De vorbă cu mâţa (al unsprezecelea episod din elucubraţia cu 12 zombi şi 12 cuvinte impuse)

Na, c-am adormit sub punte! Şi tu, Doamne apără şi păzeşte – piei, drace! – ce arătare mai eşti? Neagră tuci, cu ochi ca două văpăi, cu coadă şi mustăţi?
Coadă şi mustăţi… Da coarne n-ai!!! Slavă ţie, Doamne – slavă ţie că m-am speriat singur, ca un prost, mi-a sărit inima degeaba! Eşti mâţa babei Gherghina, nu mi-a ieşit în cale Ucigă-l Toaca! Nu, nu, nu!
Miorlăi, ai? Ăi fi zicând ceva, da, deh, noi doi nu suntem făcuţi să ne-nţelegem, io nu pricep limba asta, a ta, cum o pricepe baba!
Da poate oi fi pricepând-o tu pe-a mea! Dacă-nţelegi, scurmă cu laba stângă aici, pe malu’ gârlei, în nisip!
Hopa, na, c-ai scurmat! O văzui şi p’asta! Da pe nepurcei şi pe babă nu i-am mai văzut de-atâta timp! Să tot fie vreo lună, aşa cred…
Mda… Mi-aduc aminte că m-am dus la gară, să-l văd pe ăla, pe tartorul zombilor, pe Plutind Gol. Şi îmi aduc aminte că l-am văzut, că era un cap mare – un cap şi-atât – un cap arămiu, da transparent! Puteai să te holbezi în el – şi înăuntru n-avea nimic! Adică era gol. Gol – şi plutea! Plutind Gol, de-aia îi zice Plutind Gol, mâţo, pricepi?
Pricepi, că ai scurmat din nou… Aşa că, uite, pe urmă ştii ce am păţit? Mi-nchipui că nu ştii, fiindcă nu ştiu nici eu! Nu-mi mai aduc aminte ce s-a-ntâmplat la gară, da îmi aduc aminte că după aia am umblat prin sat. Pe toate uliţele, de bezmetic, şi nu ştiam unde mă duc, şi încotro s-o iau… M-am rătăcit, de parcă satul ar fi fost un labirint… Şi-mi mai aduc aminte că am ajuns într-un târziu la mine-acasă, că m-am uitat pe geam, să văd dacă mai e vreun zombi din ăla prin bucătărie – da-n geam nu m-am zărit decât pe mine, parcă m-aş fi uitat într-o oglindă! Da asta numai până când s-a deschis! L-a deschis soacră-mea – chiar ea! A scos limba la mine – şi-n spatele ei ţopăiau zombii ăilalţi, toţi ăilalţi unşpe, gaşca ei! Îmi dădeau toţi cu tifla, iar deasupra mesei plana chiar ăla – Plutind Gol!
Aşa că am fugit, am alergat într-una, câteva ceasuri bune, până am nimerit să ies din sat şi să m-ascund aci…
Da tot e bine că m-ai găsit, pisico… Hai, ia-o înainte, du-mă direct la cotoroanţă, la Gherghina, ori la ailaltă, la Marghioala, înţelegi? Că poate-o ştii vreuna dintre ele să facă vreun descântec, ca să-mi aduc aminte tot ce s-a-ntâmplat!

Citiţi aici episoadele precedente.

Cuvintele impuse: aramiu, cale, direct, inima, labirint, nisip, ochi, noi, oglinda, punte, singur, timp
Au apelat la aceeaşi duzină de cuvinte: psipsina, ALTCERSENIN, scorpio72, redsky2010
În fotografie: motanul Baghi

About Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
This entry was posted in elucubraţii and tagged , , . Bookmark the permalink.

20 Responses to De vorbă cu mâţa (al unsprezecelea episod din elucubraţia cu 12 zombi şi 12 cuvinte impuse)

  1. anowen says:

    ptiu! ce cosmar avusi, pacatele mele! da’ las’ ca trece. ia de fa o fertura de buruiana si priveste-n lumina. asa uiti. si-ti aduci aminte. :lol:

  2. Pingback: Duzina de cuvinte-In realul ireal. « Cataratorii

  3. psipsina says:

    da ce dor ne fuse de soacră şi de nepurcei, vero!
    pricepu mâţa, pricepu… că de-aia îmi place mult cum şi ce scrii. :) )

    • Vero says:

      Păi mâţele pricep şi sunt pricepute, nu? :D

      • psipsina says:

        aşa-i vero! se pricep ele…
        te.am citit şi tot nu m-am săturat de nepurcei, soacră şi zombi… aşa că am mai trecut pe-aici în lecturare…
        fusei la gherghina? ce zise?

        • Vero says:

          Păi încă nu ştiu… Depinde de cuvintele din duzina următoare… :lol:
          (Acum câteva zile tocmai mă gândisem să continui povestea fără cuvinte impuse, sau impunând eu însămi unele. Dar am ajuns la concluzia că pentru mine n-ar mai fi avut nici un haz. Îmi place să mă apuc de scris fără să ştiu ce voi scrie, având în faţă doar cele douăsprezece cuvinte! :) )

          • psipsina says:

            ştiu. înţeleg. aşa e şi la mine. de-aceea când papa a propus să preia altcineva provocarea pe perioada plecării lui, eu am refuzat în mintea mea. ador să nu ştiu ce va ieşi, numărând cuvinte… :D

  4. Pingback: duzina de cuvinte- alter ego « psipsina

  5. Pingback: Gândul teiului « Gabriela Elena

  6. Pingback: testament « Rokssana's Blog

  7. Altcersenin says:

    hm, pai, da! Matele sunt foarte pricepute si stiu mai multe decat arata :)

  8. redsky2010 says:

    ma bucur sa vad ca mai gandesc si altii ca mine. si eu as fi vrut sa scriu, ma mancau degetele, insa parca nu era asa incitant fara provocare.
    bine ca s-a intors baba, sa vezi de acum urmariri cu nepurceii! da-i cu ascolecitina, poate rasare vreun gand uitat :D

  9. Pingback: Poveste de vis (34) « Teo Negură

  10. Pingback: Ieşeau din mine « Blog de furăciuni 2

  11. Pingback: provocarea turbanului negru (2) « psipsina

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s