– pentru jocul de pe blogul Suzanei
Ale mele – visele – sunt aici.
Stropul de iad (mai mare sau mai mic) e, printre altele, când mă supăr ca văcaru’ pe sat şi dau cu pietre încoace şi încolo (de exemplu). Îmi trece repede, dar uneori e prea târziu. Şi tot stropul de iad nu mă las să spun „iartă-mă”. (Poate că m-ar lăsa, dacă aş fi cu un cuţit la gât sau cu un pistol la tâmplă… ceea ce sper să nu mi se întâmple vreodată.) Ei, vorba aia, asta sunt, cu asta defilez.
Acum vreo saptamana am avut de cautat niste carti despre plante si tratamente naturale. Mi-am facut o listuta cu niste titluri pe care le am si eu si mi se pareau interesante, asa ca am colindat prin cateva librarii dar si la un anticariat din centru pentru a le descoperi. Am cam reusit, dar la anticariat evident ca am mai ‘adulmecat’.
Si mi-am luat si eu cateva titluri. Unul din ele: ‘Anotimpul umbrelor’ de Radu Gyr.
Imi place aceasta mica coincidenta. Si ma revolta ideea ca un om a fost condamnat pentru gandurile lui si timpurile pare ca se reintorc.
Si ‘renuntarea la vis’ este cel mai crancen lucru cu care ne lovim singuri…Si de multe ori dam vina pe ceva din exteriorul nostru.
Insa am mai gasit un titlu:’Darul iertarii’ de acelasi autor de la citate, Miguel Ruiz.
Sunt curioasa ce descopar… Ce apriga esti! Importante sunt efectele pentru tine! 🙂
Multumesc mult pentru intrare. Nu am avut vreun dubiu ca si iadul si raiul sunt in noi. Este un fapt, doar ca e greu de digerat si gestionat!
Seara buna, draga Vero! ❤
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Interesantă coincidenţa, oricât de mică ar fi. 🙂
Oamenii au fost mereu condamnaţi pentru ideile lor. 😦
De obicei nu sunt aprigă, da’ m-apucă din când în când. 😀
Seară pe placul tău şi noapte bună, dragă Suzana! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană