… pentru Jocul Cuvintelor nr. 169
Credeţi că unor baborniţe trecute de 1000 de ani le sunt de ajuns doar 99 de anişori ca să priceapă că pe meleagurile astea a fost adoptat calendarul gregorian? Mai ales când trecerea la stilul nou s-a făcut pe 1 aprilie?!
— Păcăleală! a strigat soborul celor nouă cotoroanţe.
Şi încă nu şi-a schimbat părerea – aşa că de ce vă miraţi că ninge? Suntem în 10 martie pe stil vechi şi ele, bătrâne, deh!, se mişcă greu, încă nu şi-au luat definitiv tălpăşiţa!
Sau poate că zăpada asta nu e decât zâmbetul alb al spiritului lor rebel. Cele nouă babe care se ştiu stăpâne pe începutul lunii martie pricep totul şi sunt încă sprintene, dar nu vor să se supună convenţiilor omeneşti.
— Ce ne pasă nouă, fetelor, c-au schimbat ăştia chestia aia de-o numesc calendar? Pentru atâta lucru trebuie să ne facem mendrele cu 13 zile mai târziu decât am făcut-o veacuri de-a rândul? Şi de ce să ne luăm după superstiţiile, legendele şi obiceiurile lor şi să stăm fiecare numai câte-o zi? Eu zic că, din când în când, putem rămâne printre ei şi câte două, nu-i aşa? Pentru că merităm!
VERONICISME 
Noroc că nu-s gerontofil, altfel îmi băgam toate trei picioarele din dotare în ele de babe! 😆
Zi mai bine că nu şi-au făcut suma ruşii cu gazele împinse către noi, ori ăia de la încălzire sau electricitate, de-a mai fost nevoie de-o felie de iarnă suplimentară la comandă. Aş prefera să ştiu că e aşa, că ăia ar mai putea fi împuşcaţi în cap, da’ dacă Natura chiar a luat-o razna atunci am belit-o cu toţii.
ApreciazăApreciază
După părerea mea sinceră, vremea nu s-a decalat de la un an la altul fiindcă s-a decalat calendarul. Adică chestii de genul „de Sf. Marie te caci în pălărie” sunt încă valabile pe stil vechi.
Pe de altă parte, cică încălzirea globală e o tristă realitate, care, până una alta, generează anomalii climatice şi fenomene extreme.
Plus că, cică, băieţii răi din est şi vest pot influenţa clima, aşa că poate gazele ruşilor or fi într-adevăr de vină.
Dar cică-n martie ’54 (dacă n-am greşit cumva anul) a fost zăpada cât gardul (la propriu, nu ca figură de stil), iar eu îmi amintesc că prin ’90 şi nu mai ştiu exact cât ne-am înzăpezit de Paşti la ţară. Aşa că… nimic nou sub soare.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pff, ai răspuns exact ca guglă: e posibil şi aşa, e posibil şi aşa, e posibil şi aşa. 🙂 Da’ realitatea, adevărul ăla crud, care o fi? Că speculaţiile le ştim cu toţii.
De iarna aia grea din ’54 (găseşti filmuleţ pe iutub din arhiva naţională de filme) îşi mai aduc aminte bătrînii, cîţi mai trăiesc. De ce? Fiindcă a fost una într-o viaţă. La fel aia de prin anii ’90, cînd o fi fost. Distanţa între ele? Păi vreo 40 de ani. În rest a fost relativ normal, nu? Ei, în ultima vreme cam totul e anormal, an de an şi din ce în ce mai rău. Aşa că, dincolo de decalajul perioadei de care se poate face vinovat calendarul, restul fenomenelor neobişnuite zonei noastre sînt cam suspecte.
Da’ noi degeaba „dăm din gură”, că vinovaţii oricum îşi văd de ale lor. Natura inclusiv.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dacă ştiam (sau credeam că ştiu) care e adevărul ăla crud, îl spuneam.
În rest, ne întoarcem la „tot înainte era mai bine”. „Totu-i praf, lumea-i cum este şi ca dânsa suntem noi.” Sper că n-am greşit citatul.
La urma urmelor, ce rost are să ne facem probleme pentru ceea ce oricum nu putem schimba?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ştiu că ştii că ştiu că ştii. Adevărul. 😛
Glumesc şi eu, puţin amar.
„Binele” (cu mai binele său) e un subiect mult prea complex. Cred că orice perioadă istorică a avut părţile ei bune şi părţile rele, probabil fiindcă altfel nu poate omul, ca specie insuficient de inteligentă. Altfel n-ar fi schimbat totul de la o orînduire la alta, doar ca să dovedească – sau, mai degrabă, să păcălească – poporul că aşa e cum trebuie să fie.
Evident şi eu sînt praf fiindcă n-am habar de unde e citatul respectiv, cu atît mai puţin dacă-i corect sau nu, dar îl iau ca atare, înţeleg mesajul. 🙂
În mintea mea, a accepta lucrurile aşa cum sînt doar fiindcă simt sau ştiu că nu le pot schimba mă face să mă simt vinovat. Cel puţin să ştiu c-am strigat „aşa nu e bine” sau „asta nu-mi convine”, ca să nu fiu apoi acuzat de acceptul tacit al cine-ştie-căror atrocităţi. Iar dacă pot da o mînă de ajutor la schimbarea într-un bine real, nu fals, atunci cu atît mai bine.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Citatul e din Eminescu (Epigonii).
Când poţi da o mână de ajutor la schimbarea într-un bine real, e într-adevăr păcat să n-o dai. Când nu, poţi să strigi că nu e bine, dar fără să te consumi din cauza asta, că oricum nu rezolvi nimic.
Sau cel puţin aşa văd eu lucrurile.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ne consumăm oricum, trăind – nu numai observînd, c-ar fi prea simplu – răul. Şi parcă prefer să mă consum mai degrabă, ca o lumînare aprinsă la ambele capete, decît să mă tîrîi prin rău oftînd ca tot poporul „eh, asta e”. Oi avea io spirit războinic, nu degeaba port nume de Vodă. 🙂
Eminescu să fie sănătos printre stele, cu Epigonii săi n-am avut tangenţe în viaţa asta. Chapeau bas pentru memorie! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cam ai dreptate! ☺
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😆
ApreciazăApreciază
Mie nu-mi displac babele (tropicale) 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu m-am plimbat pe la tropice, aşa că nu ştiu dacă mie-mi plac sau nu. 🙂
ApreciazăApreciază
Sunt mai prietenoase, mai pline de caldura. Nu frigide ca cele de care vorbesti 😉
ApreciazăApreciază
Te cred pe cuvânt. 😀
ApreciazăApreciază