Tot de-ale mele – arhivele lunii martie 2019

cadoul de 8 martie – CLIC

semne de carte în loc de mărţişoare

Reclame
Publicat în de pe blogurile mele, de-ale mele, lumea cărţilor | Etichetat , , , | 2 comentarii

Galantoana de mine

Galantoană cum mi-ar plăcea să fiu mereu, m-am gândit să vă ofer spre lectură, cât încă mai suntem în internaţionala zi a poeziei, spicuiri din anticariatul din centru – din centrul elucubraţiilor mele. Serviţi, aşadar,

Oferta e numai pentru cei care dau clic pe linkuri.  Dar, ca să nu ziceţi că-s rea, las şi pentru ceilalţi ceva (un citat – tradus şi versificat):

Şi ceva în plus, ca să nu-mi pară rău că nu v-am spus:

Publicat în de pe blogurile mele, de-ale mele, elucubraţii, Traduceri | Etichetat | 16 comentarii

Eu mă joc. Tu te joci? El/ea se joacă?

Mie-mi place să mă joc. M-am jucat şi când am scris textuleţul de mai jos, şi când mi-am făcut poza care-i ţine de urât (sic!)!

clic aici ca să citiţi continuarea

Publicat în de-ale mele, elucubraţii | Etichetat , | 6 comentarii

Lansare de carte

Am preluat imaginile de aici.

Publicat în de-ale mele, lumea cărţilor | Etichetat , , , | 16 comentarii

Tot de-ale mele – arhivele lunii februarie 2019

Ziţa / Chiţa / Chiţurina

cotoşmanul Grişka

Publicat în de pe blogurile mele, de-ale mele, lumea cărţilor | Etichetat , , , , , , | 2 comentarii

De sezon, asezonate

Azi mă simt…
Nu, nu mă vă speriaţi, nu daţi alarma, că nu mă simt cineva!
Mă simt doar ca la cafenea, cu chef de pălăvrăgeală. Sau ca la o cană de vin fiert, cu chef de bătut câmpii.
Da’ mai bine intru în jocul cuvintelor,  al 203-lea pe numele său – cel cu tema „Împreună„.

Nu mă luaţi prea în serios, dar credeţi-mă că acest „împreună” m-a dus iute cu gândul la sindromul importatului valentine, căruia, când tradiţia strămoşească s-a simţit varză şi a prins să vază albastru spre negru înaintea ochilor,  i s-a anexat, prin alipire cu aţă albă, sindromul dragobetelui cu iz de naftalină. Ca urmare, acum, când vajnicii comercianţi iubitori de arginţi au izbutit, de ani buni, să le facă pe amândouă mai mult sau mai puţin virale, mi-am pus reticenţele pe liber şi mi-am îngăduit să mă las contaminată de suavul abur al isteriei generale şi să trec la atac. Dacă le-aş fi avut cu pictura, poate ieşea altceva, care să vă impresioneze ochii prin culoare şi armonie, dar, na, aveţi ghinion! Adică atac, manual, tastatura, spre a vă oferi oarece versuri care, cel puţin după părerea mea, se încadrează în context.

am preluat versurile de aici şi brizbrizurile de aici

Am şi câte ceva mai romantic, fireşte: aici, aici, aiciaici şi aici – şi prin alte părţi, dar nu le mai înşir, că oricum am vaga bănuială că nici pe astea n-o să le clicuiţi, deşi nu e greu, e de ajuns o atingere a ecranului cu vârful unui deget personal sau, dacă nu sunteţi genul care stă mereu împreună cu un aşa-numit smartphone, călărindu-l cu dăruire şi talent, ci navigaţi pe net-ul nostru cel de toate zilele cu un computer, puteţi încăleca mouse-ul cu palma, spre a-l altoi pe ‘mnealui cu un vârf de deget.

Sau puteţi încăleca pe un dragon.

O să străbateţi împreună văzduhul, topind gheaţa cu foc – dar s-ar putea să vă dăuneze grav dacă faceţi aşa ceva acum, în prag de încălzire globală… O să plătiţi daune la greu şi, după aia, n-o să vă mai dea mâna să zburaţi decât împreună c-o mătură! (Dii, dii, dii, păioaso, dii, na jăratic pe făraş, hai cu mâţa prin prin oraş!)

magazia de mături zburătoare  e aici

Oricum, facebook-ul şi un letopiseţ zic,  împreună, că, într-o zi ca asta, mâţele  le pot fi unora de mare folos!

Ei, dar, ca să închei într-o notă ce tinde asimptotic către standardele în vigoare, vă invit (pe bune şi fără mişto) să vă uitaţi cruciş până ce veţi descoperi inima ascunsă printre florile care se odihnesc, împreună, în stereograma de mai jos.

imagine de pe coperta Revistei Misterelor

Publicat în amintiri, de pe blogurile mele, reblog | Etichetat , | 43 comentarii

Avanpremieră

  

Publicat în de-ale mele, Traduceri | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Tot de-ale mele – arhivele lunii ianuarie 2019

Publicat în de pe blogurile mele, de-ale mele, lumea cărţilor | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Of!

Se pare că n-am fost deloc inspirată când mi-am pus pe blog poezia asta. Nu e o capodoperă, dar pare să aibă darul de a atinge o coardă sensibilă a… celor care preferă să-şi umple blogurile cu ce-au scris alţii, fără să ceară permisiunea autorilor.

E drept că pe blogul numit „La bunici”, unde-am găsit-o azi, e menţionat numele meu. Dar, fără un link către locul de unde a fost luată poezia, numele e frecţie la picior de lemn. Nu-s Veronica Micle, nu mă ştie toată lumea după nume! :mrgreen:

În plus, poezia a fost scrisă pentru bunica mea, nu pentru toate bunicile din lume, aşa că mă simt jefuită când e asociată cu poza altei bunici. Puteţi înţelege asta, dragi nostalgici iubitori ai bunicilor? Sper că-mi veţi şterge poezia de pe fieful vostru virtual, aşa cum v-am rugat.

cu bunica în Herăstrău (pe vremea când se numea Parcul Stalin)

 

ACTUALIZARE (24.01.2019-14:45)

Autorii blogului şi ai paginii şi blogului La bunici au şters postarea cu poezia mea, aşa cum i-am rugat. Au făcut-o destul de repede ca să nu mai am unde le da răspunsul de mai jos, fiindcă şi mesajul lor a dispărut.

Observ că am halit un cuvinţel, trebuia să fie „ceea ce nu vă aparţine”, nu „ceea ce nu aparţine”.  Da’ mănânc litere şi cuvinte şi când nu sunt atât de nervoasă ca-n momentul când am răspuns! :mrgreen:

Publicat în despre lume şi viaţă :P, nemulţumiri | Etichetat | 6 comentarii

De ce nu mai scriu de mână

Tocmai am aflat că ieri a fost ziua scrisului de mână şi mi-am adus aminte de articolul ăsta:

VERONICISME

Ştiu că există oameni – citiţi de mine una cu plăcere – care preferă să scrie cu stiloul/pixul/creionul pe hârtie şi să transcrie apoi pe computer.

Lăsând deoparte faptul mă feresc de eforturile suplimentare/inutile ca dracu’ de tămâie :mrgreen: – din care motiv nu înţeleg de ce preferă cei mai sus-amintiţi să facă o muncă-n plus – eu sunt în culmea încântării fiindc-am scăpat de scrisul de mână, căci iată o mostră (i-aş putea zice chiar monstră 😛 ) din manuscrisele povestirilor mele:

pagini de manucris pagini de manuscris („Râpa Amăgirilor”, pag. 181 din volumul Floarea de Loldilal)

Găsiţi alte două exemple aici.

Vezi articolul original

Publicat în amintiri, de-ale mele, reblog | Etichetat | 14 comentarii