– pentru miercurea fără cuvinte
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
***
***
PARTEA MEA [ACTIVĂ] DE BLOGOSFERĂ:
***
Vero la În lunga vară fierbinte, cu o… | |
Florin Pîrvu - Zătre… la În lunga vară fierbinte, cu o… | |
Vero la Nori | |
Natasha la Nori | |
Vero la De-ale altora, câte una pe zi… | |
Suzana la De-ale altora, câte una pe zi… | |
Suzana la De-ale altora, câte una pe zi… |
***
***
250 pagini standard
300 pagini standard
***
***
***
Ha, ha! Sper totusi sa nu fi trantit prea multe carti! Niste scumpe! Cum sa nu le iubesti pe zapacitele astea pufoase? Recunosc spasit ca si eu as vrea sa ma rasucesc atat de yoghin ca ele! 🙂
Multumesc mult, draga Vero pentru aceasta atmosfera placuta la inceput de an.
Si sa ne invaluie mereu!
Sa ne jucam dara! 😘❤️
Happy WW!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A, nu, n-au trântit nicio carte. Cărţile sunt bine înghesuite pe rafturi, şi noi scoatem greu câte una. 😀
Da, e într-adevăr greu – ba chiar imposibil – să nu iubeşti pufoasele! 🙂
Mă gândesc că atmosfera n-are de ce să nu fie plăcută. Pentru ceea ce oricum nu putem noi schimba n-are rost să ne amărâm. Mai bine ne bucurăm de ceea ce avem.
„Carpe diem, quam minimum credula postero.” Wikipedia zice că traducerea corectă este; „Trăiește clipa de azi și fii cât mai puțin încrezător în ziua de mâine.” (Eu latină am învăţat, ca să zic aşa, doar în clasa a IX-a, cu o profesoară care ne punea note pe tema de-acasă, şi pe-aia mi-o făcea mama.)
Happy WW, dragă Suzana! 😘 ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cam nervoasă tanti Ziţa. 🙂
Au şi-ai mei locurile lor. De obicei nu se urcă pe mobilier, au învăţat unde e voie şi unde nu. De cîteva zile Bebiţă doarme pe pat la picioarele mele, şi ziua tot cam pe acolo îşi face veacul cînd nu-i pe afară (s-a cam răcorit, a plouat).
Roza mi-a adus în seara asta doi şoricei în sufragerie, unul era cît pe ce să scape. Nici nu vreau să-mi imaginez ce-ar fi ieşit, cu toate angaralele în echilibru precar şi patru mîţe la pîndă. 🙂 De parcă n-am destule pe cap: mîncarea lor s-a terminat iar, pîinea mea e şi ea pe gătate, un HDD a picat în genunchi şi mă chinui să-l salvez, un dinte mobil vrea să facă abces şi altele pe care nu le mai pomenesc.
În fine, ai grijă de „copii” să nu dea în ceartă serioasă. Spaţiul e cam mic pentru ei. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
După ce Grişka a tot înghiontit-o, Ziţa cam avea de ce să se enerveze. 😀 Spaţiu este (fiindcă au voie să se urce oriunde se pot urca), numai că Grişka l-ar vrea pe tot doar pentru el.
Sper c-o să găsească şi de data asta o rezolvare pozitivă pentru problemele tale. Pe cât posibil, ai grijă de tine şi de „copii”.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, pe cît posibil – asta e cheia. E mult prea complicat.
Teritoriile blănoşilor, în special ale masculilor, sînt imense de fel, chiar şi pentru o fiinţă umană – ce să mai zic la dimensiunile lor. Kilometri pătraţi de teren, pe orizontală, iar pe verticală… sky is the limit. E normal să se simtă extrem de înghesuiţi într-un apartament şi să se înghiontească unii pe alţii. Deh, acu’ dacă ai intrat în horă trebuie să joci. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Totul e complicat când eşti om şi vrei libertatea lupilor.
Pisoii nu e normal să se înghiontească (altfel decât în joacă), dacă sunt prieteni. Ai noştri nu sunt. Doar se suportă.
Când sunt prieteni, chiar dacă au doar un apartament ca teritoriu comun, stau aşa:
https://gandvis.files.wordpress.com/2013/10/t-n.jpg?w=300&h=203
Pisicile se adaptează bine la viaţa în apartament, de-aia sunt şi atât de răspândite acum ca animale de companie.
Când hălăduiesc de capul lor, au într-adevăr teritorii imense, dar şi speranţa de viaţă (a masculilor) e de numai 5 ani. După cum cred că ţi-am mai spus, nu mai ţin minte câţi motani s-au prăpădit la ţară, în casa socrilor mei, în cei 16 ani jumate de când îl avem pe Grişka. Ultimii doi, unchiul Ziţei, cu doar jumătate de an mai vârstnic decât ea, şi un motănel leat cu ea, n-au apucat să trăiască decât vreo 3 ani înainte de a-i sfăşia câinii unui vecin cu domiciul stabil pe imensul lor teritoriu. 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E complicat (şi) din alte puncte de vedere.
Nici fraţii din aceeaşi generaţie nu se înţeleg întotdeauna între ei, iar cei din generaţii diferite chiar mai puţin. Am avut şi eu unii care dormeau la grămadă cîte 3-4-5 unul peste altul, pe canapea. Dar am şi surori gemene care abia dacă se tolerează, şi una dintre ele o urăşte cu pasiune pe o mătuşă din altă rasă, mai în vîrstă decît ea. Toate trei fetele sînt sterilizate, dar Bebiţă se dă constant la una dintre gemene, de cealaltă nu are curaj să se apropie. E mult mai complexă societatea lor decît vrem noi să credem, iar „adaptarea” asta la condiţiile restrînse dintr-un apartament eu consider că e mai mult o capitulare, o resemnare din punctul lor de vedere.
Ştiu cum stă treaba cu speranţa de viaţă şi toate celelalte, le-am mai discutat şi noi în trecut. Lucrurile sînt aşa cum sînt şi nu văd schimbări benefice prea curînd – nici pentru ei nici pentru noi.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte drăguțe pisicuțele!
Happy WW!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pisicuţele miaulţumesc pentru apreciere!
Happy WW!
ApreciazăApreciază
Doar două? Vă invidiez 😛
Și ale mele au voie pe unde vor. Am un TV stil vechi la care nu pot renunța că au traseul fotoliu-TV-bibliotecă-sobă. Pe sobă e mai cald.
Salut pisicuțele și stăpânii iubitori.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu e loc pentru mai mult de două. Problema e că n-avem o curte unde să iasă să-şi facă nevoile. Trebuie să cureţe cineva în uma lor.
Nici sobă n-avem, dar la noi în apartament e foarte cald – aşa zic toţi oaspeţii (bărbatu-meu e friguros). Motanul Grişka face ce face şi iese pe balcon (au uşită pisicească, pot ieşi şi intra oricând), că acolo e mai răcoare.
Salutăm (eu şi pisicile) comentatorii şi pisicuţele lor. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce bună e ideea cu ușiță spre balcon…. Mulțumesc. Trec acum să văd prețurile.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Noi n-am cumpărat-o, a făcut bărbatu-meu una. Îi place să meşterească tot felul de lucruri. 🙂 Nu e la fel de arătoasă ca alea din comerţ, dar e funcţională.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
N-am bărbat, am doar băiat (50+). Fizician, ultrainteligent, dar cam atehnic. Încearcă el să repare, dar nu reușește mereu. Prefer să plătesc decât să ne enervăm amândoi. 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, în cazul ăsta, e de preferat. 🙂
Şi tata era atehnic. Chema instalatorul să schimbe garnitura la robinet. Prin urmare, când am primit apartament şi bărbatu-meu s-a apucat de zugrăvit şi de îmbrăcat tocurile uşilor, am fost ultraîncântată!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A mea a fost gratis, doar flex-ul şi discurile pentru lemn au costat, cînd am avut bani:
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cam aşa arată şi a noastră. (Mi-e lene să mă duc acum s-o pozez.) Uneltele le avea deja, are ce vrei şi ce nu vrei, într-o „ordine” desăvârşită. Dacă întâmplător am şi eu nevoie, de exemplu, de o şurubelniţă când nu e el acasă, o caut până mă las păgubaşă! 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De dat găuri e relativ uşor (deşi uneori se dovedeşte a nu fi chiar aşa), însă de umplut e mai greu, uneori chiar imposibil. Mai ales cele din suflet. Dar acum e vorba de pisici. 😉
Ordinea e un concept supraevaluat. O minte elevată îşi poate crea propriul model de „ordine” care celorlalţi le apare ca un total haos. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E foarte adevărat, numai că, oricât de elevată i-ar fi mintea, fiecare de descurcă în „ordinea” lui, nu într-a altora. 😛
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Exact. De-aia am să mă opresc din a o explica pe a mea. Spor la week-end, orice ai face! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc, la fel!
(Acum varianta corectă e „weekend”. Aşa zice ultima ediţie a DOOM-ului.)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu-i mai simplu să facem ca italienii şi să-i zicem uichend? 😀
Mulţumesc şi eu. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aşa ar trebui, că până în epoca romenglezei aşa se adoptau cuvintele din alte limbi.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ptiu, că hacademicienii ăştia n-au minte nici cît găina! Ar trebui să adoptăm şi noi niscai specialişti în adopţii dacă ai noştri nu-s capabili, să ne facă limba mai catifelată, că a devenit prea aspră cu timpul (şi timpurile astea). 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eh, asta, cu limba, e răul cel mai mic…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mnoh, unii s-ar văita că au făcut iritaţii la inelu’ maro din cauza ei. 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Deh, fiecare cu ce-l doare.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Substraturi subtile subversive subevaluate. 😉
Ziceai că te apuci de treabă… Păi te las. Buh-bye. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Buh-bye. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană