Am găsit undeva, pe un site (nu contează care) un fragment dintr-un roman. Nu dintr-o traducere, originalul e în limba română. Nu contează numele autorului şi titlul cărţii, dar trebuie să spun că pe site-ul respectiv erau şi vreo cinci recenzii elogioase.
Numai că pe mine fragmentul ales nu m-a îndemnat câtuşi de puţin să citesc cartea; stilul mi s-a părut oarecum pueril şi totodată pretenţios şi artificial. Eu una, dacă aş fi fost pe post de redactor, aş fi sugerat muulte modificări, aşa cum se vede mai jos – doar pentru primul paragraf, că nu ţin să vă plictisesc cu toată poliloghia. 🙂
Paragraful original:
Dimineaţa îşi făcea simţită prezenţa în cameră prin jucăuşe raze de soare scăpate printre draperii. Era linişte, o linişte specifică zonelor îndepărtate de oraş, acolo unde doar natura se aude prin vânt şi vietăţi. O linişte naturală. O zi îmbujorată de soare.
Paragraful modificat de mine:
Furişate printre draperii, raze jucăuşe aduceau în cameră dimineaţa. Era linişte, acea linişte înstăpânită în locuri depărtate de oraş, unde doar vântul şi necuvântătoarele îi sunt glas naturii. O linişte firească. O zi îmbujorată de soare.
Aş fi făcut cam prea multe modificări şi sunt cam prea mofturoasă, nu? 😛
De-aia nici n-am să m-apuc vreodată de redactat. 
VERONICISME 
Ai fi fost un redactor bun. Ai scăpat textul de nuanța de ridicol.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc.
ApreciazăApreciază
Da’ ce-ai matale cu „licenţele poetice” ale altora…? 😛 Pînă la urmă, fiecare pasăre pe limba ei piere. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀
Ei, să zicem că nu-mi plac „licenţele poetice” nejustificate de exigenţele rimei şi ritmului.
Dar, cum spuneam, n-o să m-apuc de redactat, aşa că nicio „licenţă poetică” nu va avea de suferit din cauza mea. 😛
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Acu’ vorbind la modu’ serios nici mie nu-mi plac combinaţiile precum cea prezentată în articol; în special artificialul pretenţios. Nu vreau să mă laud dar parcă am un simţ anume care declanşează alarma la cel mai mic semn de anormalitate literar-gramaticală. Din cauza asta detectez rapid şi imediat orice mic typo (exceptîndu-le pe ale mele, desigur, ca în orice blestem care se respectă 😆 ) şi orice structură care nu sună bine în context. Bine, totul în funcţie de cît de odihnite mi-ar fi ochii şi mintea la momentul respectiv.
Problema e că avem de-a face cu două concepte diametral opuse, care fiecare luat separat are valoarea proprie şi un sens just:
1. prea mult gunoi cu pretenţii de literatură, în ultima vreme
2. libertatea de exprimare, dreptul de a-şi căuta drumul în viaţă
Se pare că nu putem avea o conciliere a celor două, un compromis acceptabil, fiindcă pur şi simplu se exclud unul pe altul. Probabil cel mai înţelept lucru de făcut e să ne luăm „sămînţă” (sau floricele) şi bere şi să privim detaşat de la distanţă „dansul”. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, ai dreptate, când ceva nu poate fi schimbat/înlăturat, cel mai bine (mai înţelept) e să priveşti acel ceva cu detaşare.
(Şi eu detectez orice mic typo, cu condiţia să nu-mi aparţină. Pe ale mele le văd doar după ce textul stă la păstrare destul de mult ca să uit aproape tot ce-am scris. 😀 )
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cum era aia cu „dă-mi puterea de a accepta ce nu pot schimba”… 😀
Ei, pe ale mele le văd cam la o secundă-două după ce am apăsat Publică (în orice limbă ar fi butonul), nu înainte. 😆 Sigur, pe forumuri sau în scrierile private locale există posibilitatea de a edita şi corecta „minunăţiile” dacă sînt observate la timp, dar pe blogurile astea, ba. Şi uite aşa mă mai consolez pentru greşelile mele citindu-le pe cele multe ale altora, uneori zîmbind alteori frustrat/enervat. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mai trist e la mine, că mi le văd pe alea din traduceri după ce apare cartea (trecută în prealabil prin faţa ochilor unui redactor şi uneori şi prin faţa ochilor unui corector).
Nici nu mai deschid cărţile când le primesc, că nu-ş’ cum fac că, deschizând la întâmplare, dau peste-o boacănă de-asta! 😛 😆 (Mi-a spus un prieten, traducător şi el, că păţeşte tot aşa. O fi tot vreun blestem! 😀 )
ApreciazăApreciat de 2 persoane
E blestemul creierului care, pe de o parte ştie ce-a vrut să zică şi nu se mai deranjează să verifice, iar pe de altă parte are păcătoasa abilitate de a recompune instantaneu în variantă corectă tot ce vede uşor defect. E vorba de tipare de gîndire şi de vorbire. Discuţie stufoasă, de un nivel prea elevat pentru nimicul de mine. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Dar deschiderea cărţii taman la o greşeală? 😉 Blestemul ăsta al cui/de unde e?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tot din ăla face parte da’ e paragrafu’ scris cu litere mici. 😛 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu cred ca avem nevoie de mai muti redacttori ca tine. Mi-am luat teapa cu multe carti ale autorilor romani care nu stiu cu si-au tiparit cartile si si-au facut reclama, apreciate de enorm de multa lume, in special din postarile social media pe care le fac, ca sa descopar ca acele carti nu sunt altceva decat o „culegere” de postari tip FB sau blog. Dar…..sunt autori publicati nu? Au tiparit cate o carte nu?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Editurile care publică pe cheltuiala autorului nu sunt prea pretenţioase când selectează manuscrisele. Până la urmă, oricine are buzunarul suficient de plin poate publica orice.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
exact. Din pacate conteaza banul mai mult decat orice altceva.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Am avut această senzație de „compunere școlărească” de multe ori, în ultimii ani, la autori contemporani români sau străini. De multe ori m-am întrebat dacă originalul e așa sau doar traducerea e stângace. Am abandonat cărți de la primele pagini doar pentru că mă deranja stilul (mult lăudatele romane ale lui Ken Follet, Isabel Allende – intrigi simpluțe, previzibile, scrise școlărește, literatură populară). Astăzi oricine crede că poate scrie o carte dacă are ceva de povestit. Elogiile curg, indiferent de talentul scriitoricesc. Iar cele mai populare cărți contemporane cam așa sunt. Supărător de artificiale.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Eu citesc – şi traduc – mai ales SF. În general vorbind, sunt romane mai bine scrise şi – paradoxal – mai realiste, în ceea ce priveşte trăirile şi conturarea personajelor, decât cele cu acţiunea plasată în lumea reală.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Am intalnit carti traduse complet bizar. Parca era google direct tiparit. De aceea incerc sa ma uit si sa am o prima impresie. Am participat la cateva tehnoredactari la o revista a fabricii. Erau insa subiecte tehnice si nu aveau inflorituri si metafore.
Insa recunosc ca mi-a placut munca asta. Dar nu stiu cum ar fi sa fac asta o viata.
Oricum, cred ca mereu vei descoperi ceva ce nu e in regula. Perfectiunea este un ideal, iar idealul este cam greu de atins. Ai insa ochiul format si vezi ideile altfel.
Si pare sa-ti fi facut placere sa rasucesti cuvintele intr-un mod optimizat.
Ceea ce inseamna ca e mult mai bine pe la tine! Asa ca e de bine! 🙂
Sper ca ziua ti-a fost frumoasa, draga Vero! O saptamana linistita! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai dreptate, perfecţiunea e de neatins, întotdeauna e loc pentru mai bine.
Dar unele formulări, gen „natura se aude prin vânt şi vietăţi” mi se par ilogice şi hilare. Înţeleg că a vrut să spună „natura se face auzită”, însă citim romane de plăcere, nu ca să ghicim de cinci ori pe pagină ce-a vrut să spună autorul. Iar „specific” e un termen prea… tehnic pentru o descriere care se vrea poetică. Şamd. 🙂
Da, la noi e mai bine, şi ziua a fost frumoasă.
Liniştită să fie şi săptămâna ta, dragă Suzana! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
M-a trecut o crampa, mi-am adus aminte de horificele compuneri pe care ni le citeau colegele dupa vacanta, cand eram prin clasele mici :D. Alea lungi de doua pagini ca sa ia cinci, care-ti dadeau senzatia ca banca se misca si profesoara pluteste. Ai crescut textul ala la stadiul de adult, multumim lui ‘mnezeu! De fapt tie.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Beleaua că unii au ajuns la stadiul de adult şi scriu tot ca la şcoală. Şi mai şi publică pe deasupra, că dacă şi-ar păstra operele pentru ei n-ar da crampe nimănui. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană