Două întrebări

Asta se întâmplă când te joci cu filtrele: faci mai multe poze (altoiţi-le – cu mouse-ul sau cu degetul, după caz – ca să le măriţi) dintr-una singură. 🙂

  1. Care vă place cel mai mult?
  2. Care credeţi că e originalul?

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor şi mai rentabil să traduc ce-au scris alţii.
Acest articol a fost publicat în de-ale mele și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

19 răspunsuri la Două întrebări

  1. Drugwash zice:

    Oscilez între 7 şi 11.
    Uite şi varianta pictură în ulei pentru nr.7. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Vero zice:

      11
      Ca pictură în ulei, s-ar putea să iasă la fel ca 7. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

      • Drugwash zice:

        Hehe, am fost pe ele… sau uşor pe lîngă. Mă gîndeam că la atîţia nori pe cer ar fi fost ceva mai întunecat la ora aia din dimineaţă, dar oricum ambele par cît mai aproape de natural. 🙂

        Apreciat de 1 persoană

        • Vero zice:

          Poza nu e făcută dimineaţa devreme. Era 10 fără câteva secunde.

          Apreciat de 1 persoană

          • Drugwash zice:

            La 09:59:16, pe data de 6.11.2021, mai precis, cu un aparat Samsung SM-A515F. 🙂

            Apreciat de 1 persoană

            • Vero zice:

              Păi la 10 nu-i chiar aşa întuneric, chiar şi cu nori.
              Şi-n faţă era senin, cer luminos ca-n poza 11. Pentru peticul ăla de cer senin am şi făcut poza, dar n-a ieşit la fel de frumos cum era în realitate. Probabil cu-un aparat foto ar fi ieşit mai bine decât cu telefonul.

              Apreciat de 1 persoană

              • Drugwash zice:

                La mine e întuneric şi la prînz, la chior ce sînt. 🙂

                Tehnologia asta nu se ridică întotdeauna la nivelul aşteptărilor deşi ar putea – şi chiar poate, uneori – multe. Unul dintre motive ar fi să te facă să salivezi după următorul model care „va fi… şi va face… şi va arăta…” – şi care evident va avea propriile hibe şi neajunsuri. Asta-i cutia Pandorei.

                Apreciat de 1 persoană

              • Vero zice:

                Nu salivez după următorul model, am luat aparat foto (de pe olx). Dar nu-l aveam la mine. Şi oricum nu ştiu tot ce ştie să facă aparatul – are un manual de utilizare de 200 de pagini. Şi ce ştiu să fac mi-a arătat bărbatu-meu. A nu se trage concluzia că el a studiat manualul ăla. 😀 Dar a făcut fotografii pe vremuri (înainte de epoca digitală).

                Apreciază

              • Drugwash zice:

                Eşti una dintre puţinele excepţii – majoritatea aleargă după cel mai nou model, cel mai […] şi nu se potolesc nici după N ţepe.

                Aparatele clasice cu film puneau accent pe talentul utilizatorului (fotografului) care putea realiza cadre interesante, originale care îi erau atribuite în totalitate, pe cînd acum totul e calculat precis şi nu poţi face deviaţii dorite; talentul a devenit al aparatului, nu mai e al omului. Mă rog, la unele există şi modul manual, dar a devenit mult prea complicat de manevrat cu toate efectele.

                Apreciat de 1 persoană

              • Vero zice:

                Al nostru are modul manual. Îl folosesc doar când pozez luna. 🙂 Ar trebui şi trepiedul, dar e nevoie să fie montat şi demontat de fiecare dată şi mi-e lene, aşa că pozele ies un pic mişcate.
                Şi telefonul are modul manual. L-am folosit o singură dată, ca să fotografiez flacăra candelei.
                Partea bună e că, nemaiavând film, nu contează câte poze strici până nimereşti reglajul corect.
                De la aparatul clasic avem o droaie de poze – pe alea alb-negru le developam singuri. Când m-apucă, cotrobăiesc prin ele şi scanez ce-mi place mai mult. Dar nu m-apucă prea des. 😀
                Şi diapozitive avem o droaie – unele ar trebui transpuse în format digital, dar nu prea ştiu cum. Nu prea mai ştiu nici pe unde le-am depozitat. Da’ nu-i de mirare, că nici cu maşina de scris nu-mi amintesc ce-am făcut. 😆

                Apreciază

              • Drugwash zice:

                Unele aparate clasice aveau şi conexiune pentru declanşator flexibil care se folosea în conjuncţie cu trepiedul. Era o măsură de siguranţă împotriva mişcării accidentale.
                Cred că informaţia de pe filmele de celuloid, dacă sînt prelucrate corect şi stocate corespunzător, rezistă mult mai mult decît cea de pe card-uri. În general, informaţia în format analog e mai maleabilă decît cea în format digital şi se pretează mult mai bine la recuperări, fie ele chiar şi parţiale, cînd e cazul.

                Am developat şi eu la viaţa mea poze, ba chiar şi filme alb-negru. Instalaţia de expunere era un simplu diascop al unui amic, expunerea era… la ochi (bagă-n priză, scoate din priză). 🙂 Pentru filme aveam un tanc de developare original din comerţ. Pe atunci se găseau şi hîrtie şi substanţe în magazinele de profil.

                Pentru scanare film/diapozitiv au existat cîndva în comerţ scannere cu sertar special unde băgai film (cîte 4 cadre pe lot); avea Adi vecinul aşa ceva cu ani în urmă, un HP. Nu mai ştiu dacă softul aferent permitea selectarea film/diapozitiv, dar cred că ar fi simplu de folosit funcţia ‘negative’ dintr-un editor foto mai acătării. N-am idee dacă se mai comercializează asemenea scannere în ziua de azi.

                Ar trebui să cauţi maşina de scris, s-ar putea să devină utilă cîndva cînd se ia curentul cu zilele sau după ce se interzic prin lege computerele. Numai că s-ar putea să devină şi maşinile de scris ilegale, cum au mai fost. 😉

                Apreciat de 1 persoană

              • Vero zice:

                Avem şi noi declanşator flexibil, dar e inutil dacă nu pun aparatul pe trepied. Şi trepiedul trebuie luat din cutia lui de pe sifonier şi crăcănat pe balcon, unde n-are loc să rămână tot timpul. că ţinem pe-acolo de vrei şi ce nu vrei, de la tăvi cu nisip pentru pisici până la sticle cu vin,

                Poate că mai există scanere pentru diapozitive. O să caut. Poate.

                Mama a avut maşină de scris în vremurile de care zici. Trebuia înregistrată la miliţie – lăsai o mostră, o foaie scrisă cu ea, ca să poată fi identificată. Şi ţi se cerea să spui la ce-ţi trebuie.
                La computere nu ţine treaba cu identificarea după mostra scrisă, dar, dacă se va dori, se vor găsi probabil alte metode de control.
                Dacă o să se ia curentul cu zilele, o să putem încărca bateria laptopului. Am cumpărat un panou solar – unul micut, cât să-ncapă pe balcon. Acum mă luminează o veioză conectată la el – e a doua noapte în care o folosesc.
                Dacă stai la casă şi vrei să ţi-o faci autonomă din punct de vedere energetic, cică mai nou se dau subvenţii pentru aşa ceva.
                De la furnizorul de energie electrică tocmai am primit înştiinţare că se dublează tatiful începând de la 1 ianuarie, cred. Şi vor să-i anunţăm cu 21 de zile înainte dacă ne mutăm la alt furnizor – ceea ce nu cred că ar ajuta, presupun că măresc toţi tarifele şi că diferenţele vor fi insignifiante.
                Ne-a blestemat cineva să trăim vremuri interesante – nu atât pe noi, ăştia mai bătrâni, care am prins şi vremuri mai bune, cât pe cei mai tineri. Mi-e milă de ei – deşi mulţi au deja creieraşii spălaţi, sunt fericiţi că li se poartă de grijă, lor şi planetei – supercalifragilisticexpialidocious! :mrgreen:

                Apreciază

              • Drugwash zice:

                O să ies şi eu azi pînă la poartă să văd dac-a venit vreun plic. Nu mă miră deloc creşterea preţurilor fiindcă face parte din plan. Ideea e să creeze o falsă criză economică pentru a stoarce şi ultima rezervă din amărîţi (cash, aur, bijuterii etc. vor merge la amanet), să scape de cei ce nu au putere să se autosusţină (adică ăştia ca mine) şi apoi să implementeze sistemul global de credit social doar cu numere abstracte într-un computer, fără cash.

                Sigur că tineretului i se va părea normal, aşa cum i se pare fiecăruia la vremea sa dacă aia e societata în care s-a născut. Istoria deja e fie ştearsă fie modificată după „necesităţi” pentru a demoniza orice nu se aliniază cu planul lor. Cine să mai rămînă să povestească istoria reală, adevărul trăit pe viu, dacă bătrînii din azile şi de aiurea fie au murit la vremea lor fie sînt eliminaţi discret prin metode medicale parşive? Şi curînd va veni şi rîndul celor din generaţia noastră şi a copiilor noştri.

                Îţi dai seama că nu-mi permit panouri solare şi alte chestii extravagante în condiţiile în care am ajuns să cerşesc prin virtual ca să-mi pot plăti facturile şi să am oarece, deloc suficient, de mîncare pentru mine şi copii. Abia am reuşit să-mi iau un power bank solar cînd am avut banii de pe apartament. Ce fac cu el, încarc telefonul la care nu sună oricum nimeni? Da, foarte interesante vremuri trăim – dar eu nu vreau să le trăiesc.

                Apreciat de 1 persoană

              • Vero zice:

                „Scapă de cei care îşi amintesc” e deviza clasei conducătoare dintr-o distopie pe care am tradus-o acum câţiva ani.
                Dar mă refeream la creieraşii deja spălaţi ai celor mai tineri ca noi – care au acum 30-40 de ani. Sunt şi unii ca noi sau mai bătrâni care nu mai sunt în stare să recunoască o dictatură şi nu acceptă decât versiunea oficială a lucrurilor. Mă uit în jur – în lumea fizică (ca să-i zic aşa) şi pe internet (bloguri. reţele sociale) şi mă minunez.
                Şi cred că sunt o babă foarte curioasă – vreau să trăiesc, să văd ce se mai întâmplă.

                Apreciat de 1 persoană

              • Drugwash zice:

                Multe, foarte multe adevăruri şi avertismente au fost strecurate prin scrierile distopice sau prin diverse acte aşa-zis comice. „Cine are urechi de auzit, să audă”.

                Tinerii au fost „furaţi” de tehnologie, care le dă impresia că au o libertate deplină, globală, pe cînd le fură efectiv ideile, gîndurile şi dorinţele în diverse scopuri. Unii înţeleg foarte bine anumite probleme de moment dar nu sînt capabili să vadă adevărata imagine întreagă, nu ajung la toate sursele de informaţii, nu ştiu încă să facă legături, extrapolări. Cenzura tăcută de pe internet e extrem de efectivă. Fiul unui amic, aflat în altă ţară europeană, ştia cine a fost Larry King dar habar n-avea că a murit la scurt timp după ce a fost „înţepat” (la fel ca mulţi alţii după cum am văzut într-o compilaţie video).

                De felul meu şi eu sînt curios şi de fel un Toma Necredinciosul, dar nu vreau să asist la preschimbarea lumii într-un iad totalitar atîta vreme cît asta mă afectează direct şi personal. Dacă aş asista la asta de la distanţă, ca şi cum aş viziona un film – pe care să-l pot pune în pauză sau opri oricînd, la nevoie – atunci da, poate aş fi interesat de desfăşurarea acţiunii. Dar atîta vreme cît am ţeava fumegîndă a puştii înfiptă între coaste şi un ţăran coclit pripăşit la oraş şi îmbrăcat în uniformă mîrîie la mine „mişcă, mă, rahatule”, prefer să mă retrag din activitatea numită existenţă – cel puţin pentru o vreme.

                Apreciază

  2. Suzana zice:

    Nr. 11? Nu am avut rabdare sa citesc. Desi si 14 mi se pare OK. Cerul din a 6-a imi place mult. Este o culoare pe care as vrea sa o obtin pe un fundal. Pana la final de luna inca mai fac felicitari si dupa ce postez ceva imi mai vin vreo trei idei pe acelasi subiect. Daca zilele ar avea 48 de ore macar cateva zile… 😀
    Tare mi-e dor de o calatorie! 🙂 Buna si sub formele astea multiple de la tine.
    Weekend placut , draga Vero! ❤

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.