Eu şi panteismul (sau viceversa, în ordine cronologică)

„… suntem la cheremul naturii si Universului”, spune papagigli.

N-am intenţia să-l contrazic, ci doar să zic că asta mi-a adus aminte de o seară de demult, când eram prin liceu şi când, crezând eu că mi-a venit o idee mai mult decât genială, i-am anunţat pe ai mei, la cină, că:

Natură ≡ Dumnezeu

Tata a zâmbit discret, pe sub mustăţi, iar mama m-a înştiinţat, cu promptitudine, că asta e o concepţie filozofică arhicunoscută; se cheamă panteism.

Mi-a dat şi ceva amănunte, dar n-am reuşit să le urmăresc. Eram ultra dezamăgită de lipsa aplauzelor pentru revelaţia mea. Şi nici măcar n-am zis, cu emfază :mrgreen: , că „great minds think alike”. Pentru că nu ştiam zicala. 😛 😆

De altfel, mama, evident avându-mă şi pe mine în eşantionul reprezentativ, spunea că generaţia mea e una de inculţi. Mă întreb ce-ar fi zis dacă ar fi apucat epoca facebook-ului, ca să vadă ce debitează generaţiile mai fragede*.


Ca bonus, vă ofer ocazia să admiraţi o creaţie a naturii/a lui Dumnezeu: pisica Ziţa/Chiţa/Chiuţurina/Pufoşoaica/Coţoamba/Coadă-lungă.



* Cu menţiunea că fiecare generaţie e produsul educaţiei primite de la generaţiile anterioare (bunici, părinţi, profesori…) şi al puterii exemplului, oferit de aceeaşi indivizi mai vârstnici care (pare-se de când lumea) strâmbă din nas când spun „tinerii din ziua de azi”.

Reclame

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor şi mai rentabil să traduc ce-au scris alţii.
Acest articol a fost publicat în amintiri, de-ale mele și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Eu şi panteismul (sau viceversa, în ordine cronologică)

  1. papagigli zice:

    Din cite stiu eu, natura se refera la Pamintul nostru, cel de toate zilele. Dar cum natura e subordonata legilor universale, s-ar putea conclude ca Barosanu, ca natura, nu poate fi considerat forta absoluta, asa cum a fost zamislit de partea incinsa a mintii umane. Mai mult, natura fiind „creata” mult mai tirziu, se poate spune ca Barosanu n-avea cum sa participe la formarea Universului si ca si el, la rindul lui, a fost creat de un alt Barosan, mai barosan ca el. Caz in care monoteismul s-ar scurge agale spre primul canal spre care se va scurge, anyway, asa cum s-au scurs si toate celelalte religii, deja apuse.

    Apreciază

    • Vero zice:

      Conform numitei Wikipedia, către care am pus link în articol:
      „Panteismul este o concepție filozofică monistă care identifică divinitatea cu întreaga materie și universul. Sau cum spunea Spinoza: Deus sive Natura („Dumnezeu sau Natura”, pentru Spinoza Dumnezeu fiind Natura).”
      Nu e vorba de Dumnezeu, cel din religia creştină, şi de planeta noastră, ci de divinitate şi univers.
      Vezi şi definiţia naturii din DEX: „NATÚRĂ, naturi, s. f. 1. Lumea materială; univers, fire; totalitatea ființelor și a lucrurilor din Univers.”

      Apreciază

      • papagigli zice:

        Pai asta ar insemna ca Barosanul s-a autocreat, ceea ce e mai imposibil decit sa ramii gravida cu duhul sfint 😆

        Apreciază

        • Vero zice:

          Păi dacă Barosanul ≡ Universul, afirmaţia „Barosanul s-a autocreat” e sinonimă cu „Universul s-a autocreat.” E posibil ca universul să se fi autocreat, sau nu e posibil? Dacă e posibil, cum s-a produs minunea? Dacă nu e, CINE l-a creat? Din CE s-a creat, sau din ce a fost creat? UNDE a fost creat? A existat dintotdeauna un CEVA infinit şi gol, pe care l-a umplut universul? Înainte de univers n-a existat nimic? Ce e NIMICUL cu pricina? Ce e GOLUL cu pricina?
          E foarte adevărat că omenirea a ajuns să descopere nişte legi după care funcţionează universul. Dar mă tem că alea încă nedescoperite sunt mai multe. Şi cum de au apărut legile? Cum de sunt respectate fără greş?
          Prea multe întrebări fără răspuns. Aşa că… eu ştiu că nu ştiu nimic. (Am trecut de faza cu panteismul 😀 ) După părerea mea, tot ce se afirmă despre existenţa sau inexistenţa unui Creator e pură speculaţie. Şi n-are rost să condamni pe nimeni pentru credinţa sau necredinţa lui, atâta timp cât nu-şi bagă convingerile pe gâtul altora şi nu săvârşeşte atrocităţi în numele lor. Unii au neapărată nevoie de o certitudine, aşa că adoptă o ipoteză pe care o botează „certitudine ≡ adevărata credinţă” şi o tratează ca atare. Şi foarte mulţi au nevoie de o ameninţare (gen focul iadului) ca să n-o ia pe arătură.

          Apreciază

          • papagigli zice:

            Evident ca nu stim nimic. Evident ca toti speculam. Doar ca unii-si folosesc logica, in timp ce altii, imaginatia.
            Cind spun „logica” ma refer la cea omeneasca, care e posibil sa fie ilogica, la scara macro. 😆
            Dar e clar, pentru cei cu logica la ei, ca nu vom sti niciodata geneza Universului, oricit ne-am screme si oricite-am descoperi. Cei cu imaginatia o stiu, ca au minte penetranta, desi habar. Repeta si ei ce-a spus un timplar acum doua mii de ani, preluat din gura-n gura. Ala e stadiul la care au stagnat si la care raporteaza tot ce nu-nteleg. Au dreptul s-o faca? Fara discutie, tot asa cum si eu am dreptul sa-i combat, cu argumentele, cit de cit, logice, ca n-am carbon 14 s-o ard pe cont propriu. 😆

            Apreciază

  2. Cudi zice:

    Și dacă ar fi să fie așa, comentăm aici ca de la o bucățică de Dumnezeu la o alta.

    Apreciat de 1 persoană

    • Vero zice:

      Aşa e. 🙂
      Dar am putea spune şi că o bucăţică de Dumnezeu o mânâncă pe alta – e valabil şi pentru vegetarieni, când îşi ronţăie salăţurile & comp. Nu sunt cu nimic mai buni decât noi, ăilalţi, sau noi nu suntem cu nimic mai răi decât ei. 😛
      E ca în povestea lui Asimov (romanele Marginea Fundaţiei şi Fundaţia şi Pământul), unde oamenii de pe planeta Gaia au ajuns să trăiască în comuniune cu planeta şi cu tot ce există pe planetă, însufleţit sau nu, şi unde cu toţii sunt eu/noi/Gaia. Citez din al doilea roman menţionat:

      Avem o zicală care spune: „Când Gaia mănâncă Gaia, nimic nu se pierde şi nimic nu se câştigă.” Nu are loc decât un transfer de conştiinţă, în susul şi în josul scalei. Orice mănânc pe Gaia e Gaia, şi metabolizez o mare parte, care se înglobează în mine însămi, fiind în continuare Gaia. De fapt, o parte din ceea ce mănânc are şansa să ajungă pe un nivel mai ridicat al conştiinţei, în vreme ce, fireşte, restul se transformă în deşeuri de un soi sau altul, coborând astfel pe un nivel inferior…. E vorba de o circulaţie amplă. Plantele cresc şi sunt mâncate de animale. Animalele mănâncă şi sunt mâncate. Orice organism care moare e încorporat în celulele solului, în bacteriile de putrefacţie şi aşa mai departe – continuă să facă parte din Gaia. La această circulaţie a conştiinţei participă până şi materia anorganică, şi tot ce este inclus are şansa să ajungă periodic pe un nivel superior al conştiinţei.

      Apreciat de 1 persoană

  3. Eh, tineretul ăsta… 🙄
    Cît despre Asimov – pînă la urmă l-a luat… gaia. Sau Gaia. 😆

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.