Povestea poveştilor mele reunite sub titlul „Între lumi”

Cu foarte puţin înainte de lansarea cărţuliei care mi-a apărut la Nemira, am scris pe blogul ăsta o serie de trei articole intitulate „Povestea poveştilor mele cu parfum de loldilal„. Cu speranţa că există măcar două două-trei persoane interesate :mrgreen: , mi-am propus să fac acelaşi lucru şi pentru textele incluse în micul volum intitulat „Între lumi„, dar am tot amânat, din lipsă de timp. Şi acum, când n-o mai pândesc pe don’şoara Chiţurina ca s-o filmez când se caţără în brad, am găsit, printre picături, timpul necesar.

Despre trei dintre poveştile la care mă refer, „Schimb de experienţă„, „Elementul Exotic” şi „Himera„, am vorbit deja, oarecum dintr-un foc,  într-un articol din această iarnă. Am spus că, iniţial, am vrut să le includ, alături de altele, într-un volum intitulat „Amieze cu aliens şi zăduf/năduf.” Ar mai fi de adăugat că am scris „Elementul Exotic” pentru un concurs (Segra /Slatina 1995), unde a primit premiul „Petre Dulfu”. Un premiu care, ca multe altele primite la concursuri şi concursuleţe din acelaşi deceniu, n-a  însemnat, din punct de vedere material, nici măcar o diplomă, dar care a aprins pentru mine o lumină nostalgică, fiindcă am fost un copil îndrăgostit de Isprăvile lui Păcală.

Despre „Între lumi” am vorbit cu ocazia lansării cărţii care îi poartă numele.  Redau aici fragmentul cu pricina din înregistrarea video de atunci (pentru cei care n-au avut ocazia sau răbdarea de a o urmări integral aici).

În scurtul meu monolog, am menţionat şi „Kill„, prima povestire care mi-a apărut în revista Anticipaţia (nr. 507 / februarie 1994). Aidoma majorităţii povestirii lor mele din anii 90, a fost şi ea scrisă pentru un concurs*. Pentru ideea în jurul căreia am brodat ar trebui să-i mulţumesc unui cuplu de ţigani. Am dat de ei într-un compartiment de tren. Stăteau bine-mersi pe locurile altora, care au apelat la controlorul/”naşul” tocmai aflat în trecere ca să-i ridice de-acolo. Şi femeia oacheşă instalată clandestin a izbucnit într-o avalanşă de proteste. Nu mi le amintesc decât ca esenţă: acum e democraţie, se respectă drepturile omului, fiecare poate să facă tot ce-i place… Aşa am ajuns să mă gândesc la o societate în care orice om are dreptul de a ucide pe oricine.

Tot pentru un concurs am scris şi „Tolaie„, povestirea citită la lansarea cărţii de Olimpia (dacă n-aţi făcut-o deja, 0 puteţi asculta în timp ce vă beţi cafeaua – deşi nu e despre cafea. 🙂 )

Sursa de inspiraţie e uşor de întrezărit: ghetourile/taberele de imigranţi (nu musulmani, pe atunci încă nu se revărsaseră masiv către occident).

Pentru concursuri am scris şi:

– „Mărturisirea” – pentru un concurs cu tema „fiinţe cameleon”. De la temă am pornit şi… a ieşit ce a ieşit. (Rima e întâmplătoare, nu încerc să sugerez c-am scris un poem SF!)

– „În culise” – una dintre povestirile mele începute într-o doară, fără să ştiu unde vreau s-ajung.

– „Scan Dal” – pentru un concurs cu tema „în umbra oamenilor”. La început s-a numit „Idiotu'” şi, dac-o s-o citiţi,  o să vedeţi că e… cam pe lângă temă. 😛 Dar n-o s-o citiţi în forma în care-am trimis-o la concurs, între timp am operat-o cu un creion roşu: a avut parte de corecturi şi adăugiri.

– „Vremea vânturilor” – o poveste pe tema „tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte„, numai că la mine şi e sau, viaţa e luuungă (după standardele omeneşti), dar nu fără de moarte, şi n-am pus niciun strop de iubire între un făt-frumos şi o zână.

– „Ultima partidă” – vrea să fie cu tentă filozofică, în măsura în care sunt eu în stare de aşa ceva. :mrgreen:

– „Iarbă” – o foarte scurtă distopie. Fiindcă, în viziunea mea, viitorul  omenirii e gri-închis către negru. Dar, cine ştie, poate că viziunea e, de fapt, a demonilor mei. 😀

am găsit imaginea pe Facebook, postată de un iubitor şi creator de proză SF

Cam atât, deocamdată, cu promisiunea că va urma. (Volumul mai cuprinde încă 8 povestiri.)


* Pentru detalii despre toate povestirile mele (ca să aflaţi unde au fost publicate, atât pe hârtie cât şi online, şi ce premii ce au luat) clic aici.


Înscriu articolul pe blogul lui Eddie, în tabelul Jocului Cuvintelor cu numărul 198.

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor şi mai rentabil să traduc ce-au scris alţii.
Acest articol a fost publicat în amintiri, de-ale mele, lumea cărţilor și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

19 răspunsuri la Povestea poveştilor mele reunite sub titlul „Între lumi”

  1. Pingback: Amieze cu aliens şi zăduf/năduf | VERONICISME

  2. Pingback: De la efemeritatea linkurilor către propriul meu glas | VERONICISME

  3. dagatha zice:

    Ce mi-e drag să vă văd/aud pe amândouă! 🙂
    Mi s-a făcut dor de povești. și de blog. Și de duzina de cuvinte…
    Mă duc să pun mâna pe „Floarea de lolidal”, că stă pe raft de ceva vreme…

    Apreciat de 1 persoană

  4. Pingback: Continuarea poveştii poveştilor mele reunite sub titlul „Între lumi” | VERONICISME

  5. A thorn in your side zice:

    Ce de link-uri, ce de filme (pentru mine apar ca „Unsupported viewing environment”)!
    Grea treabă cititul! Te-ai gîndit cumva la un audiobook? Aş putea băga căştile-n urechi – de citit însă… Of, ochii mei! 😦
    Poza e haioasă rău! 😆

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.