Acum relativ mulţi ani (peste câteva luni vor fi 25) m-am gândit să transform diverse bancuri, mai vechi şi mai noi, în povestioare SF amuzante, cu personaje [şi] din alte lumi. Mi-am propus atunci să le adun într-un volumaş intitulat Amieze cu aliens şi zăduf – pe de-o parte, ca luare în râs a romenglezei care deja începuse să mă calce pe nervi şi, pe de alta, fiindcă voiam să le încep pe toate cu acelaşi paragraf:
Amiază. Soare – de nu te poţi uita! Vânt – de mult i s-a uitat numele!
Şi toate trebuiau să aibă forma unor microscenete.
Prima s-a numit iniţial „Dublu contact”. Am trimis-o la Jurnalul SF, semnată cu un pseudonim. N-a fost publicată, dar, la poşta redacţiei, autorul a fost invitat să se urce în flying saucer pentru o vizită la sediul revistei – ceea ce nu s-a întâmplat, pentru că, la momentul respectiv, n-aş putea să mai spun exact din ce motive alambicate, n-aveam chef să dezvălui că povestitoara e opera mea.
A fost publicată mai târziu (01.09.1998) în Telegraful (periodic editat de trustul TELE’M), Piatra Neamţ, sub titlul „Cu alieni şi zăduf – unu”. Iar în 2004 a apărut şi pe Internet, într-un loc pe care acum nu-l mai pot accesa. Curioşii o pot citi în prezent pe hârtie, sub titlul „Schimb de experienţă”, în volumul de autor Între lumi, apărut de curând la editura Pavcon.
Tot în volumul Între lumi puteţi citi „amiezele” cu numărul 5 şi 6, sub titlurile „Elementul exotic” şi „Himera”. Trebuie să menţionez că „Elementul exotic” e o excepţie, fiindcă nu pleacă de la un banc, şi că nu are forma clasică a unei scenete, am preferat liniuţele de dialog. Iar „Himera” pleacă de la un banc, dar nu are nici ea formă de scenetă. Şi nici nu mai începe cu paragraful standard. Am scris-o cu gândul de a schimba titlul volumaşului în Amieze cu aliens şi năduf.
Povestioarele cu numerele 2, 3 şi 4 (respectiv „Cazonă”, „Coincidenţă” şi „Culoare locală”) respectă criteriile iniţiale. Puteţi citi „Culoare locală” în volumul de autor Floarea de loldilal, apărut la editura Nemira. Peste „Coincidenţă” veţi da în volumul Întoarcerea Vrăjitorului, care urmează să apară tot la Pavcon. Cât despre „Cazonă” – o puteţi citi chiar pe site-ul editurii Pavcon, dacă daţi clic aici.
Şi astfel am început să scriu povestea poveştilor mele reunite sub titlul „Între lumi”.
Pingback: Povestea poveştilor mele reunite sub titlul „Între lumi” | VERONICISME
Şi uite aşa s-au pierdut bancurile cu Bulă, cu Iţic şi Ştrul, cu blonde, cu olteni, cu miliţieni – ba nu, alea nu erau bancuri ci întîmplări adevărate, se zice 😛 – şi aşa mai departe. Modernizarea şi extraterestrizarea asta ne sărăceşte de tradiţie, dom’le! 😛 Chiar că mă simt… între lumi. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă! 😛 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, adîncă vorbă. Dar… în ce?! 🙄
Aş zice că multe se transformă într-un
Super
Hiper
Immense
Turd
😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😆
Honto desu…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aşa-mi trebuie dacă te-am „spurcat” la limbi exotice! 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😆
ApreciazăApreciază