Vioara fermecată a literaturii

– pentru jocul cuvintelor nr. 230

La lansarea de carte de astăzi am de gând să spun ceva de genul celor cuprinse în clipul reblogat mai jos – cu următoarea menţiune:
Sub denumirea „ficţiune speculativă” sunt incluse mai multe genuri ale literaturii fantastice: science-fiction, fantasy, horror, literatură stranie (weird), utopie, distopie, ficţiune apocaliptică şi post-apocaliptică, istorie alternativă, ficţiune bazată pe supereroi, ficţiune bazată pe supranatural.

Dacă spuneţi că nu vă place, că nu o înţelegeţi, sunteţi probabil victimele unei idei preconcepute. Căci, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, cu toţii am făcut cunoştinţă cu literatura începând cu componenta ei fantastică, cu ficţiunea speculativă. Ce altceva credeţi că sunt poveştile? Făt-Frumos a fost supereroul preferat cândva de noi toţi, iar bidiviul lui înaripat şi mâncător de jăratic ne-a adus în contact cu supranaturalul, ajutat de toate obiectele fermecate care netezesc calea spre nunta de trei zile cu Ileana Cosânzeana.

Ficţiunea speculativă e „vioara fermecată” a literaturii. Nu cunoaşte limite în timp şi spaţiu, nu se supune legilor materiei. E terenul infinit de joacă al imaginaţiei, e locul unde gândurile sunt cu adevărat libere.

VERO-VIZIUNI VIRTUALE

Recunosc că am minţit exagerat puţin… puţintel.  În sensul că am scris şi oarece versuri (rămâne de văzut dacă sunt sau nu publicabile – pe banii unei edituri, nu pe ai mei. )

Cât despre viitor…. am pus acolo un „probabil niciodată”, pentru că… „never say never”. 🤣 Îmi place să-mi las portiţe deschise. 🙃

Vezi articolul original