proză de pisică

Uneori mai scriu şi pe-aici:

Eu despre mine şi restul lumii - uneori prin prisma lecturilor mele

V-aţi uitat la Eurovision? Eu nu. Nu-mi aduc aminte să mă fi uitat vreodată. Iar anul ăsta era uşor de ghicit cine-o să câştige. :mrgreen:

De fapt, voiam să spun că, în locul unui asemenea spectacol, prefer să citesc. Dar nu, în seara asta n-am citit tot timpul. Nu aceeaşi carte, căci „proză de pisică” e un cocktail de esenţe tari. Citesc încet, savurând, câte 3-4 schiţe pe zi.

Şi sper că lectura „Corăbiilor însufleţite” o îndeamnă acum pe psi să scrie adunându-şi vraja cuvintelor într-un roman, ăsta sau un altul, căci în prima ei carte tipărită, cea pe care o citesc acum, şi-a risipit-o în 107 diamante minuscule. De fapt, sunt şiraguri delicate de metafore care curg firesc, susurând lin, ca undele limpezi.

Nu ştiu la al câtelea am ajuns. Se află pe la mijlocul cărţii, se numeşte „misiunea” şi cred că are toate cele…

Vezi articolul original 64 de cuvinte mai mult

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor şi mai rentabil să traduc ce-au scris alţii.
Acest articol a fost publicat în amintiri, de-ale altora, de-ale mele, lumea cărţilor, reblog și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.