Asociaţie de idei (de la ale altora către ale mele) – 5

Publicat pe Sâmbătă, 18 februarie, 2023 de Vero

Fata care a scris poezia (cea din dreapta, cu fustă albă), la vreo două-trei zile după ce-a scris-o

Când am chef să citesc bloguri şi pe unele dintre cele care-mi plac cel mai mult nu scrie nimic, mă duc pe-acolo la citit comentarii. 🙂

Aşa am văzut că Renata a scris undeva: „Mi-ar plăcea să existe un scenariu sau un roman în care nemurirea există și devine plictisitoare.”

Scenariu n-am, nici roman, am doar o peozie, scrisă când abia împlinisem 17 ani. Curioşii o pot citi aici.

Publicitate

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor şi mai rentabil să traduc ce-au scris alţii.
Acest articol a fost publicat în de pe blogurile mele, de-ale altora, de-ale mele și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Asociaţie de idei (de la ale altora către ale mele) – 5

  1. Suzana zice:
    Sâmbătă, 18 februarie, 2023 la 8:52 PM

    Ce frumoasa poezie! Putea fi o carare deosebita de urmat, chiar daca a razbate pe un astfel de drum ar fi fost complicat. Cat priveste nemurirea, vrem sa credem sau nu, se spune ca sufletul ne este nemuritor, chiar daca nu ne dam seama in viata prezenta.
    Mie imi place aceasta idee si prin prisma legilor fizicii, oricat de bizar ti-ar suna, mi se pare fireasca. Si la fel de firesc mi s-a parut si cand acel cercetator italian (Corrado Malanga) vazuse in niste regresii prin hipnoza cum acest ‘suflet’ este cautat tocmai pentru ca e nemuritor. Sau poate ca e doar un sf, insa tare mult imi doresc un raspuns in aceasta viata! 🙂
    O duminica linistita draga Vero!😘❤️

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
    • Vero zice:
      Duminică, 19 februarie, 2023 la 12:07 AM

      Nu mai ştiu în ce clasă a fost inclus în manualul nostru principiul lui Lavoisier: „Nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă”. Dar atunci am tras eu concluzia că moartea nu poate însemna pierderea sufletului. Ori e nemuritor, ori e un soi de formă de energie, care nu se poate risipi în van, se duce ea undeva. „Se duce în Marele Spirit Universal”, zice bărbatu-meu. Când ne-am cunoscut, mi-a plăcut că el avea deja răspunsuri la toate întrebările mele despre lume şi viaţă; răspunsurile lui, propriile lui speculaţii, în marea lor majoritate plauzibile.

      „A fost doar un suflet obişnuit şi s-a reintegrat în oceanul spiritelor, acolo unde experienţa vieţii lui e doar un strop dintr-un talaz ce se va sparge iarăşi şi iarăşi, împrăştiindu-şi stropii în alte şi alte nou înfiripate trupuri muritoare…” Asta e din povestirea mea „Între lumi”, din volumul cu acelaşi nume, unde „între lumi” înseamnă între lumea celor vii şi a celor morţi.
      E un subiect despre care se pot face numeroase speculaţii – şi le facem fiindcă probabil cu toţii ne dorim un răspuns în această viaţă; dar nu cred că-n viaţa asta îl primeşte cineva, 🙂

      Să-ţi fie duminica pe plac, dragă Suzana! ❤

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.