clic pe imagine ca să aflaţi de unde e
Asta, de mai sus, mi-a adus aminte de asta, de mai jos. 🙂
clic pe imagine ca să citiţi tot articolul
CÂRŢULIILE MELE CU POVESTIRI
PAVCON
PAVCON
NEMIRA
ÎNCEPUTURI DE ROMAN
Câmpul alb, oile negre…- Proza mea scurtă – Garantat sută la sută Vineri, 8 aprilie, 2022
- VeroJurnal
- Trec zilele-n goană – 16.02.’23 Joi, 16 februarie, 2023
- Eu despre mine – prin prisma lecturilor mele
- proză de pisică Duminică, 15 mai, 2022
- Ropot de secunde
- Grădina lui Dumnezeu e mare şi mai şi sar unii gardul – sau Frecvenţa prostiei Luni, 23 ianuarie, 2023
- Idei înghesuite
- Citate favorite Miercuri, 15 martie, 2023
- Mustăţi lungi, gheare lungi
- Un strop central de… indecenţă motănească Miercuri, 6 aprilie, 2022
- Chiţurina
- Şedinţă foto Miercuri, 15 februarie, 2023
- Din hăul gândirii
- Ce e Crăciunul Vineri, 24 decembrie, 2021
- VeroVers
- Cuminte Luni, 20 martie, 2023
- Vero-Viziuni Virtuale
- Cărţi cu preţ temporar redus Miercuri, 7 decembrie, 2022
- Vero Versiuni
- Vis de făurar Marți, 18 februarie, 2020
- Micile mizerii
- Ana are mere Sâmbătă, 28 septembrie, 2019
- Blogul motanului Grişka
- Probă Miercuri, 30 ianuarie, 2019
- Iubiri înghesuite
- Comentariu Vineri, 13 ianuarie, 2023
- Multe şi mărunte
- Prin filtrul gândirii Vineri, 30 septembrie, 2016
- CUM VĂ PLACE
- Se-ntâmplă extrem de rar... Joi, 7 ianuarie, 2016
Comentarii recente:
VERONICISME 
Am încercat şi eu să intru pe quizly să văd cît la sută mai am din acel IQ de 162 care-mi ieşise cu muuuulţi ani în urmă, însă cînd am văzut cîte domenii adiţionale vrea să acceseze am renunţat. Cred că doar faptul ăsta îmi dovedeşte că încă n-am scăzut sub sută. 🙂
În ce priveşte trecutul, am crezut că ăsta-i singurul lucru sigur pe care-l poate avea un om sărac. M-am înşelat. Pe de-o parte memoria îmi joacă feste urîte, pe de alta unii caută cu tot dinadinsul să mă convingă că nu a fost aşa cum a fost. Tot ce mi-a rămas e clipa prezentă, care se duce inexorabil acolo unde se duc visele tuturor muritorilor: în Eternitate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fii mulţumit că stai bine cu IQ-ul şi bucură-te de prezent. 🙂
Încearcă să vezi jumătatea plină a paharului, 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mda, continuă să-mi răsune în urechi vorba unui amic: „nemulţumitului i se ia darul”. Eu încă aştept să-l primesc, acel dar. Şi un pahar, preferabil plin cu ceva… inflamabil – barem să ştiu că sînt eu cel ce-l goleşte, nu alţii în locul meu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poate că toţi primim paharul doar pe jumătate plin. Şi depinde ce jumătate contează mai mult pentru fiecare – cea plină sau cea goală.
Iar darul e jumătatea plină. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Prea multe variabile. Poate că jumătatea nu e individuală ci calculată global, ca o medie. Sau poate dimensiunile paharelor diferă enorm de la individ la individ – unii primesc bărdace în care te poţi scălda pe cînd alţii păhărele cît degetarul; compară în cazul ăsta „darurile” şi vezi ce poţi face cu „jumătatea mică”.
Ar fi prea uşor să fie totul absolut identic pentru fiecare. Cred că n-ar fi posibil nici dacă am fi toţi clone ale aceluiaşi individ. (asta apropo de serialul interesant Orphan black pe care-l urmăresc acum)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, dar dacă ai primit un degetar şi ceea ce contează pentru tine e jumătatea lui plină, eşti totuşi mai puţin supărat pe viaţă decât unul care a primit o bărdacă şi ceea ce contează pentru el e jumătatea ei goală.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bag samă că ţii cu ursu’. 😛 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😆
Urşii mi-au plăcut dintotdeauna. Uite dovada:
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ptiu-ptiu, să nu-ţi fie de deochi! 🙂
Am şi eu una da’ eram mai mare – şi eu şi ursu’ respectiv, care de fapt era un exemplar real, împăiat. Era prin Predeal sau Sinaia, nu mai reţin exact, că pe-acolo umbla mătuşă-mea cu mine „atîrnat” de ea. Nu ştiu dacă am vreo scanare şi nici pe unde e originalul acum. Prea multe poze, deşi faţă de alţii sînt o nimica toată.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îmi amintesc, vag, de ursul ăla împăiat. Poză cu el nu ţin minte să fi făcut şi nici eu nu mai ştiu în ce oraş era.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am aşa o amintire vagă că ar fi fost prin ’74 şi sînt aproape sigur că era în Predeal. Mai e o poză „soră” din acelaşi loc şi cred că din acelaşi an cu mine şi un cîine-lup care de data asta era cît se poate de real şi viu. Da’ era cuminte şi ascultător, aşa că n-am avut probleme. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, şi eu cred că în Predeal, fiindcă eu în Sinaia n-am fost decât de vreo 2 ori, în treacăt, dar în Predeal şi în Buşteni am stat de mai multe ori, câte o săptămână sau mai mult.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bine te-am regasit, draga Vero!
Cu regretele e mai complicat. Incerc sa le ignor. Uneori reusesc, alterori nu. Dar simt ca nu mai imi pasa de ele prea mult, ceea ce e de bine! 😀
Sa-ti fie iulie cu bucurii! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bine ai revenit, dragă Suzana! ❤
Cu bucurii să fie şi pentru tine luna iulie, fără nicio umbră de tristeţe!
ApreciazăApreciat de 1 persoană