Secundarul mă dă de gol. Am trişat puţintel. Am adus prinos pe altarul simetriei 18 secunde. Sper că-mi acordaţi circumstanţe atenuante.
Aşadar, la ora asta, pisica mea veghează asupra traducerilor mele.
Motanul preferă verdeaţa.
Asupra lui veghează floarea deja ofilită a zilei de ieri şi floarea încă abia îmbobocită a zilei de mâine.
Floarea zilei de ieri a fost frumoasă.
Cred că şi soacra mea a fost frumoasă, în vremuri despre care nu ne mai poate povesti, fiindcă a plecat pentru totdeauna în „loc cu verdeaţă, unde nu-i durere, nici întristare, nici suspin…”
Iar asupra locului neînsufleţirii ei va veghea un trandafir cu flori menite să desfete ochiul mai mult decât o singură zi – până în ziua când, veşted, va pleca pe acelaşi mitic tărâm înverzit.
Condoleanțe, Vero!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc, Cudi.
ApreciazăApreciază
Dumnezeu sa o odihneasca! Condoleante!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc, Suzana.
ApreciazăApreciază
Vero, sper că a trecut cu bine înmormântarea, întâlnirea cu neamurile, tot ce implică momentele de genul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, Cudi, e totul în ordine.
Acum punem parchet în dormitor.
ApreciazăApreciază
Sper că parchetul e în regulă. Că-n rest ce să mai zic dacă tot am picat cu întîrziere maximă…
Odihnească-se în pace, şi soacra acum, şi trandafirul la vremea lui.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, odihnească-se în pace…
Şi totul e în regulă – când n-ai cine ştie ce pretenţii. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Low expectations – low dissapointments. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Exact. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană