Tot de-ale mele – arhivele lunii martie 2018

Traduceri reeditate în prima parte a anului (clic pe poze pentru detalii – sau dacă vreţi să cumpăraţi):

   

Pisici:

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în de pe blogurile mele, de-ale mele, Traduceri și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

19 răspunsuri la Tot de-ale mele – arhivele lunii martie 2018

  1. Suzana Miu zice:

    Incep sa ma sperie subiectele de acest gen, chiar daca urmeaza numai de bine! 🙂
    Oare omenirea nu le atrage in felul acesta? Nu stiu, ma gandesc! 😀
    Pufoasele tale sunt simpatice foc!

    O duminica de Sarbatoare, draga Vero! De Florii flori si zambete! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. A thorn in your side zice:

    Haha, nu ştiam la ce se referă zburătăcitoarea din titlu. Am aflat. 🙂
    Ai văzut ce sincron mişcau cozile şi capetele? Juri că-s suflete pereche! 😆

    Apreciat de 1 persoană

    • Vero zice:

      Bărbatu-meu a văzut toată faza (eu dormeam la ora aia) şi a apucat să filmeze ultima parte. Zice el că zburătoarea a fost probabil un sturz, poposit pe pervazul nostru exterior. Grişka l-a ochit primul şi s-a apucat să „ciripească” posiceşte. Bărbatu-meu l-a auzit, a văzut pasărea şi a dus-o pe balcon şi pe Ziţa (care se juca prin casă c-o biluţă de poleială), iar dom’şoara s-a grăbit să i se alăture cotoşmanului la postul de pândă. 😀

      Pe Grişka l-a mai stresat, acu’ vreo doi ani, un guguştiuc, poposit, tot aşa, la noi pe pervaz:

      Şi-au mai tot fost şi lăstunii:
      https://griska.wordpress.com/2011/05/24/eu-si-lastunii/
      Sper că lăstunii vor veni şi anul ăsta – să-i vadă şi Ziţa. 🙂 Avem un cuib la geamul de la dormitor şi unul la cel de la bucătărie.

      Poate că ăştia doi chiar or fi suflete pereche, că mititica s-a lipit de cotoşman neaşteptat de repede. 😆 Şi, din toată gaşca de astă vară, de la ţară, ea avea cea mai multă blană tigrată – ca a lui Grişka. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

      • A thorn in your side zice:

        Ah, a fost şi cu ciripeli? Asta n-am ştiut, am văzut pe muteşte, că e o întreagă procedură să pornesc sunetul prin căştile bluetooth şi mi-a fost lene. 🙂

        Ăla din poze nu e guguştiuc, e porumbel voiajor. Cred că era foarte obosit, probabil şi însetat, după un zbor lung, de-a stat atît acolo şi mai ales cu vînătorul la o gheară distanţă.

        Cred că funcţionează şi la blănoşi ca şi la restul planetei zicala „cine se aseamănă, se adună”. Mă rog, cel puţin cînd e vorba de blană. 🙂 Lily mi-a venit acasă – de fapt în casă – cu un mascat asemănător cu Zorro al vostru de la ţară, că era de-al ei, bălţat alb-negru; pe Mitzi, combinaţie tărcat-alb ca Ziţa, l-a cam ocolit, fugea de el. Da’ acu’ să văd ce „nepoţei” o să-mi facă, deja i se vede bine burta. Vai steaua mea, cum o să-i cresc…? 🙂

        Pff, m-ai trimis la articolul ăla cu lăstunii şi-am găsit lumea veche din care unii au „plecat” deja: conu’ Virusache, Roxana, Andy… Of, fir-ar ea de viaţă!

        Apreciat de 1 persoană

        • Vero zice:

          A fost cu ciripeli, dar nu le-a prins pe film, n-a fost pe fază cu telefonul de la început. 🙂

          Şi eu mă întristez când revăd comentariile celor „plecaţi”… Dar… ce să-i faci? Asta e viaţa. 😦

          Sper c-o să ai „nepoţei” frumoşi. Şi nu prea mulţi. Poate le găseşti căsuţe prin vecini, la oameni de treabă.
          Oricum, sfatul meu e s-o sterilizezi pe Lily – şi pe fetiţele ei, dacă vor fi şi le vei păstra. Altminteri ajungi repede la 50 de nepoţi şi strănepoţi, ca tipul de la Răstoaca despre care am vorbit acu’ nu mult timp. 😦

          Apreciat de 1 persoană

          • A thorn in your side zice:

            A, deci n-am pierdut nici un cip-cirip-miau. Bun aşa. 🙂

            Viaţa asta e cam tembelă, de felul ei. Sau Moartea e parşivă, că de prea multe ori ia grîul şi lasă neghina (mă uit în oglindă 😀 ).

            Prin zona asta cam greu de găsit părinţi adoptivi; deja unii au blănoşii lor, alţii îi urăsc din diverse motive sau cel puţin sînt nepăsători la nevoile lor.
            Să vedem pe unde se hotărăşte să-i „depună”, că în ultima vreme abia o mai văd pe acasă, şi-o fi găsit cuib în altă parte.
            Despre sterilizare am mai vorbit şi înainte, nu pot face asta cu inima împăcată, i-aş trăda încrederea şi nu m-aş mai suporta pe mine însumi după aceea.

            Apreciat de 1 persoană

            • Vero zice:

              Ei, în privinţa sterilizării, faci cum crezi că e mai bine, fireşte.
              Dar pune totuşi pe un taler al balanţei încrederea trădată şi pe celălalt soarta, probabil nicidecum roz, a pisoilor „depuşi” prin cine ştie ce cotlon, de două ori pe an, în medie câte doi sau trei odată. Chiar dacă ţi-i „depune” acasă, n-o să-i poţi hrăni pe toţi şi, la rândul lor, vor „depune” alţi pisoi.
              Şi gata, nu mai zic nimic despre asta. 🙂

              Apreciat de 1 persoană

  3. A thorn in your side zice:

    Poate o să am şansa să-i pot da pastile cînd va mai fi nevoie, aşa i-aş lăsa opţiunile deschise fără a interveni ireversibil în voia Naturii. Altfel, soarta e şi ea ceva (aparent) aleatoriu şi fiecare are dreptul să aibă una. Adică să trăiască cît şi cum s-o putea.

    Şi dac-o fi cumva – prin absurd, prin minune sau prin vreo lege încă necunoscută de om – ca sufletele pe Pămînt să existe în număr fix şi să ocupe fiecare la vremea sa primul „container” disponibil, apoi aş prefera să reapară ca pisici decît ca javre de oameni. 😉

    Apreciat de 1 persoană

    • Vero zice:

      Da, îi poţi da pastile preventiv, ca să nu intre în călduri. Aşa făcea soacră-mea. Numai să nu-i dai cât alăptează, că mor pisoii (şi asta a făcut soacră-mea, după ce s-a ramolit – poate ţi-am mai spus, a încurcat pisicile şi i-a dat pastile celei care n-ar fi trebuit să ia.)

      Apreciat de 1 persoană

      • A thorn in your side zice:

        Numai să-mi pot da seama cînd e cazul, că nu pot să-i dau în fiecare zi de parc-ar fi bomboane.
        Da, mi-ai zis ce-a făcut săraca femeie. Bieţii copilaşi! Sper să nu ajung să fac asemenea nenorocire, măcar pentru asta să-mi mai rămînă un colţ de minte nealterat.

        Apreciat de 1 persoană

        • Vero zice:

          Nu ştiu exact cum le dădea soacră-mea – cred că era vorba de câte un sfert de pastilă, sau de câte o jumătate, de vreo 2-3 ori pe săptămână. Dar nu bag mâna-n foc că nu spun prostii, iar acum aş întreba-o degeaba, nu mă mai pot baza pe ce zice ea. Dacă nu te lămureşti din prospectul medicamentului, probabil e bine să-ntrebi un veterinar. La o pisică de apartament e simplu, îţi dai seama când intră în călduri, dar la una care umblă liberă, s-ar putea să te prinzi de asta prea târziu, aşa că nu poţi merge decât pe varianta preventivă.
          Dar cică pastilele pot fi cancerigene şi cel mai bine e să sterilizezi pisica înainte de a intra prima oară în călduri. Aşa zic veterinarii.
          Mi-a fost tare milă de Ziţa – era încă atât de mică – şi mi-a fost frică să nu apară cine ştie ce complicaţie, dar şi-a revenit nesperat de repede. Însă luna trecută i-am dat de două ori câte-o pastiluţă lui Grişka – o fugărea şi se tot străduia s-o prindă de ceafă. Iar ea, sărmana, avea chef de joacă, sărea în capul lui.

          Apreciat de 1 persoană

          • A thorn in your side zice:

            Pînă s-o „coace” iar mai e, pînă atunci poate fac rost de bani de pastile, că acu’ din treij’ de lei pe viaţă nu ştiu ce să iau mai întîi. Normal c-o s-o întreb pe doctoriţă, nu-i dau de capu’ meu.
            Grişka şi-a cam dat cu tesla-n… bijuteriile de familie, că ce spera el la început n-o să se adeverească niciodată. Of, ‘tu-i mama ei de viaţă!

            Apreciat de 1 persoană

            • Vero zice:

              Nu sunt scumpe pastiluţele, am dat 14 lei pe un flacon cu 50 de bucăţi. Faci cumva rost de ei până se „coace” Lily iar.
              Cât despre Grişka, iubita lui gonflabilă e perna mea. O mozoleşte cu lăbuţele din faţă şi se freacă de ea cu funduleţul, de obicei când sunt eu de faţă. Stă-n uşa dormitorului şi miaună, să vin să-l privesc. Iar dacă plec se întrerupe şi vine imediat după mine, miorlăind supărat. Face chestia asta de vreun an şi ceva. Bărbatu-meu zice că trebuie să-l dezvăţăm, că de-aia-l apucă şi alergatul după Ziţa. Nu sunt convinsă că are dreptate, Grişka se duce cuminţel la culcare după ce-şi face damblaua cu perna. (Poate ţi-oi mai fi spus asta – trebuie să-mi notez ce şi cui povestesc. 😆 )

              Apreciat de 1 persoană

              • A thorn in your side zice:

                Îţi dai seama că noi tre’ să trăim vreo trei săptămîni din ăştia treij’ de lei, pînă o lua maică-mea pensia? Că pe asta din martie a tocat-o pe impozite la trei case, întreţinere tot la trei, plus ce mi-a dat mie pentru mîncare. În condiţiile astea, paişpe lei sînt o avere. 🙂

                Nu-mi aduc aminte de povestea „gonflabilă” 😀 da’ nu-i bai, că s-o mai găsi pe aici cineva care n-o ştie. Cred că Grişka vrea să comunice solemn ceva, şi anume să-l daţi la cotoială că altfel i se urcă la cap. 😆

                Apreciat de 1 persoană

              • Vero zice:

                Înţeleg, dar, până să se-ncingă Lily iar, pui deoparte câte 5 lei pe lună şi ai bani de pastile.

                Acuma întreb ca să mă aflu-n treabă, ca o babă curioasă: De ce nu vindeţi/închiriaţi una dintre cele 3 case?

                Îmi pare rău că nu l-am dus pe Grişka la cotoială anul trecut, cu cele 3 mâţe de la ţară, că tot au făcut pisoi cu alţi motani, nu era bai dacă-şi aducea şi el contribuţia 🙂
                Dar de-acuş… 😦

                Apreciat de 1 persoană

              • A thorn in your side zice:

                Ehe, pomu’ care face bani abia dacă înmugureşte acu’, mai are pînă să dea în pîrg. 🙂

                Apartamentul mătuşii e de vînzare, da’ nu pe nimica toată, cît o fi el de urît. Venise unu’ care-l voia sub 25.000 EUR în condiţiile în care cineva de la imobiliare mi-a zis că ar fi sub 30.000. Păi 25 e cam mult sub 30, din cîtă aritmetică mai ştiu şi eu.
                Aşa că mai căutăm, da’ timpu’ trece şi facturile vin lunar.
                De închiriat nu se poate, că e în condiţii deplorabile şi n-avem bani de băgat în renovare şi ce mai trebuie (proiect la gaze etc).

                Cred că unica soluţie e să-l duceţi pe Grişka pe centură. Cine-i face cinste cu una scurtă? 😆

                Apreciat de 1 persoană

              • Vero zice:

                😆 Asta e pentru Grişka pe centură. 🙂

                Baftă cu apartamentul, să găsiţi cât mai repede cumpărător la preţul dorit!

                Apreciat de 1 persoană

              • A thorn in your side zice:

                Hehe, mai facem şi noi haz de năcaz, tulai, că prea se ţine scai de capu’ nostru. 🙂

                Săr’na, chiar avem nevoie de baftă şi încă una mare şi urgentă. Să fie, zic! 😉

                Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s