– volum de proză scurtă SF (16 povestiri) – prima mea carte tipărită
Colecţia Nautilus SF / Format Soft 107×178 mm
iunie 2012
Redactor: Ana Antonescu
Tehnoredactor: Irina Constantinescu
Prefaţă de Liviu Radu
Povestea celor 16 poveşti:
– episodul 1
– episodul 2
– episodul 3
Imagini de la lansare:
– foto
– video
Ecourile Florii de Loldilal:
– Tiberiu Orăşanu: Tuşa Vero
– almanahe: Duminica alegerii sau Floarea de Loldilal
– Narcisa Stoica: Floarea de Loldilal (acelaşi articol şi aici)
– Cătălin Badea-Gheracostea: Ana-Veronica Mircea – Un debut prea întârziat (acelaşi articol şi aici)
– psi: întoarce-te
– Floarea de loldilal, de Ana-Veronica Mircea, între surpriză şi confirmare – Ştiinţă şi tehnică
– SF, Paranoia şi diverse: Floarea de Loldilal – Ana-Veronica Mircea
– Michael Hăulică, în articolul intitulat „Romane pe scurt” din Dilemateca nr.76 (septembrie 2012) – apărută în numărul din 28 septembrie al Dilemei Vechi
– almanahe: Trei luni, cu rotundu-ntreg
– George Hari Popescu: NEMIRA Ana-Veronica Mircea – Floarea de loldilal
– almanahe: Ziua Retragerii
– Andreea Sterea: Ce mai citim? Floarea de loldilal
– Andreea Sterea: Ana-Veronica Mircea, Liviu Radu şi Marian Truţă: excelenţa SF-ului românesc
– Trifănescu Andrei: fraza din încheierea recenziei Furnica Electrică de Philip K. Dick – o călătorie în viitor:
„Ori mie mi se pare o carte incredibilă, cu o acţiune de invidiat, ori plăcerea mea pentru SF e mai mare decât credeam. După toate cele citite, pot spune că există şi o variantă românească, la fel de plăcută. Floarea de Loldilal de Ana-Veronica Mircea are un nivel la fel de ridicat de profunzime, amuzament şi viziune clară pentru viitor.”
– Alexandru: Floarea de loldilal, de Ana-Veronica Mircea
– Oliviu Crâznic, pe Facebook:
– Antuza Genescu: Floarea de loldilal
– Aurel Cărăşel: Mircea, Ana-Veronica (din Dicţionar SF)
– Oliviu Crâznic, în Anticipaţia nr. 11: O floare în întuneric
VERONICISME 
O carte minunata, pe care am citit-o pe nerasuflate. Pacat ca nu sunt destule resurse financiare pentru cati oameni talentati are tara asta. Te-as ruga totusi, daca ai un pic de timp sa citesti pe blogul meu si sa-ti spui parerea, editurile nu prea au chef sa bage in seama debutanti doar ca sa le spuna cum sa ascrie perfect, si , desigur cand scriu minunat nu sunt bani, tu cum ai reusit, un sincer bravo, te admir , trebuie sa ai curaj , eu m-am dat batuta deja, poate nu sunt o scriitoare buna, asta e , nu toti ne nastem genii
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, mă bucur mult că ţi-a plăcut.
Şi nu te da bătută – eu m-am apucat de scris de 20 de ani (debutând cu un premiu la un concurs) şi abia acum am o carte tipărită pe hârtie! 🙂
Nu te poate învăţa nimeni să scrii perfect – îţi poate spune doar unde greşeşti (dar oricum părerile sunt subiective). O să mă uit totuşi pe blogul tău (m-aş fi uitat oricum, că sunt curioasă din fire); însă n-o să am timp să-ţi spun părerea mea decât după 7 august. Promit că ţin minte! 🙂
ApreciazăApreciază
Am promis că nu uit, dar am uitat. Cu desăvârşire. Până azi, când s-a întâmplat să revin pe pagina asta.
Scuze.
ApreciazăApreciază
Pingback: Jurnal de femeie simplă 16- Loialitatea nu poate fi moştenită | Iubesc Viaţa