Ce avem noi aici?
sau, vorba cuiva care comentează pe YouTube:
„Ma cosa è questa cagata?”
Întrebarea se referă la captura de ecran de mai jos.
Răspuns:
De la stânga la dreapta:
Soprană + păpuşari mascaţi + pocitanie = Aida
Pocitanie + păpuşari mascaţi + bariton = Amonasro, regele Etiopiei (tatăl Aidei)
Iată şi alte capturi de ecran (clic pe ele pentru mărire) din acelaşi spectacol:
Daca doriţi (şi suportaţi) puteţi vedea (sau doar răsfoi) întreaga „capodoperă” aici (cu subtitrare în germană) sau aici (cu subtitrare în spaniolă).
VERONICISME 
Cazzo, che cagata!!! Ma vafanculo a quelli stronzi mascherati! Che mondo di merda! 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Scusa la mia tastiera di merda, c’éra ‘vaffanculo’ con la doppia F.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu-i bai, Google a tradus la fel (dracu’) în ambele cazuri. 😀
Iar eu îţi mulţumesc fiindcă m-ajuţi să-mi îmbogăţesc vocabularul italienesc. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Il piacere é tutto mio, anche se guglă é una testa di cazzo perché quella parola non a niente da fare con il diablo. 🙂
Îţi poţi imagina că am învăţat italiana doar uitîndu-mă la teveu’ lor timp de vreo trei ani (pe vremea cînd aveai la ce te uita, deşi erau şi atunci reclame de te sufocai)?
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Păi şi eu tot de-acolo ştiu (cât ştiu – adică mai puţin decât tine), că mă uitam la ei şi la francezi (probabil mai puţin decât tine). Mi-aduc aminte că în pauza cu reclame din timpul unui film am avut timp să mă spăl pe cap, fără cine ştie ce grabă. 😀
Acum, de când cu pandemia asta, sau ce e, îmi perfecţionez italiana uitându-mă la opere subtitrate (de la Metropolitan), da’ pe-acolo nu-s de-astea, de argou. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pe vremea aia eram pe Italia1 non-stop. Filme, seriale, show-uri – era o lume cu totul nouă şi incitantă. Apoi au scos posturile Mediaset (Italia1, Rete4, Canale5) de pe cablu şi am rămas – pentru puţină vreme – doar cu RAI-urile.
Da, reclamele erau în calupuri mari de cîte juma’ de oră, aveai timp de multe – inclusiv să uiţi ce vizionai. 😀
Am renunţat de mult la orice are reclame la mijloc – radio, teve, iutub etc. Cu opera recunosc spăşit că n-am fost prieten, în primul rînd fiindcă n-am reuşit aproape niciodată să disting cuvintele – indiferent de limbă – şi mi se părea absurd să mă uit la o lălăială fără noimă. Într-adevăr, acolo nu găseşti limbajul „colorat” de cartier şi cred că ăsta e, oarecum, un minus. Îmi amintesc cu drag de filmele vechi cu Fantozzi (Paolo Villaggio) şi cu alţii de care din păcate am uitat, cîte scene amuzante cu un limbaj de care pînă şi americanilor care tot aruncă învechitul ‘fuck you’ li s-ar face ruşine. 😀 O, tempora!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai mei mă duceau la spectacole de operă, operetă şi balet. (În copilărie îmi doream să mă fac balerină. 🙂 ) La operă era cam aşa cum spui, nu înţelegeam mare lucru, deşi pe-atunci le cântau aproape pe toate în româneşte. Dar pesemne că muzica aia mi-a atins vreo coardă sensibilă care s-a trezit la bătrâneţe. Iar acum găsesc multe opere subtitrate – nu în româneşte, dar în engleză, franceză, italiană. Chiar şi în spaniolă e mai bine decât deloc. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La vremea copilăriei mai urmăream şi eu diverse spectacole de gen cînd erau difuzate la TVR, dar să mergem la săli de spectacole nu ne permiteam. Vizionarea poate fi plăcută chiar dacă nu se înţelege mare lucru din dialoguri, atunci cînd jocul actoricesc e de valoare. Atmosfera poate fi percepută în ansamblul ei. Recunosc că nu am fost un cunoscător şi consumator de muzică cultă, indiferent de motive, însă nici nu am respins-o vreodată atunci cînd întîmplarea mi-a adus-o în cale. Uneori, într-o vreme, înainte de a merge la culcare dimineaţa devreme după o noapte albă, dădeam teveul pe Mezzo – mai există oare postul ăla? – şi mă relaxam cu muzica aceea, adormind în bună dispoziţie. Cred că sufletul ştie să recunoască şi să aleagă ce i se pare benefic pentru momentul respectiv.
În ce priveşte subtitrările, aş prefera să fie ori direct în română ori în limba operei respective, pentru a sincroniza „pista” audio cu cea video, în minte. Chiar şi cînd mă uit la un film, indiferent de limba sau limbile folosite, întîi ascult dialogul original şi mi-l traduc în minte, apoi citesc subtitrarea şi fac comparaţie între ce-am tradus eu şi ce-a tradus… cine a făcut-o – de mult ori guglă sau un copil de zece ani.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Rezumatul acţiunii era în broşura primită în sala de spectacol (nu mai ştiu dacă intra în costul biletului sau o plăteai în plus), dar eu mi-am dorit întotdeauna să pricep fiecare cuvinţel.
Cât despre subtitrare în limba operei, ce să fac cu ea dacă e, de exemplu, în germană sau în rusă? Iar în română pe net nu prea găseşti. Aşa că, dacă am ales între alte limbi, o prefer în engleză, fiindcă înţeleg cel mai bine.
Mezzo mai există. De fapt, acolo am redescoperit opera, că în Focşani n-ai nicio şansă să vezi aşa ceva pe viu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, ideal ar fi să pricepem direct eforturile vocale ale personajelor, dar e cam greu.
Subtitrarea, în orice limbă, poate ajuta la învăţarea limbii respective. Că spuneam eu de italiană mai sus – ascultînd am învăţat cîte ceva, de obicei făcînd legături cu imaginile prezentate sau cuvinte asemănătoare din română sau alte limbi, dar gramatica corectă am învăţat-o în special din emisiunile karaoke cu Fiorello (şi mai apoi cu fratele lui mai mic Fiorellino).
Într-adevăr, un alfabet diferit, necunoscut – cum ar fi cel chirilic ori chinezesc ori japonez ori… – n-ar fi de ajutor celor ce nu-l cunosc, şi atunci da, o altă limbă binecunoscută e de preferat atunci cînd româna nu e „în meniu”. Deşi nu m-ar deranja ca un teatru kabuki, spre exemplu, să fie tradus în romaji ca să pot prinde cel puţin aşa cuvintele, fiindcă hiragana/kata kana/kanji sînt prea complicate pentru un european.
Mă bucur că mai există Mezzo, păcat că nu mai am acces la teveu de ani buni. Sper măcar ca cei tineri să fie îndrumaţi către muzica clasică şi măcar uneori să intre acolo ca să se cultive.
Cît despre operă live – decît cu botniţă, aşa cum apare în poze, mai bine deloc. E… grotesc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, la o limbă străină trebuie să ştii musai alfabetul ca să-ţi ajute subtitrarea. Şi eu zic că oricum trebuie să ştii măcar câteva cuvinte, cum sunt alea asemănătoare sau chiar identice cu cele româneşti din italiană.
Cât despre operă, ai dreptate, decât live cu botniţă, mai bine spectacole vechi, înregistate.
Nu ştiu cât de îndrumaţi spre muzica clasică sunt tinerii. Mai ales că ăştia din Vest sunt acum puşi să distrugă tot, cică Beethoven a fost rasist şi misogin, tot aşa şi Shakespeare…, matematica trebuie să devină mai puţin obiectivă…., cuvintele mamă şi tată trebuie scoase din vocabular… etc Plus că fac totul varză, în opere, piese de teatru, filme istorice…
În opere pe care le-am văzut recent, de la Metropolitan New York, personajele din Grecia antică poată crinoline şi peruci pudrate, Macbeth cere o sabie şi primeşte un kalashnikov, Isolda poartă pantaloni, cavalerii medievali au haine de piele în loc de mantii, pumnalul e cuţit de bucătărie, soprane dezgustător de grase îşi arată cracii… Cred că în curând în opere vor fi scene porno.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pe bună dreptate zic unii c-a venit sfîrşitul lumii. Probabil „marii gînditori” de teapa lui Schwab, Gates et al. consideră că trebuie distrus complet absolut totul, fără discriminare (sic!), pentru a porni Marea Resetare. Adică omenirea să devină tabula rasa în materie de… orice. Inclusiv de populaţie. Mai puţin ei, desigur – „marii arhitecţi” ai „viitorului”.
Cred că Vestul ar trebui să-şi bage ţeava în gură şi să apese pe trăgaci, înainte să ne distrugă şi pe noi, restul lumii. Sau să-i ajute cineva, dacă sînt prea laşi s-o facă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai mare dreptate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Avem și noi inovatori din ăștia și e de râsu-plânsu să vezi personajele lui Shakespeare în costume de secol xxi și în adidași, vorbind la telefon mobil…
Da’ noi să fim sănătoși!
Săptămână excelentă, dragă Vero! ♥
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aşa e, nu putem schimba noi mersu’ lumii; dacă e să se ducă de râpă, se va duce.
Să ne bucurăm de ceea ce ne place şi să fim sănătoşi. 🙂
Excelentă să fie şi săptămâna ta, dragă Zina! ♥
ApreciazăApreciat de 1 persoană