Gata, obiectul e funcţional! 
Cu doar o mică hibă – nu bate la fix, ci cu circa un minut întârziere. Meşterul se recunoaşte vinovat: înainte de a-i veni ideea cu amortizorul, mărise cursa nu-ş’ cărei pârghii; apoi a considerat că e mai bine să nu mai umble pe-acolo. 
Cică eroarea se va diminua cu timpul, după vreun an-doi de funcţionare relativ continuă – ceea ce nu e irealizabil, căci din dormitor, chiar şi cu toate uşile deschise, se-aude doar un sunet dulce, venit de departe…
Sper că în apartamentele vecine nu se-aude nimic. 
VERONICISME 
Cu o pendula toti suntem datori !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Adevăr grăit-ai!
ApreciazăApreciază
Always
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ApreciazăApreciază
Sa-ti sune cat mai dulce, iti doresc! Pendula n-am incercat inca, imi plac ceasurile de perete si am vreo 4 prin casa, dar sa vezi cum tacane toate odata! Asa ca la pendula zic „pas”.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc. 🙂
Dacă ticăitul sau gongul devin enervante, obiectul e foarte uşor de oprit.
Deocamdată îmi place, e ca o întoarcere în timp, pendula asta bătea în casa în care m-am născut – mai exact în casa-n care-am fost adusă de la maternitate. 🙂 Şi mi-aduc aminte că-mi plăcea grozav s-o aud dacă mă trezeam în toiul nopţii, îmi spunea că nu sunt singură într-o lume adormită.
ApreciazăApreciază
Inexxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxorabila trecere a timpului. 🙂
Felicitări! (deşi se putea şi mai bine 😛 )
Limbile au poziţie fixă pe axe (caneluri, şanfren, ceva) sau pot fi deplasate? Dacă pot fi deplasate, n-ar fi nici o problemă, măcar minutarul poate fi mutat înapoi un sfert de milimetru. Dar bănuiesc că e mai complicat decît atît. Şi probabil meşterul nu mai are curaj s-o desfacă iar, să se mai „rătăcească” vreo piesă importantă prin scrumiere. 😀
Îţi dai seama că eu am un laptop desfăcut în mici bucăţele de vreun an de zile, nu mai ştiu care unde vine şi dacă mai sînt toate. Dacă se urcă Lily pe măsuţa respectivă (plină cu multe alte ciorcioboate), am pus-o! 😆
Uite cum m-ai făcut să pornesc browserul ăla care înghite toate resursele, că n-am avut la cine să mă loghez înainte ca să pot prezenta plecăciuni meşterului. 🙂 Partea bună e că te-ai făcut c-un Like, altfel nu mai am acces de pe QtWeb.
Şi gata, c-am scris un roman. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Presupun că au poziţie fixă, că altfel le-ar fi mutat cumva.
Una peste alta, mă bucur că merge. 🙂
Mulţam fain pentru „like” şi pentru roman. 🙂 Şi pentru plecăciunile către meşter, fireşte. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A, cred că limbile se pot muta pe ax, dar le-ar muta degeaba. Pârghia aia la care a umblat întârzie declanşarea gongului faţă de momentul în care e minutarul exact pe poziţie.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mda, îmi aduc aminte extrem de vag ceva asemănător de cînd eram tinerel şi mai umblam în ceasuri de masă cu clopote. 🙂
Se pare că port blestemul ceasului, că din toate cîte-s în casă niciunul nu funcţionează cît de cît precis. Ba ăla mare de perete, cu cuarţ, „moştenire” de la taică-meu, de ieri s-a oprit la o anumită oră deşi ticăie încontinuu, iar după ce l-am potrivit a rămas la ora potrivită atunci. Unul asemănător, din bucătărie, e oprit de luni de zile, că la cît e de „cald” acolo se consumă bateria într-o lună-două şi m-am săturat să dau bani pe chinezisme mizerabile la magazinul de după colţ. Cel de mînă se blochează uneori într-o poziţie intermediară cînd trebuie să schimbe data (probabil se apasă inadvertent butonul de schimbare manuală şi rămîne în limbo) şi de atunci o ia înainte cu cîteva ore pe zi.
Cele electronice „la priză” (gen ceas cu radio) o iau razna în funcţie de frecvenţa tensiunii de reţea, că n-au oscilator încorporat, iar prin ţara asta minunată reţeaua nu are niciodată 50Hz, deci nici ora nu mai e exactă.
Cununa de lauri o primeşte computerul, care atunci cînd are o încărcare prea mare ep procesor pentru un timp mai lung o ia şi el înainte cu minute bune şi trebuie să-i fac sincronizare manuală de pe serverele de time, atunci cînd observ o diferenţă prea mare între el şi ceasurile la priză.
Ah şi era să uit de ăla de mînă „minunat” cu ecran touch, pe care l-am aruncat într-o cutie la fundul unui raft din şifonier, asta ca să nu-l calc în picioare. Ăla şi cînd te scărpinai în kuhr şi atingeai cu ecranul, chiar printr-o cîrpă mai subţire, o bucată de piele, se apuca şi modifica ora/minutul/data/etc de te trezeai brusc într-o altă eră. Doamne, trăim într-un secol absolut imbecil, cînd nici măcar timpul nu mai poate fi măsurat cu exactitate… Tot mai bine cu pendula de acum o sută de ani!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi ce spuneam mai alaltăieri? Tot înainte era mai bine! 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Parol! 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mie imi place cum suna! Nu stiu insa daca as fi concentrata la ceva, daca nu mi-ar scapa creionul din mana! 😀 Insa imi place si ca decor. Poate ma gandesc si eu la o poveste cu un pendul! 🙂
O zi faina de miercuri, draga Vero!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O zi faină îţi doresc şi eu, dragă Suzana!
După ce te obişnuieşti un pic cu pendula, nu te deranjează când eşti concentrat la ceva. Aproape că nici n-o mai auzi. Nu mă incomodează când traduc, iar dacă dorm în aceeaşi cameră cu ea nu mă trezesc când bate. Dar recunosc că, de felul meu, dorm ca valiza-n gară. 🙂
ApreciazăApreciază
Cu ce dracu rima pendula, c-am un lapsus? 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu patrula, cu pilula, cu pensula… 😆
ApreciazăApreciază
Nu stiu daca la astea ma gindeam, dar suna asemanator 😉
ApreciazăApreciază
Dacă nu mă-nşeală memoria, sunt din acelaşi banc. 😛
ApreciazăApreciază