Dacă aş fi fost redactor…

Am găsit undeva, pe un site (nu contează care) un fragment dintr-un roman. Nu dintr-o traducere, originalul e în limba română. Nu contează numele autorului şi titlul cărţii, dar trebuie să spun că pe site-ul respectiv erau şi vreo cinci recenzii elogioase.

Numai că pe mine fragmentul ales nu m-a îndemnat câtuşi de puţin să citesc cartea; stilul mi s-a părut oarecum pueril şi totodată pretenţios şi artificial. Eu una, dacă aş fi fost pe post de redactor, aş fi sugerat muulte modificări, aşa cum se vede mai jos – doar pentru primul paragraf, că nu ţin să vă plictisesc cu toată poliloghia. 🙂

Paragraful original:
Dimineaţa îşi făcea simţită prezenţa în cameră prin jucăuşe raze de soare scăpate printre draperii. Era linişte, o linişte specifică zonelor îndepărtate de oraş, acolo unde doar natura se aude prin vânt şi vietăţi. O linişte naturală. O zi îmbujorată de soare.

Paragraful modificat de mine:
Furişate printre draperii, raze jucăuşe aduceau în cameră dimineaţa. Era linişte, acea linişte înstăpânită în locuri depărtate de oraş, unde doar vântul şi necuvântătoarele îi sunt glas naturii. O linişte firească. O zi îmbujorată de soare.

Aş fi făcut cam prea multe modificări şi sunt cam prea mofturoasă, nu? 😛
De-aia nici n-am să m-apuc vreodată de redactat. :mrgreen:

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor şi mai rentabil să traduc ce-au scris alţii.
Acest articol a fost publicat în de-ale mele, lumea cărţilor și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

21 de răspunsuri la Dacă aş fi fost redactor…

  1. Ai fi fost un redactor bun. Ai scăpat textul de nuanța de ridicol.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Drugwash zice:

    Da’ ce-ai matale cu „licenţele poetice” ale altora…? 😛 Pînă la urmă, fiecare pasăre pe limba ei piere. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Vero zice:

      😀
      Ei, să zicem că nu-mi plac „licenţele poetice” nejustificate de exigenţele rimei şi ritmului.

      Dar, cum spuneam, n-o să m-apuc de redactat, aşa că nicio „licenţă poetică” nu va avea de suferit din cauza mea. 😛

      Apreciat de 1 persoană

      • Drugwash zice:

        Acu’ vorbind la modu’ serios nici mie nu-mi plac combinaţiile precum cea prezentată în articol; în special artificialul pretenţios. Nu vreau să mă laud dar parcă am un simţ anume care declanşează alarma la cel mai mic semn de anormalitate literar-gramaticală. Din cauza asta detectez rapid şi imediat orice mic typo (exceptîndu-le pe ale mele, desigur, ca în orice blestem care se respectă 😆 ) şi orice structură care nu sună bine în context. Bine, totul în funcţie de cît de odihnite mi-ar fi ochii şi mintea la momentul respectiv.

        Problema e că avem de-a face cu două concepte diametral opuse, care fiecare luat separat are valoarea proprie şi un sens just:
        1. prea mult gunoi cu pretenţii de literatură, în ultima vreme
        2. libertatea de exprimare, dreptul de a-şi căuta drumul în viaţă

        Se pare că nu putem avea o conciliere a celor două, un compromis acceptabil, fiindcă pur şi simplu se exclud unul pe altul. Probabil cel mai înţelept lucru de făcut e să ne luăm „sămînţă” (sau floricele) şi bere şi să privim detaşat de la distanţă „dansul”. 🙂

        Apreciat de 1 persoană

        • Vero zice:

          Da, ai dreptate, când ceva nu poate fi schimbat/înlăturat, cel mai bine (mai înţelept) e să priveşti acel ceva cu detaşare.

          (Şi eu detectez orice mic typo, cu condiţia să nu-mi aparţină. Pe ale mele le văd doar după ce textul stă la păstrare destul de mult ca să uit aproape tot ce-am scris. 😀 )

          Apreciat de 1 persoană

          • Drugwash zice:

            Cum era aia cu „dă-mi puterea de a accepta ce nu pot schimba”… 😀

            Ei, pe ale mele le văd cam la o secundă-două după ce am apăsat Publică (în orice limbă ar fi butonul), nu înainte. 😆 Sigur, pe forumuri sau în scrierile private locale există posibilitatea de a edita şi corecta „minunăţiile” dacă sînt observate la timp, dar pe blogurile astea, ba. Şi uite aşa mă mai consolez pentru greşelile mele citindu-le pe cele multe ale altora, uneori zîmbind alteori frustrat/enervat. 🙂

            Apreciat de 2 persoane

  3. MNiko zice:

    Eu cred ca avem nevoie de mai muti redacttori ca tine. Mi-am luat teapa cu multe carti ale autorilor romani care nu stiu cu si-au tiparit cartile si si-au facut reclama, apreciate de enorm de multa lume, in special din postarile social media pe care le fac, ca sa descopar ca acele carti nu sunt altceva decat o „culegere” de postari tip FB sau blog. Dar…..sunt autori publicati nu? Au tiparit cate o carte nu?

    Apreciat de 1 persoană

  4. Irina zice:

    Am avut această senzație de „compunere școlărească” de multe ori, în ultimii ani, la autori contemporani români sau străini. De multe ori m-am întrebat dacă originalul e așa sau doar traducerea e stângace. Am abandonat cărți de la primele pagini doar pentru că mă deranja stilul (mult lăudatele romane ale lui Ken Follet, Isabel Allende – intrigi simpluțe, previzibile, scrise școlărește, literatură populară). Astăzi oricine crede că poate scrie o carte dacă are ceva de povestit. Elogiile curg, indiferent de talentul scriitoricesc. Iar cele mai populare cărți contemporane cam așa sunt. Supărător de artificiale.

    Apreciat de 2 persoane

  5. Suzana zice:

    Am intalnit carti traduse complet bizar. Parca era google direct tiparit. De aceea incerc sa ma uit si sa am o prima impresie. Am participat la cateva tehnoredactari la o revista a fabricii. Erau insa subiecte tehnice si nu aveau inflorituri si metafore.
    Insa recunosc ca mi-a placut munca asta. Dar nu stiu cum ar fi sa fac asta o viata.
    Oricum, cred ca mereu vei descoperi ceva ce nu e in regula. Perfectiunea este un ideal, iar idealul este cam greu de atins. Ai insa ochiul format si vezi ideile altfel.
    Si pare sa-ti fi facut placere sa rasucesti cuvintele intr-un mod optimizat.
    Ceea ce inseamna ca e mult mai bine pe la tine! Asa ca e de bine! 🙂

    Sper ca ziua ti-a fost frumoasa, draga Vero! O saptamana linistita! ❤

    Apreciat de 1 persoană

    • Vero zice:

      Ai dreptate, perfecţiunea e de neatins, întotdeauna e loc pentru mai bine.
      Dar unele formulări, gen „natura se aude prin vânt şi vietăţi” mi se par ilogice şi hilare. Înţeleg că a vrut să spună „natura se face auzită”, însă citim romane de plăcere, nu ca să ghicim de cinci ori pe pagină ce-a vrut să spună autorul. Iar „specific” e un termen prea… tehnic pentru o descriere care se vrea poetică. Şamd. 🙂

      Da, la noi e mai bine, şi ziua a fost frumoasă.
      Liniştită să fie şi săptămâna ta, dragă Suzana! ❤

      Apreciat de 1 persoană

  6. Vladen zice:

    M-a trecut o crampa, mi-am adus aminte de horificele compuneri pe care ni le citeau colegele dupa vacanta, cand eram prin clasele mici :D. Alea lungi de doua pagini ca sa ia cinci, care-ti dadeau senzatia ca banca se misca si profesoara pluteste. Ai crescut textul ala la stadiul de adult, multumim lui ‘mnezeu! De fapt tie.

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.