Versiuni (ca să scriu ceva aici şi azi)

ORIGINALUL:

The unicorn lived in a liliac wood, and she lived all alone. She was very old, though she did not know it, and she was no longer the careless color of sea foam, but rather the color of snow falling on a moonlit night. But her eyes were still clear and unwearied, and she still moved like a shadow on the sea.
She did not look anything like a horned horse, as unicorns are often pictured, being smaller and cloven-
hoofed, and possessing that oldest, wildest grace that horses have never had, that deer have only in a shy, thin imitation and goats in dancing mockery. Her neck was long and slender, making her head seem smaller than it was, and the mane that fell almost to the middle of her back was as soft as dandelion fluff and as fine as cirrus. She had pointed ears and thin legs, with feathers of white hair at the ankles; and the long horn above her eyes shone and shivered with its own seashell light even in the deepest midnight.

Peter S. Beagle – The Last Unicorn

TRADUCERI ÎN LIMBA ROMÂNĂ

GOOGLE TRANSLATE:
Unicornul locuia într-un pădure de liliac, iar ea trăia singură. Era foarte bătrână, deși nu știa asta și nu mai era culoarea nepăsătoare a spumei mării, ci mai degrabă culoarea zăpezii care cădea într-o noapte cu lună. Dar ochii ei erau încă limpezi și neobosite și încă se mișca ca o umbră pe mare.
Ea nu semăna deloc cu un cal cu coarne, așa cum sunt adesea pozați unicornii, fiind mai mici și desfășurați. cu copite și posedând acea mai veche și mai sălbatică grație pe care caii nu l-au avut niciodată, căprioarele au doar într-o imitație timidă și subțire și caprele în batjocură. Gâtul ei era lung și zvelt, făcându-i capul să pară mai mic decât era, iar coama care îi cădea aproape până la mijlocul spatelui era moale ca puful de păpădie și fină ca cirul. Avea urechi ascuțite și picioare subțiri, cu pene de păr alb la glezne; iar cornul lung de deasupra ochilor ei strălucea și tremura de propria sa lumină de scoici chiar și în miezul nopții cel mai adânc.

DEEPL TRANSLATOR:
Unicornul locuia într-o pădure de liliac și trăia singur. Era foarte bătrână, deși nu știa asta, și nu mai avea culoarea nepăsătoare a spumei mării, ci mai degrabă culoarea zăpezii care cade într-o noapte cu lună. Dar ochii ei erau încă limpezi și neobosiți, și încă se mișca ca o umbră pe mare.
Nu semăna deloc cu un cal cu coarne, așa cum sunt adesea imaginați unicornii, fiind mai mici și cu coarnele mai cloș- cu copite mai mici, și posedând acea grație mai veche, mai sălbatică, pe care caii nu au avut-o niciodată, pe care cerbii o au doar într-o imitație timidă și subțire și caprele într-o batjocură dansantă. Gâtul îi era lung și subțire, făcându-i capul să pară mai mic decât era, iar coama care îi cădea aproape până la mijlocul spatelui era moale ca puful de păpădie și fină ca un cirru. Avea urechile ascuțite și picioarele subțiri, cu pene de păr alb la glezne; iar cornul lung de deasupra ochilor ei strălucea și tremura cu propria sa lumină de scoică chiar și în cea mai adâncă miez de noapte.

CHATGPT:
Unicornul trăia într-o pădure de liliac și trăia singură. Era foarte în vârstă, deși nu știa asta, și nu mai avea culoarea neînțeleasă a spumei marine, ci mai degrabă culoarea zăpezii care cade într-o noapte cu lună plină. Cu toate acestea, ochii îi erau încă limpezi și neobosiți, iar mișcările îi aminteau de umbra pe mare.
Nu semăna cu nimic cu un cal cu corn, așa cum sunt adesea imaginate unicornii, fiind mai mică și cu copite despicare, și având acea grație cea mai veche și mai sălbatică pe care caii nu au avut-o niciodată, pe care cerbii o au doar într-o imitație timidă și pe care caprele o au doar într-o mimare dansantă. Gâtul îi era lung și subțire, făcând capul să pară mai mic decât era în realitate, iar coama care cădea aproape până la mijlocul spatelui era moale ca puhul de păpădie și fină ca cirrusul. Avea urechi ascuțite și picioare subțiri, cu pene de păr alb la glezne; iar cornul lung deasupra ochilor își emana o lumină strălucitoare și tremurătoare, ca o cochilie de scoică, chiar și în mijlocul celei mai întunecate nopți.

MIRCEA IVĂNESCU (traducere publicată):
Licorna trăia, singuratecă, într-o pădure de liliac. Era foarte bătrînă, deşi ea nu ştia asta – trupul nu-i mai era de culoarea nestatornică a spumei de mare, ci părea mai mult ca zăpada ningînd noaptea în bătaia lunii. Însă avea ochii limpezi, netulburaţi de oboseală, şi se mişca precum umbrele alunecînd peste mare.
Nu arăta cîtuşi de puţin ca un cal cu corn, cum sînt adesea zugrăviţi unicornii; era mai mică, şi avea copitele despicate, şi în toate mişcările ei se simţea o graţie străveche şi sălbatecă, aşa cum n-au avut niciodată caii, graţia din care căprioarele arată doar o asemuire timidă, subţiratecă, şi pe care o maimuţăresc în dansurile lor ţapii. Gîtul îi era prelung şi zvelt, şi de aceea capul părea mai mic decît era în realitate, iar coama îi cădea pînă aproape pe mijlocul spinării, moale ca puful de păpădie şi spumoasă ca un nor în destrămare. Urechile le avea ascuţite, şi picioarele subţiri, la glesne cu smocuri de blana albă; cornul cel lung de deasupra ochilor îi scînteia tremurător într-o luminiscenţă de scoică de mare, chiar şi la cel mai adînc miez de noapte.

EU (traducere în curs de apariţie):
Licorna sălăşluia într-o pădure de liliac, îşi ducea acolo traiul de una singură. Deşi nu ştia, era foarte bătrână; albul trupului ei, cândva schimbător ca al spumei valurilor, aducea acum mult mai mult cu al ninsorii sub razele lunii. Dar îşi păstrase limpezimea şi sprinteneala privirii şi mişcările line, ca alunecarea umbrelor deasupra mării.
Nu semăna câtuşi de puţin cu un cal cu corn în frunte, ca mai toţi licornii înfăţişaţi de pictori; era mai mică, avea copite despicate şi o străveche graţie de sălbăticiune, care le lipseşte dintotdeauna cailor, se întrezăreşte sfioasă şi firavă în mişcările căprioarelor şi e schimonosită de ţopăielile caprelor. Lungimea şi zvelteţea gâtului îi făceau capul să pară mai mic decât era, iar coama revărsată până spre mijlocul spinării avea moliciunea pufului de păpădie şi se răsfira aidoma norilor albi din înaltul cerului. Urechile îi erau ascuţite şi picioarele suple, cu smocuri de păr alb la glezne; iar strălucitorul corn lung de deasupra ochilor azvârlea scântei desprinse din luminiscenţa sa de scoică din abisul mării chiar şi în cea mai neagră beznă din miez de noapte.

Publicitate