Cerul senin e frumos, dar e mereu acelaşi. De ce ne-am osteni să-l fotografiem? Sau, oricum, n-are niciun haz să-l tragem în poză, din acelaşi loc, zi de zi. O singură dată e prea de-ajuns. Însă dacă se înnorează… e altceva. Norii sunt cei care schimbă văzduhul, aduc pe paleta locului mereu alte culori.
La fel e şi cu poveştile. Scriem despre vremuri tulburi, cu personaje negative care mânjesc seninul vieţii. Ca să aibă personajele pozitive motiv să limpezească văzduhul.
La mine, personajul pozitiv a fost un pui de somn adânc. A înseninat ca prin farmec cerul. De ce am dat importanţă unei tâmpenii?
VERONICISME 
Tu să fii sănătoasă, dă-i încolo!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc, Zina, sfatul e bun. Cel mai bun. 🙂
De altfel, la concluzia asta am ajuns şi eu. După ce am scris aici, trecut „problema” (adică falsa problemă) pe lina moartă. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană