O parte dintre ideile despre care e vorba mai jos mi-au fost dezvăluite cu multă vreme în urmă şi, cu acordul emiţătorului* 🙂, am scris pornind de la ele povestirile „Ghinion” (premiul I la Concursul de Literatură Nemira, ediţia 1994, secţiunea Nautilus – proză scurtă SF) şi „Închisoare contravenţională” (premiul II la concursul Helion ’94, Timişoara), ambele incluse în anul 2012 în volumul „Floarea de loldilal”, apărut la editura Nemira.
* – Pe „emiţător” l-am cunoscut exact acum 39 de ani, în ziua de 11 septembrie a anului 1981, când am devenit colegi de birou (adică de masă lungă şi mereu în dezordine, în laboratorul de Încercări Mecanice al Compartimentului de Control Tehnic din ISEH Focşani).
VERONICISME 
A republicat asta pe VERO-VIZIUNI VIRTUALE.
ApreciazăApreciază
Imi permit un mic comentariu. Oare cum un scriitor poate evalua pe bune, ‘impactul public’? Eu mi-am propus, dupa ce o citesc si pe a doua, sa le gazduiesc la citate, dar te implor nu ma intreba exact cand. Mie mi se pare muuuult mai importanta materializarea intr-o forma publica a propriilor idei. Sunt zvarlite spre univers si genereaza o anumite energie pe care nu cred o poti evalua. Dar in procesul de publicare se ‘batucesc’ cumva. Cam asa vad eu lucrurile, un pic… naiv.
Un weekend placut, draga Vero. Si felicitari pentru tot ceea ce faceti. Pentru mine, oricum sunteti un impuls important, chiar daca acest cuvant poate nu e relevant pentru tine.
Spor si inspiratie la tot! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Se poate evalua impactul la public, cu aproximaţie, evident, ţinând cont de numărul de exemplare vândute şi de reacţiile online sau ale prietenilor.
Nu te întreb exact când. 😆
Eu consider publicarea o brevetare a ideilor. 🙂
Mulţumiri pentru felicitări, un weekend pe placul tău şi spor în toate, dragă Suzana!
ApreciazăApreciază