Ei, ştiu că nu m-a rugat nimeni, dar aşa mi-s io, săritoare: sar calul aruncând păreri încoace şi încolo. 
De data asta, beneficiarii caritabilei mele fapte sunt editorii* & scriitorii care (în „ţara mea de glorii, ţara mea de dor”, unde multe azi ne dor) cred (cu convingere, după cum bag de seamă) că orice text în care-au fost îndesate minimum 40.000 de cuvinte poate fi scos în lume cu eticheta „roman” pe copertă & comp.
Apăi, dragii babei, io zic să nu mai puneţi computerul la numărat, ci mai bine să încărcaţi în memoriile personale, montate de mama natură la purtător, ceea ce am extras pentru dumneavoastră din DEX-ul nostru [care-ar trebui să fie] cel de toate zilele, uşor de consultat online:
ROMAN = Specie a genului epic, de întindere mare, cu conținut complex, care se desfășoară de-a lungul unei anumite perioade și angajează mai multe personaje, presupunând un anumit grad de adâncime a observației sociale și analizei psihologice.
SCHIȚĂ = Specie literară a genului epic, de dimensiuni reduse, care înfățișează un (singur) episod caracteristic din viața unuia sau mai multor personaje.
NUVELĂ = Specie literară a genului epic, mai amplă și mai complexă decât schița, mai scurtă și mai simplă decât romanul, care înfățișează un episod semnificativ din viața unuia sau mai multor personaje (prezentate în mediul lor social).
NUVELETĂ = (Rar) Nuvelă de proporții mai reduse.
POVESTIRE = Specie epică de dimensiuni relativ reduse, în care narațiunea se centrează pe întâmplări relatate din perspectiva unui participant, într-o pronunțată notă de oralitate.
Consultaţi cu încredere şi Wikipedia. O să v-ajute să nu vă mai minţiţi singuri şi să nu vă mai amăgiţi cititorii vânzându-le drept roman, în cel mai fericit caz, o nuvelă luuungă.
* Am început cu editorii pentru că ei sunt cei responsabili de scoaterea cărţilor în lume, la vânzare. Şi ar trebui să le privească obiectiv, fiindcă, spre deosebire de scriitori, n-au de ce să fie afectaţi de sindromul şi-cioara-crede-că-puiul-ei-e-frumos. 
Cred că și autorii forțează nota ca ceea ce publică să fie categorisit drept roman, că dă, zice-se, mai bine să fii autor de roman și nu de nuvelă. E doar o posibilitate, nu știu dacă se aplică ce zic, e primul gând ce mi-a venit în minte.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poate există şi astfel de cazuri. Dar, de exemplu, unei autoare (participantă la Superblog) mi-am permis să-i spun că „romanul” ei e de fapt nuvelă şi mi-a răspuns că da, aşa e, dar editorul a preferat s-o eticheteze drept roman.
ApreciazăApreciază
Oare există vreun avantaj la raft pentru romane față de nuvele? În fine, ideea e că ai dreptate, ar trebui ca editorii să fie ceva mai obiectivi în privința asta, cel puțin din respect pentru cititori. E de bun simț să plece de la premisa că cititorii sunt cel puțin într-atât de inteligenți încât să aibă ceva așteptări de la cartea cu care ies din librărie în funcție de criteriul roman/nuvelă. Dacă clientul inteligent cumpără cartea fără recomandări, pur și simplu vrea s-o încerce și pe carte scrie roman, când ea e nuvelă de fapt, va fi, oarecum dezamăgit. E ca și cum ar fi intrat într-un restaurant în care n-a mai călcat, a comandat ciorbă și a primit o salată.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Habar n-am cum e cu avantajele la raft.
Cu ciorba şi salata ai dreptate. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am impresia că se urmăreşte tâmpirea cititorilor – şi a scriitorilor. Am dat peste un forum franţuzesc unde se face clasificarea speciilor literare în funcţie de numărul de cuvinte.
Ăsta mi se pare, pentru literatură, un echivalent al globalizării. Şi al migraţiei arabilor în occident – nuvelele intră pe teritoriul romanelor.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Bine te-ai gandit sa faci o astfel de precizare, dar unui cumparator zgarciob ca mine nu poti sa-i vinzi decat daca ai un raport corect nr.cuvinte/pret. Mi-e indiferent ca e roman sau nu, raportul e totul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😆
Corect. Dar am 2 întrebări:
1. Dacă iei cartea de la librărie, frumuşel ambalată în cămaşă de forţă de unică folosinţă, care te-mpiedică s-o deschizi să vezi câte pagini are şi cât de mărunt e scrisul, cum te prinzi dacă numărul de cuvinte are şanse măcar să tindă asimptotic către valoarea care face preţul rentabil?
2. Ce te faci dacă raportul nr. cuvinte/preţ e corespunzător, dar autorul bate apa-n piuă cu concursul a cca 40.000 de cuvinte?
ApreciazăApreciază