Am scris fraza de mai jos pe 22 octombrie 2011, pentru un joc cu duzina de cuvinte. E o simplă îmbinare a cuvintelor impuse (arcade, faurari, insangerate, straina, cenusa, memorie, manunchi, contur, neliniste, lucruri, flacara, forma), ruptă de orice simţeam atunci.
Dar se apropie bizar de mult de ceea ce simt acum.
(Pozele sunt făcute în zori, ieri şi azi, şi un pic prelucrate cu softul din dotarea telefonului.)
-
***
CÂRŢULIILE MELE CU POVESTIRI
-
***
LOCUL MEU DE MUNCĂ
Versurile mele
-
***
ÎNCEPUTURI DE ROMAN
-
***
-
Alătură-te celorlalți 981 de abonați.
-
***
Comentarii recente:
-
***
Ce vă interesează?
Categorii
Arhive
Sper totusi ca nu si cenusa, ca nelinistea o mai gestionam noi cumva! 🙂
Interesant text! Pe atunci nu stiam de voi si chiar ar fi fost bine, dar ce sa-i faci cand un om e cu capul in traista, cumva! 😀
Un weekend placut , draga Vero! Cerul este totusi minunat si inspira multe si este atat de placut sa vezi asa ceva din balcon. Ar trebui sa te umple de ganduri pozitive si interesante.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ei, nimeni nu poate şti totul… 🙂
Cerul mă umple de gânduri interesante, pozitive şi negative în măsură aproximativ egală – oricum, predomină pe rând. 😀
Seară plăcută şi duminică frumoasă, dragă Suzana!
ApreciazăApreciază
Într-adevăr, textul acela se potrivește bine zilelor pe care le trăim acum…
Sănătate și numai bine, dragă vero!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc, asemenea, dragă Zina! 🙂
ApreciazăApreciază