice formă. Sau crezi că suntem singuri în Univers?

Bineînţeles că mai e şi ceva despre care nu ştim – după cum am spus-o şi în primul răspuns. Poate că sună ironic, dar numai un ignorant îşi poate închipui că ştie totul! :mrgreen:
Iar în univers nu cred că suntem singuri. Mi se pare absurd ca, într-o lume infinită, viaţa să existe numai pe o singură planetă!

7. Dacă ai avea ocazia să trăieşti o zi (24 de ore) literalmente în persoana altcuiva, pe cine ai alege : un gay sau lesbi, o persoană de altă rasă, culoare, etnie, o persoană de altă religie, de sex opus, o persoană mai tânără sau mai în vârstă ?

Le-aş scrie pe toate pe câte un bileţel, le-aş pune într-o căciulă şi aş trage la sorţi.

8. Dacă ţi-ar fi oferită o putere supranaturală (de natură fizică sau mentală) ce ai alege şi de ce ?

Aş vrea să fiu un soi de saltimbanc care să-şi permită să nu ia nimic în serios şi să se amuze sărind dintr-un timp în altul, dintr-un univers în altul, sau poate chiar şi dintr-un trup în altul… Pentru că-mi place să mă joc!

9. De ce ţi-e teamă mai mult, de ceea ce nu cunoşti şi nu înţelegi, de ceea ce cunoşti, dar nu înţelegi, de ceea ce cunoşti şi înţelegi, dar nu poţi controla sau schimba?

Nu mi-e teamă de nimic din toate astea. Trăiesc cu ele, le accept aşa cum sunt, le fac faţă cum pot.

10. Dacă te-ai afla vreodată într-un scenariu gen Matrix, numai că real, şi ţi s-ar oferi pastila albastră despre care ţi se spune că odată ce o iei vei afla lucruri pe care nu ţi le puteai imagina vreodată, lucruri despre absolut orice în univers, dar că odată aleasă acea cale, indiferent de consecinţe, nu mai există drum de întors înapoi, sau ţi s-ar oferi pastila roşie, prin care vei fi transformat într-o persoană care va avea o viaţă foarte bună, lungă, îmbelşugată, fericită, dar nu vei şti niciodată nimic şi vei trăi doar cu curiozitatea şi întrebările existenţiale, universale, ce ai alege?

Aş spune: „Piei, Satană, dispari din ochii mei cu pastilele tale!” 😛

__________________

Leapşa am luat-o de la Zina şi o trimit mai departe către psi şi către duzinarii – înscrişi în tabelul de blogul ei, redat mai jos – care s-au jucat, alături de mine, cu cele 12 cuvinte de astăzi:

1. almanahe 2. dor
3. carmen pricop 4. cammely
5. incognito 6. jora
7. Scorpio 8. virusverbalis
9. Irealia 10. Dictatura Justitiei

Şi bineînţeles că se poate servi – cu leapşa de mai sus – şi oricine altcineva.

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor şi mai rentabil să traduc ce-au scris alţii.
Acest articol a fost publicat în de-ale mele, despre lume şi viaţă :P și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

27 de răspunsuri la Duzina de cuvinte – Încă o leapşă

  1. psi zice:

    ahaaa…. deci m-am căptușit cu o leapșă, nu? 😆
    bineee, bine!

    Apreciază

  2. Zina zice:

    Mulțumesc, Vero ! Cel mai mult mi-a plăcut răspunsul de la întrebarea nr. 5. Se simte fantezia scriitoarei ! 🙂

    Apreciază

  3. dordefemeie zice:

    Frumoasa leapsa, o sa o preiau si eu daca reusesc sa-mi fac timp… poate la noapte 🙂

    Apreciază

  4. 5/Continua zi, clar..Acu , fiind seara, io iti zic :O seara buna! :))

    Apreciază

  5. 1. Cred mult dar n-am curajul să o recunosc public.

    Apreciază

  6. Atunci când au întrebări bine gândite şi când la fel sunt şi răspunsurile, lepşele sunt nişte iscoade iscusite. Am citit şi mi-a făcut plăcere călătoria printre ipoteze, iar finalul m-a surprins. Mă aşteptam să alegi pastila albastră, dar ai fost mai înţeleaptă. Te-ai gândit şi te-ai răzgândit? 🙂

    Apreciază

  7. Pingback: Duzina de cuvinte… toamna « Dor De Dragoste

  8. Pingback: Sunt eu « Almanahe

  9. Pingback: Smântână | Joramotive de sărit obstacole

  10. Pingback: Leapşa supranaturală « Dor De Dragoste

  11. cammely zice:

    10 intrebari…
    ioi, vad cum fac, dar acum chiar n-am chef sa fiu luata la intrebari 😆
    poate mai tarziu, daca scade febra, ca am cam racit, ma bag in patuc o ora macar 😉

    Apreciază

  12. almanahe zice:

    1. Cred într-unul care-i TOT : viaţă şi moarte. Unul, adică eu. Cu tot ce ţine de experienţele legate de ambele şi, fireşte, cu tot cu ciudăţeniile lor.
    2. Un palimsest. 🙂
    3. Bună tehnica ta, o împrumut. Eram tentată să spun că în trecut. Dar nu în al meu, al altora. Şi mi-aş lua notiţe şi le-aş folosi. 😉
    4. Mă îngtijorează sfârşitul, recunosc. Chiar şi după 200 de ani trăiţi, tot în somn mi-aş dori să mor, să trec uşor dintr-un vis într-altul.
    5. Continuă zi. Dar asta fiindcă ieri mi-am lipit pe geamuri nişte mărgele din plastic colorat, transparent. Azi dimineaţă străluceau atât de tare şi frumos, că-ţi luau ochii. Şi-n spatele lor norii şi cerul albastru.
    6. Cred că suntem apă şi sunetul universului ne face să levităm. Acustic. Posibil să avem replici pe altă planetă, posibil să mai fie viaţă, dar cum nu ştim exact ce e universul, decât bănuieli de-ale cercetătoriulor, se poate să fim şi-un laborator al cuiva. Se poate orice.
    7. O persoană de altă culoare, o chinezoaică spre exemplu, că-s minione şi slăbănoage. 😉
    8. Mi-ar plăcea să pot zbura. De ce? Ca să evit mijloacele de transport în comun.
    9. Mi-e teamă că n-am să răspund la întrebare. Glumesc. Teama devine boală dacă te tot întrebi ceva de care te-ai speriat un pic.
    10. Aş lua-o, categoric!

    Na, c-am răspuns, mai mult sau mai puţin şi la leapşă. 🙂

    Apreciază

  13. Pingback: Duzina de cuvinte: dezolare. | irealia

  14. NONO zice:

    Eu cred în micul destin. Cotitura imperceptibilă. Asimov îi zicea schimbare minimă necesară. Cred că, de câte ori zicem „Ei, las-aşa!…”, adică nu ştii ce să faci, ce să zici şi rămâi înţepenit în întâmplarea care dă peste tine, nu te lupţi împotriva ei, ci stai uimit, pe vine, să vezi ce urmeaz…, Ai şanse mari să interferezi cu cealaltă existenţă. Aia despre care crezi tu că ţi se cuvenea… Dacă ai noroc, prinzi reacţia „la echilibru” şi poţi trece dincolo. Unde erai tu fericit. Fireşte, cei din jur nu percep mişcare şi te ţin de ce erai. Un urs cu picioare moi… Şi, în timp ce plouă torenţial şi toate gospodinele care au spălat geamul cu o zi înainte înjură, tu îţi lipeşti botul de fereastră şi te pupi, prin geam, cu fiecare picătură de apă. Şi eşti mulţumit.

    Apreciază

  15. Pingback: Dezolare. | irealia

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.