Citate interesante

– din nou pentru jocul de pe blogul Suzanei, pentru că…

… pentru că un comentariu de-al Renatei mi-a adus aminte de un mic fragment dintr-o carte pe care am tradus-o.

— Aşa se întâmplă şi în natură, spune. Multe fiinţe mor ca să poată trăi altele…

Queens şi Veneza se holbează la ea. E o problemă generală a orăşenilor, Bronca ştie, pentru că şi ea s-a născut şi a crescut într-un oraş şi a fost nevoită să primească lecţia într-o etapă mai târzie a vieţii. Chris a luat-o o dată cu el la vânătoare, nesocotindu-i obiecţiile violente. Şi, cu toate că n-a tras ea cu arma care a luat viaţa căprioarei, Chris şi celelalte femei indigene au pus-o să le-ajute la tranşarea animalului. E important, i-au spus, să ştie de unde îi vine mâncarea şi să înţeleagă că nu doar una, ci mai multe morţi îi fac posibilă supravieţuirea. De aceea e important să folosească fiecare parte a vânatului, în cea mai mare măsură posibilă, şi să nu ia mai mult decât îi trebuie. Uciderea în astfel de împrejurări, sau ca să supravieţuieşti, e demnă de respect. Să ucizi din orice alt motiv e monstruos.

De ce mi-a rămas în amintire citatul de mai sus?
Pentru că subliniază un adevăr pe care mulţi îl ignoră – sau refuză să-l recunoască: pe planeta asta, viaţa (cel puţin viaţa animală) se hrăneşte cu moarte. Asta e „nemilostiva lege a firii”. Chiar dacă eşti vegetarian, tot ucizi (direct sau prin intermediul altora) ca să-ţi priască viaţa: omori gândacii din bucătărie, ţânţarii care te pişcă, şoarecii şi şobolanii care-ţi fură din rezerva de vegetale, cobaii pe pielea cărora sunt studiate bolile şi efectele medicamentelor… etc.

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor şi mai rentabil să traduc ce-au scris alţii.
Acest articol a fost publicat în de-ale altora, lumea cărţilor și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

41 de răspunsuri la Citate interesante

  1. Drugwash zice:

    Îmi aduc aminte de prin cărţi citite demult şi filme văzute cîndva de triburi de nativi americani şi alte comunităţi mai mult sau mai puţin fictive care mulţumeau spiritului animalului abia ucis fiindcă şi-a sacrificat viaţa pentru ca ei să poată supravieţui.

    Majoritatea dintre noi cred că nici măcar n-au auzit vreodată de conceptul ăsta, darămite să-l mai şi practice. Mă refer în special la comunităţile rurale unde creşterea animalelor a fost şi probabil încă e o îndeletnicire comună, fiindcă la oraş sîntem atît de detaşaţi de Natură în toate sensurile încît nici măcar n-avem habar ce băgăm pe gură (şi uneori nici ce scoatem pe ea, dar asta-i cu totul altă discuţie).

    Lipsa din ce în ce mai acută de respect faţă de celelalte vieţuitoare, abstractizarea procesului de procurare a hranei şi a celui de hrănire în sine, ne-a transformat în cinici, iar multe dintre regulile absurde şi imbecile existente în unele comunităţi – ca să nu zic oraşe/regiuni/ţări – nu doar că invită dar obligă la o risipă groaznică ce duce direct sau indirect la mărirea dezechilibrului dintre nivelele de trai ale tuturor comunităţilor de pe planetă. Se ucide cu mult mai mult decît e nevoie pentru hrănirea comunităţilor destinatare, şi se aruncă la gunoi cu nepăsare ceea ce ar fi putut hrăni comunităţi poate încă o dată pe atît de largi.

    Mă întreb dacă totul face parte din eficienţa psihopaţilor de la conducere – conform discuţiilor din dedesubtul articolului Renatei – sau e pur şi simplu natura umană în goliciunea ei…

    Apreciat de 1 persoană

    • Vero zice:

      Mă tem că psihopaţii de la conducere încurajează natura umană să se dezvăluie în toată goliciunea ei…

      Apreciat de 1 persoană

      • Drugwash zice:

        Nu ştiu dacă o fac ei din proprie iniţiativă sau li se comandă s-o facă; tot sper că există un scop relativ nobil în toată mizeria pe care o trăim de ceva vreme. Chestia aia cu „Blessed are the meek, for they shall inherit the Earth” sau cum or mai fi variaţiunile.

        Apreciat de 1 persoană

        • Vero zice:

          „Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.” (http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=5)

          Cât despre propria iniţiativă sau comandă – fericiţi am fi dacă am cunoaşte dedesubturile, Adică nu fericiţi, puternici, pen’ că zice-se că informaţia înseamnă putere.

          Apreciat de 1 persoană

          • Drugwash zice:

            Mai era şi versiunea „fericiţi cei săraci cu duhul, căci a lor va fi împărăţia cerurilor”. Nu ştiu dacă e acelaşi pasaj reinterpretat sau face parte din alt „capitol”; asta pare că e utilizată doar la îngropăciuni. 🙂

            Dedesubturile sînt bine ascunse special pentru a ne ţine în starea de incertitudine care duce la o permanentă indecizie, ceea ce e vital pentru ei – oricine ar fi aceia. Fiindcă da, knowledge is power: odată ce ai informaţia exactă şi reală ştii ce ai de făcut, adică ai baza solidă pentru a lua o decizie şi a trece la implementarea ei. Fără informaţie corectă orbecăi prin întuneric de îţi bagi deş’tele în ochi şi nici măcar nu ştii dacă-s ale tale.

            Apreciat de 1 persoană

            • Vero zice:

              Nu e altă versiune, e o altă fericire din seria celor nouă (vezi linkul către Biblie din comentariul meu precedent). Toate cele nouă sunt citite la liturghie, în fiecare duminică.

              Dedesubturile au fost, sunt şi vor fi întotdeauna ascunse. Elita şi prostimea au existat dintotdeauna. Iar ăia ajunşi sus nu stau acolo de tâmpiţi ce sunt, ci dimpotrivă. Tâmpită e o parte a prostimii, care ia de bun tot ce îi servesc purtătorii de cuvânt ai elitei. Şi, de când cu internetul, bag de seamă că din facţiunea tâmpită fac parte foarte mulţi intelectuali cu pretenţii.

              Apreciat de 1 persoană

              • Drugwash zice:

                Pe de o parte mă bucur că mi-am redus călătoriile virtuale suficient de mult încît să nu mai dau nas în nas cu potecile pline de „moţuri”. 😉

                Se pare că eşti suficient la curent cu treburile „duhovniceşti”. La mine a funcţionat destul de bine legea echilibrului universal, unde cu un părinte pe calea habotniciei şi altul pe calea ateismului n-am avut de ales decît să merg pe sîrmă printre ei. Aşa că orice am prins din „cele sfinte” n-a fost nici măcar cu linguriţa ci cu scobitoarea – ca la aperitivele de fiţe. 🙂
                Aşadar… nouă „fericiri” – whatever the F that means. Eh, fericirea e oricum supraevaluată. 😛

                Apreciat de 1 persoană

              • Vero zice:

                Bărbatu-meu se uită la slujbele bisericeşti la televizor, duminica şi în zilele de sărbătoare.
                El e credincios, eu, din acest punct de vedere, ştiu că nu ştiu nimic.
                În Biblia de pe net mă pricep să caut – am dat de multe citate în cărţile traduse şi trebuie găsită mereu traducerea „consacrată”.
                Eu una n-am primit niciun fel de educaţie religioasă. Ai mei nu erau atei, dar nici creştini practicanţi. Mi-au răspuns la toate întrebările legate de religie la modul obiectiv, fără să încerce să mă influenţeze într-un fel sau altul.

                Apreciat de 3 persoane

              • Drugwash zice:

                La maică-mea teveul e mereu pe Trinitas sau cum se cheamă postul – dacă mai e în grilă. Şi de obicei cu sunetul la maxim, că e surdă de ambele urechi şi nu prea poartă proteza. Dar cît am locuit acolo 21 de ani aveam vizite regulate de la „intermediarii” cu fustă care se credeau la ei acasă.

                Înţeleg că e nevoie de citate exacte la traducerile de carte, ca şi la filme de fapt. Asta doar pentru cei care recunosc acele pasaje – pentru restul e ceva neimportant. Recunosc că şi eu tot de prin filme am reţinut cîte o expresie sau verset – cum s-o numi – mai ales cele care au fost repetate mai des.

                Pe mine a încercat bunica maternă să mă înveţe cu cîte o rugăciune sau ceva cînd eram mic-mic, dar nu s-a lipit, şi apoi după ce am citit „Biblia hazlie” (pe la vreo zece ani sau ceva) chiar nu s-a mai lipit religia de mine. 🙂

                Apreciat de 2 persoane

              • Vero zice:

                Trinitas se cheamă şi e în grilă. 🙂

                De traducerea exactă a citatelor (adică de preluarea unei traduceri existente deja, nu doar pentru Biblie) e nevoie ca să-ţi fie acceptată traducerea cărţii (unele edituri chiar trec asta în contract ) sau cel puţin ca să-ţi păstrezi eticheta de traducător conştiincios, care mai primeşte de lucru.
                Dar eu aş pune oricum traducerea deja existentă. Nu contează că pentru unii nu contează (sic!) e bine să le intre şi lor în cap traducerea corectă – pentru cultura lor generală, ca să avem mai puţini „analfabeţi funcţionali”, cum le zice acum. În plus, traducând după cum te taie capul un citat din Biblie scos din context, ai destul de mari şanse să nimereşti pe lângă. 😛

                Apreciat de 2 persoane

              • Drugwash zice:

                Pe de o parte sună logic, dar avînd în vedere cîte ediţii „revizuite”, „adăugite” sau „abreviate” au unele „opere” nu-i de mirare că citatele ajung să fie şi ele „revizuite”. Pînă la urmă istoria a fost, este şi va fi (re)scrisă de către învingători – care par a fi mai mereu alţii, cu mai mereu alte obiective. 😉

                Altfel, la cît de manipulat a fost de la bun început conţinutul Bibliei – scoaterea Cărţii lui Enoh fiind poate printre cele mai importante mînării – ar fi foarte posibil ca vreuna dintre traducerile „diferite” să ajungă mult mai aproape de înţelesul original decît traducerea „oficială” aprobată de slujitorii nu-se-ştie-cui. 😉

                Apreciat de 1 persoană

              • Vero zice:

                Mergi prea departe. Nu e vorba de corectitudinea traducerii Bibliei faţă de textul iniţial, ci doar de versiunea actualmente oficială – care barem la noi e una singură (de aia ortodoxă vorbesc) şi e tradusă mişto (sună bine, adică), în comparaţie cu Biblia Cornilescu, care cred că e de la o sectă protestantă. Însă în engleză sunt n-şpe traduceri, şi pe alocuri nu se potrivesc unele cu altele. Iar eu în cărţi găsesc una din alea n-şpe, şi, dac-o mai traduc şi eu cum mă taie capul meu nu prea dus la biserică, poate ieşi o tâmpenie de toată frumuseţea.

                De corelarea cu inţelesul original se ocupă popii, nu traducătorii de beletristică.

                Apreciat de 1 persoană

              • Drugwash zice:

                Aici intrăm pe teritoriu instabil. 😉
                Ce facem dacă tocmai înţelesul acelei a n-şpea versiuni e crucial pentru acţiunea operei respective? Traducerea „oficială” va pierde acel înţeles şi va deturna acţiunea operei sau cel puţin va crea confuzie în mintea cititorului/privitorului.

                Eu zic că trebuie să ne gîndim mult mai profund, să înţelegem că unele cuvinte/expresii/fraze/citate ar putea fi voit alese – sau chiar distorsionate – pentru a oferi oarece indicii, ca un cod care se întinde pe tot parcursul operei. Dacă traducătorul nu „prinde firul” şi nu urmează acel cod atunci opera îşi pierde valoarea iniţială. Dacă, să zicem, citatul original din versiunea X se potriveşte mult mai bine cu varianta Cornilescu – după cum ai spus că s-ar numi – atunci cred că ar fi bine să fie tradus după acea variantă, nu după cea oficială, chiar dacă poate majoritatea cititorilor/privitorilor (dacă e vorba de film) cunosc mai bine – sau exclusiv – varianta oficială. Eventual cu o notă de subsol care să explice alegerea; mai greu la filme.

                Uite, vezi, de-aia nu m-am apucat eu de traduceri. 😆

                Apreciat de 1 persoană

              • Vero zice:

                De obicei nu e cazul. Eu una nu am întâlnit citate distorsionate – toate erau exact ca într-o versiune sau alta a Bibliei în engleză. 😛 Că de-aia ştiu că-s n-şpe versiuni. 😀 Dar sunt similare ca înţeles, spun acelaşi lucru, numai că nu în totalitate cu aceleaşi cuvinte.

                Am luat şi traduceri din Biblia Cornilescu (specificând de unde sunt) pentru că Biblia protestantă are nişte Psalmi (cred că Psalmi, nu altceva) care din Biblia ortodoxă lipsesc.
                Altminteri traducerea lui Cornilescu e similară cu cea oficiala, dar mai proastă – nu are talentul traducătorului ales de BOR şi nici pe departe al lui Gala Galaction, căruia îi aparţine traducerea din perioada interbelică.

                Mi s-a întâmplat să găsesc traduceri din Shakespeare la care traducerea existentă în română era distorsionată – că altfel nu-i mai ieşeau traducătorului ritmul şi rima. Pe alea mi-am permis să le ajustez eu, pe şest. 😛

                Tu nu te-ai apucat de tradus fiindcă nu vrei să accepţi că fără compromisuri nu se poate, în niciun domeniu, nici măcar în familie. Trebuie să laşi, măcar din când în când, şi tu de la tine.

                Apreciat de 1 persoană

              • Drugwash zice:

                Pff, dac-am început săptămîna discutînd despre Biblie e clar c-am intrat în anu’ morţii. 😆

                Mnoh, ce să fac dacă mintea mea defectă nu vrea să accepte ce consideră ea că nu-i „cuşer”. Nu pot s-o pedepsesc, s-o pun la colţ în genunchi pe coji de nuci. 🙂 Şi-apoi, cînd nu mai ai nimic – da’ nimic! – ce să mai laşi de la tine? Golul din suflet nu-l ia nimeni la schimb, nici măcar pe-o coajă de pîine mucegăită…

                Apreciat de 1 persoană

              • Vero zice:

                Cu lăsatul de la tine nu mă refeream planul material al existenţei – după cum bănuiesc că ai înţeles. 🙂

                Apreciat de 1 persoană

              • Drugwash zice:

                Apoi ăla-i cel mai stringent pentru mine, că nu pot supravieţui numai cu apă şi raze de soare ca unii. 😀

                În legătură cu planul spiritual, acolo am mai reanalizat şi reinterpretat diverse informaţii, s-a mai schimat punctul de vedere, dar nu cred că e vorba de vreun compromis ci de o reevaluare dintr-un punct de vedere mai apropiat de realitate decît înainte. 😉

                Apreciat de 1 persoană

              • Vero zice:

                La traduceri compromisurile sunt în plan spiritual. Nu poţi face o traducere care să sune firesc în limba ta fără să… trădezi mai mult sau mai puţin originalul. Şi trebuie să respecţi cerinţele editurii, chiar dacă nu sunt identice cu ideile tale. (Asta aduce câştiguri în planul material.)

                Acu’, un pic în altă ordine de idei, tocmai am semnat un contract pentru o traducere din franceză, deşi nu o ştiu la fel de bine cum ştiu engleza. Dar m-am gândit c-o să trădez mai puţin autorul, căci topica limbii franceze e aproape identică cu a noastră, nu trebuie să răsuceşti frazele în fel şi chip – ceea ce înseamnă şi mai puţină stoarcere de creieri. O să caut mai mult în dicţionare, dar frazele se vor aşterne firesc cu un minim de efort din partea mea.
                Rămâne de văzut dacă mă-nşel sau nu. 🙂

                Apreciat de 1 persoană

              • Drugwash zice:

                Cred că, dintr-un anumit punct de vedere orice compromis are consecinţe în ambele planuri chiar dacă nu e imediat vizibil lucrul ăsta. 😉 Unele lucruri rămîn – sau ar trebui să rămînă – intraductibile pentru a nu le diminua sau chiar distruge valoarea.

                Sper să te descurci cu franceza, ai suficientă experienţă încît să şi deduci intuitiv mai degrabă decît să traduci, ceea ce ar putea fi de folos măcar pentru o evaluare preliminară a întregului. Multă baftă! 🙂

                Apreciat de 1 persoană

  2. Suzana zice:

    Am invatat despre lanturile trofice si despre echilibrul lor.
    Acum acest echilibru este in pericol pentru ca oamenii ‘neganditori’ l-au cam distrus.
    Avea dreptate acel autor care spunea ca omenirea cam tot in comuna primitiva se afla, chiar daca formele de manifestare sunt diferite.
    Totusi, o nuanta delicata de ‘altceva’ am descoperit-o intr-o carte scrisa de Steven M. Greer – ‘Adevarul ascuns – informatii interzise’. Abia am inceput-o, insa este acolo un fel de briza proaspata. Poate gresesc, insa asa am simtit. Daca oamenii nu se vor inalta deasupra conditiei lor egoiste si daca nu vor intelege ca toti suntem conectati, chiar daca aceasta conexiune subtila nu o intelegem cu adevarat, mizeria de azi nu se va dizolva. Totusi eu mai sper!
    Multumesc pentru noua intrare, draga Vero!
    O saptamana pe placul tau! ❤

    Apreciat de 4 persoane

    • Drugwash zice:

      Steven Greer a apărut prin cîteva documentare pe care le-am văzut cu ceva vreme în urmă. Nu mă întreba numele lor, e un amalgam prea ciudat în mintea mea şi chiar în catalogul de filme ca să le pot indica. Informaţia însă trebuie decantată, am senzaţia că s-a scurs înăuntru mai mult decît adevărul aşa cum ar trebui să fie el: atît pur cît şi simplu (ceea e de fapt nu e valabil aproape niciodată). Nu ştiu cum sînt cărţile – mi se pare că a scris mai multe, nu doar una – şi sincer nici nu aş avea răbdarea şi ochii să le citesc, sper doar ca ceea ce ai la îndemînă să-ţi fie de ajutor în descoperirea acelui adevăr, aşa cum o fi el. Şi da, oamenii ar trebui să se ridice – în mai multe sensuri dar într-un singur mod: în unitate şi decenţă.

      Apreciat de 2 persoane

      • Suzana zice:

        Cand o voi termina voi decanta ideile lasate aici. E mai veche aparitia, dar mai sunt librarii care tin si aparitii mai vechi. Oricum, ma mai documentez. Intr-adevar are mai multe. Insa nu m-am intersectat cu ele.
        Dar este ceva diferit in ceea ce scrie plus anumite experiente personale deosebite.
        Acum as avea un gand: ca pentru a te ridica ar trebui sa stii ca ai cazut… 🙂
        Daaa, unitate si decenta! Bine spus!
        Seara buna, Dragos. O saptamana linistita.

        Apreciat de 3 persoane

        • Drugwash zice:

          Da, Steven e destul de implicat în diverse grupuri şi organizaţii. Dacă nu mă înşel au fost şi atentate la viaţa lui sau ceva de gen. Într-adevăr are un stil aparte, e foarte convingător, foarte expresiv. Probabil şi experienţele avute l-au modelat ca atare într-o anumită măsură. Îmi pare rău că m-a lăsat memoria atît de rău încît nu mai reţin informaţiile decît ca frînturi uneori prea mici pentru a fi utile.

          Aş spune că nu e neapărată nevoie să cazi – undeva sau de undeva – pentru a te ridica, ci doar de a-ţi da seama de nivelul la care te afli. Pînă la urmă, orice are un punct de plecare, un nivel zero de unde poate urca sau coborî; şi apoi există un plus infinit şi un minus infinit care nu sînt decît două laturi opuse filosofic ale Eternităţii şi către care dintre ele tinde cineva sau ceva – în cazul nostru specia umană – depinde de cei cărora „turma” le permite să o conducă.

          Mulţumesc frumos pentru urări, pe care le întorc cu respect.

          Apreciat de 2 persoane

      • Vero zice:

        Dragoş, oamenii nu se vor ridica niciodată în unitate şi decenţă. E împotriva naturii umane.

        Apreciat de 2 persoane

        • Drugwash zice:

          Uneori o fac, spre exemplu la dezastrele naturale. Se pare însă că la cele provocate de om nu au curajul şi puterea, poate fiindcă sînt conştienţi că răutatea şi ambiţia din cei ce le-au provocat depăşesc impersonalitatea aleatorie a Naturii

          Apreciat de 1 persoană

          • Vero zice:

            Sunt destul de mulţi care profită cât mai mult cu putinţă şi în cazul dezastrelor naturale.
            De exemplu, acum vreo 5 ani, când o parte din SUA a fost ameninţată de nu mai ştiu ce uragan şi lumea fugea din zonele primejdioase, am auzit la TV că apa plată se vindea la preţ de speculă.

            Apreciat de 1 persoană

            • Drugwash zice:

              Ei, asta-i doar partea cea urîtă din toată „afacerea”. Evident că vor fi întotdeauna javre nesimţite care să profite de necazul altora, dar oamenii „simpli” încă mai au – sau cel puţin aveau pînă acum ceva vreme – acea conştiinţă a bunătăţii necondiţionate cînd era vorba să-şi ajute semenii loviţi de soartă. S-a tot folosit ideea asta ca lait-motiv al cruţării omenirii prin filme cu extratereştri care puneau în discuţie ştergerea speciei de pe faţa Pămîntului. Poate o fi vreo sămînţă de adevăr pe undeva…

              Apreciat de 1 persoană

    • Vero zice:

      Nu-ţi face iluzii, dragă Suzana. Cu extrem de puţine excepţii, oamenii NU se vor ridica niciodată deasupra condiţiei lor egoiste. Suntem la fel de răi ca acum câteva mii de ani. Singurul nostru progres e cel tehnic, folosit mai ales în moduri egoiste, pentru înarmare, în scopul dominării. Spiritual n-am evoluat; dimpotrivă.

      Să ai o săptămână aşa cum ţi-o doreşti! ❤

      Apreciat de 2 persoane

  3. Aldus zice:

    De fapt, mai corect spus este că viața se hrănește cu viață.

    Apreciat de 3 persoane

  4. Am citit ceea ce ai postat – extrem de interesant ! Am vrut să scriu imediat părerea mea dar, citind comentariile, am rămas fără subiect…ați scris despre tot ce aș fi dorit să scriu și eu 👍…
    Îți doresc să ai o săptămână plină de evenimente interesante !
    Pupici ❤

    Apreciat de 2 persoane

  5. MNiko zice:

    Nu-mi aduc aminte cartea, nu știu subiectul dar citatul îmi sună cunoscut. Atât adevăr în el. Mi-aduce aminte de bunica care mă învăța să tranșez un pui și ce fel de mâncare să fac din fiecare parte a acestuia, astfel încât să poți valorifica tot în cel mai bun mod. Am rămas șocată când peste ani am fost la cineva și am văzut ca face ciorbă din copane sau că fierbe puiul itreg pentru ciorbă. Se contrazicea cu tot ceea ce fusesem învățată. Mereu am zis că bunicii știau să valorifice un lucru la capacitate maximă, și aici nu mă refer doar la mâncare.
    În anii de după revoluție, noi românii am dat de ”bani”..nu e tocmai bine spus. Am găsit rafturile pline. Și am trecut de la a valorifica la potențial maxim la un consumerism ridicat și la risipă, nerealizând că de fapt noi poluăm cel mai mult prin risipa pe care o facem.
    Multmesc!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.