Îi mulţumesc domnului Mircea Opriţă pentru că s-a aplecat asupra povestirilor mele.
Cititi tot articolul aici
Cât despre „corvezile cronofage ale activității de traducător” (nu doar de texte SF, am „păcătuit” traducând şi altfel de scrieri), ţin să menţionez că nu sunt corvezi, traduc cu reală plăcere; şi nici nu sunt, în ceea ce mă priveşte, principala cauză a „golului de creaţie”.
În anii ’90 existau o mulţime de reviste şi fanzine SF şi, mai ales, o mulţime de concursuri – deci aveam termen pentru terminarea poveştilor, care altminteri ar fi lâncezit mult şi bine. Prima treime (în fine, ceva între treime şi jumătate) din „Întoarcerea vrăjitorului”, de pildă, a stat neatinsă vreo 8 ani, până când mi-a cerut regretatul Ştefan Ghidoveanu ceva pentru o antologie (amănunte aici). Tot la cerere, pentru o antologie de-a lui, am scris „Clipa eternă”. Şi tot aşa, ca răspuns la cereri similare, au apărut cele câteva povestiri ale mele născocite în mileniul III, cu excepţia celei intitulate „Între lumi” (care dă titlul primului meu volum apărut la editura Pavcon), scrisă pentru un concurs, fiindcă-mi doream micul aparat de fotografiat oferit ca premiu – şi ziua în care am aflat că l-am câştigat a fost una dintre cele mai fericite din viaţa mea.
În concluzie, în mine nu arde, mistuitoare, flacăra creaţiei – se aprinde doar, când şi când, dacă scânteia e suficient tentantă sau de insistentă ca să-mi învingă lenea înnăscută.
