De la o traducătoare către cititori

Dragi cititori înamoraţi de o serie de romane sau alta, dacă vreţi să aflaţi când apare următoarea carte din seria în cauză, nu întrebaţi traducătorul precedentelor cărţi, că individul ăsta e doar colaborator temporar al editurii, nu-i cunoaşte planurile. În plus, nu e obligat nici să traducă restul seriei, nici să vă raporteze la ce lucrează şi în ce stadiu se află lucrarea.
Editurile au pagini de FB, au bloguri, au site-uri. Intraţi acolo şi întrebaţi, spuneţi după ce roman vă plânge sufleţelul… Vă garantez că n-o să vă muşte nimeni; nici măcar n-o să vă înjure!
Cât despre mine, în acest context:
Mi-s o tânără pensionară 🤪, care poate renunţa oricând la traduceri, mulţumindu-se să trăiască din pensioara ei şi lăsând seriile începute pe seama unor traducători mai tineri. Aşadar şi prin urmare, scutiţi-mă vă rog de întrebări despre viitor – în acest domeniu. Şi în altele, că nu-mi place amestecul în afacerile mele interne. 😁
Mulţam de înţelegere – căci sper că există.

Publicat în traducatori, Traduceri | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Oglindire şi contopire

– pentru miercurea fără cuvinte

Publicat în de-ale mele | Etichetat , | 11 comentarii

Nori şi pisici – sau viceversa

Publicat în de-ale mele | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

Zuma – Zoom – Zuma

Pustietatea urbană nocturnă ar fi fost dezolantă dacă n-ar fi apărut un biciclist stingher.

20210327_004952

În poză (cea de sus) e fantomatic, n-am reuşit să-l captez mulţumitor de clar, poate fiindcă pedala în draci, pesemne fugărit de toate virusurile noctambule ce rătăcesc pe bulevard, căutând disperate o gazdă primitoare.

Să sperăm că nu l-au prins. (Dacă o fi avut asupra lui o declaraţie pe proprie răspundere completată conform standardelor în vigoare, a scăpat cu siguranţă!)

În altă ordine de idei, „virusul rătăcitor” mi se pare un titlu mişto. Sau poate sună mai bine „virusuri boschetare”.

Asta a fost azi-noapte.

Pe urmă, ziua, pe lumină, a fost aşa.

20210327_150311

Niciun nor. Ce e cu ei? Se tem că-i infestăm când răsuflăm şi, fiindcă au aflat noi ieşim numai ziua, ies ei numai noaptea?

Cine poate şti?

Nu ştim, doar simţim – unii, uneori, de tot mai multe ori – că duhneşte ceva. A putreziciune. Nu în Danemarca lui Hamlet. Ceva e putred, sus sau jos. Sau şi sus şi jos. Nu sus, adică în cer, şi nu jos, adică pe pământ. Sus şi jos în ierarhia minunatei societăţi moderne. In the brave new world..

Beleaua e că, dacă putregaiul se scurge din cupolă şi infestează fundaţia, se surpă şandramaua. Fisurile radiază, cu fiecare dintre noi în centru, ca o biată monstruozitate speriată, ţinând isonul facţiunii cu care se identifică, temătoare. Temătoare de căderea într-un hău sau altul, cădere de care se apără aruncând cu pietre în toate părţile.

fisuri1

Zuma! Zuma! Zuma!

Zoom! Zoom! Zoom! Fiecare în pătrăţica lui, în mascarada unui puzzle virtual.

Zuma! Luna! Noaptea, printre gratii, luna.

20210327_192427

Zuma! Păzea! Spaima vine din hăul gândirii altora, când îl luăm cu ardoare în braţe pe „crede şi nu cerceta”.

Publicat în de-ale mele, despre lume şi viaţă :P, reblog | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Ce afli NUMAI când îl pui pe Google să-ţi caute numele

La asta se poate comenta numai pe Facebook. 🙂

verojurnal

Ce fac uneori:

Ce mi-a atras atenţia când am făcut aşa ceva ultima oară (adică azi):

Ce-am aflat când am intrat pe site-ul în cauză:

Ce concluzie am tras:

Frecţie la picior de  lemn. Pe cât facem pariu că nu iau eu premiul ăsta onorific (adică în valoare de 0,00 lei)? :mrgreen:

Care e întrebarea:

Oare aş fi aflat vreodată de nominalizarea asta dacă nu mi s-ar fi năzărit să-mi caut numele? 😛 😆

Vezi articolul original

Publicat în reblog, traducatori, Traduceri | Etichetat | Lasă un comentariu

Traducere pentru Nemira – Corabia nebună (vol. 2 – Înălţarea dragonului)

Doritorii pot comenta pe blogul de baştină al articolului.

Câmpul alb, oile negre...

Corabia nebună (Mad Ship), vol. 2 – Înălţarea dragonului
al doilea roman din seria Corăbiile însufleţite (The Liveship Traders), de Robin Hobb
Colecţia Armada
Format: paperback, 130 x 2oo mm; 700 pagini
24 martie 2021

Redactor:_
Tehnoredactor: _
Lector: _
Coperta: _

Fragment din carte  (neredactat):

— Cred că e perfect.

Keffria nu-şi putu împiedica satisfacţia să se simtă în glas.

— E încântător, spuse Rache, ca un ecou al sentimentelor ei. Dar mai învârteşte-te o dată. Puţin mai repede, cât să se salte uşor fustele. Înainte de-a face cusătura definitivă, vreau să fiu sigură că tivul e drept.

Malta îşi săltă cu grijă braţele, ca să nu se înţepe în acele cu gămălie, şi se învârti, încălţată doar cu ciorapi. Pe podea, în jurul lor, erau împrăştiate tot felul de resturi. Rochii mai vechi fuseseră jefuite de dantelă. Bucăţile de material strălucitor incluse în mânecile bogate fuseseră cândva…

Vezi articolul original 1.179 de cuvinte mai mult

Publicat în reblog, Traduceri | Etichetat , , , , , , | Lasă un comentariu

Încă un fragment de roman

Dacă doriţi, puteţi comenta la locul de baştină al articolului. 🙂

VERO-VIZIUNI VIRTUALE

Nu e vorba tot de Mandspyr, romanul din care am un fragment în Argos Magazine nr. 9 (din 2014) şi pe care nu m-am învrednicit între timp să-l termin.

Cel din Antologia CSF 2020 se va numi (probabil) Magnificul, Preaadoratul şi Preaonoratul. E scris înainte de Mandspyr – pe hârtie, dactilografiat carevasăzică – şi are nevoie de transcriere pe computer şi de oarece modificări, „pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale…” :mrgreen:

Da’ poate anu’ ăsta îl pun la punct – poate.

Deocamdată, alte două bucăţele din el, chiar de la început, stau – nu garantez că în forma lor finală – chiar pe blogul ăsta, aici.

pentru comenzi intraţi pe site-ul edturii PAVCON (clic mai sus) sau sunaţi la 0727.77.80.06

CUPRINS:

Lumea din umbră – Diana Alzner
Puerta del Sol – Aurel Antonie
Douăzeci și doi – Ciprian Ionuț Baciu
Ziua lor –…

Vezi articolul original 276 de cuvinte mai mult

Publicat în de-ale mele, elucubraţii, lumea cărţilor, reblog | Etichetat , | Lasă un comentariu

Ce avem noi aici?

Ce avem noi aici?
sau, vorba cuiva care comentează pe YouTube:
„Ma cosa è questa cagata?”

Întrebarea se referă la captura de ecran de mai jos.

Răspuns:
De la stânga la dreapta:
Soprană + păpuşari mascaţi + pocitanie = Aida
Pocitanie + păpuşari mascaţi + bariton = Amonasro, regele Etiopiei (tatăl Aidei)

Iată şi alte capturi de ecran (clic pe ele pentru mărire) din acelaşi spectacol:

Daca doriţi (şi suportaţi) puteţi vedea (sau doar răsfoi) întreaga „capodoperă” aici (cu subtitrare în germană) sau aici (cu subtitrare în spaniolă).

Publicat în nemulţumiri | Etichetat , , | 15 comentarii

Fără degenerare în muncă

Doritorii pot comenta pe blogul de baştină al articolului.

Idei Înghesuite

Când le arătam versurile mele, tata şi mama îmi spuneau că poezia înseamnă muncă şi mă trimiteau să citesc numeroasele versiuni ale poeziilor lui Eminescu.

Dar, pentru mine, ceea ce „degenerează în muncă”* n-are niciun haz , aşa că, în materie de versuri, am rămas la stilul „trântit cum s-a nimerit”. Iată exemplul de azi:

Trecutul e plin de catastrofe uitate,
Ne lasă azi reci morţile dintr-un alt timp,
Doar pe-ale zilei le numărăm, pe-nnoptate,
Şi pentru trecut oferim prezentul, la schimb.

Catrenul se numeşte Troc. Iată şi muza inspiratoare:


*Expresie preluată dintr-un banc vechi, din care nu-mi mai amintesc nimic altceva. 😆

Vezi articolul original

Publicat în de pe blogurile mele, reblog | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Nori din zilele babelor şi ale mărţişorului

– pentru miercurea fără cuvinte

Publicat în de-ale mele | Etichetat , , | 8 comentarii

Însemnări de traducătoare zurlie (din pauza de lucru)

În dimineaţa asta, la un moment dat, m-am trezit. Nu ştiu în ce moment, pentru că nu m-am uitat la ceas. M-am uitat pe geam, către un petic de cer roz. Sau cel puţin roz mi s-a părut în secunda în care m-am gândit să ies pe balcon să-l fotografiez. În secunda următoare nu mi s-a mai părut de nicio culoare, fiindcă am un defect: nu pot să văd cerul când dorm.

În al doilea moment al zilei de azi pe care mi-l amintesc, am aruncat o privire spre ceas – era nouă fără douăj’cinci – înainte de a mă uita pe geam. Nimic de fotografiat, lumina zorilor (roz sau cum o fi fost ea), plecase de ceva timp către Occident.

Pozele astea…

…sunt de la ora şase fără douăj’cinci (postmeridian; carevasăzică le-am captat în lumina după-amiezii târzii, şi ea pe picior de plecare către Occident*.). Ca ataşament la imagini, ar trebui să vă urez o seară frumoasă, dar pe urmă poate că unii ar simţi nevoia să-mi întoarcă urarea, şi aici nu se poate comenta (pentru că mi-e lene şi să citesc comentarii, şi să răspund. :mrgreen: )

_________
* „Pe globul cel de tină asupra cărui dânsul domneşte pe deplin**”, o nouă zi din calendarul omului începe în Extremul Orient. Tot acolo începe şi o nouă noapte. Carevasăzică, atât lumina cât şi întunericul vin din Orient către Occident. Ăsta e mersul lumii. 😛

_________
** Cu tot respectul pentru Eminescu, chestia asta, cu domnitul pe deplin, pare cel puţin îndoielnică***. Cum domneşte pe deplin când, într-o epocă a progresului ştiinţific & tehnic rapid, tremură de frica unui virus care-şi răspândeşte în voie tulpinile? 😆

_________
*** Apropo, tot ce începe cu steluţe e #dinHăulGândirii – ca să nu-i zic puţ. Dacă vi se pare cel puţin îndoielnic, nu ţin să-mi explicaţi unde-i buba (e al doilea motiv pentru care aici nu puteţi comenta).

Publicat în de-ale mele, elucubraţii | Etichetat , , | Lasă un comentariu