CÂRŢULIILE MELE CU POVESTIRI
-
***
Versurile mele
-
***
ÎNCEPUTURI DE ROMAN
-
PARTEA MEA [ACTIVĂ] DE BLOGOSFERĂ:
- - traduceri şi scrieri publicate
Câmpul alb, oile negre…
- Proza mea scurtă – Garantat sută la sută Vineri, 8 aprilie, 2022
- - diverse
VeroJurnal
- Lene Miercuri, 29 martie, 2023
Eu despre mine – prin prisma lecturilor mele
- proză de pisică Duminică, 15 mai, 2022
Ropot de secunde
- Grădina lui Dumnezeu e mare şi mai şi sar unii gardul – sau Frecvenţa prostiei Luni, 23 ianuarie, 2023
Idei înghesuite
- Citate favorite Vineri, 24 martie, 2023
Mustăţi lungi, gheare lungi
- Un strop central de… indecenţă motănească Miercuri, 6 aprilie, 2022
Chiţurina
- Şedinţă foto Miercuri, 15 februarie, 2023
Din hăul gândirii
- Ce e Crăciunul Vineri, 24 decembrie, 2021
VeroVers
- Cuminte Luni, 20 martie, 2023
Vero-Viziuni Virtuale
- Cărţi cu preţ temporar redus Miercuri, 7 decembrie, 2022
Vero Versiuni
- Vis de făurar Marți, 18 februarie, 2020
Micile mizerii
- Ana are mere Sâmbătă, 28 septembrie, 2019
Blogul motanului Grişka
- Probă Miercuri, 30 ianuarie, 2019
Iubiri înghesuite
- Comentariu Vineri, 13 ianuarie, 2023
Multe şi mărunte
- Prin filtrul gândirii Vineri, 30 septembrie, 2016
CUM VĂ PLACE
- Se-ntâmplă extrem de rar... Joi, 7 ianuarie, 2016
-
***
Actualizări Twitter
-
Alătură-te celorlalți 977 de abonați.
LOCUL MEU DE MUNCĂ
Comentarii recente:
Vero la În lunga vară fierbinte, cu o… Florin Pîrvu - Zătre… la În lunga vară fierbinte, cu o… Vero la Nori Natasha la Nori Vero la De-ale altora, câte una pe zi… Suzana la De-ale altora, câte una pe zi… Suzana la De-ale altora, câte una pe zi… -
***
Ce vă interesează?
Categorii
Arhive
Tot de-ale mele – arhivele lunii octombrie 2017
Acest articol a fost publicat în de pe blogurile mele, de-ale mele, despre lume şi viaţă :P, Traduceri și etichetat Daylight War, motanul Grişka, Mănăstirea Caşin, Peter V. Brett, pisica Ziţa, pisici pentru adopţie, Războiul la lumina zilei. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.
N-am cuvintele alea bune să descriu ce-am simţit văzînd pozele, aşa că doar zic: aş vrea să trăiesc acolo.
Văd că venerabilul şi domnişoara se află într-o simbioză perfectă, să nu le fie de deochi. La mine încă sînt fricţiuni majore între Lily şi Ursu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Simbioza încă nu e perfectă, cei doi nu stau f. mult aşa. Grişka pleacă, Ziţa ar sta oricât, ea e obişnuită cu alte pisici. Venerabilul trebuie să se mai adapteze.
Oricum, se fugăresc împreună prin apartament, mă mir că încă nu ne-au înjurat vecinii la cât tropăie ăştia doi.
Aia mică e foarte adaptabilă, când am ajuns cu ea aici a început imediat să exploreze apartamentul, fără nicio teamă. Iar mai alaltăieri a scăpat-o bărbatu-meu afară şi o pornise veselă pe scări în sus.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Apoi deh, ea ştia scara spre pod şi gîndea „ia să văd cum arată podu’ aista!” 😆
Adevărat că solitudinea asumată în timp nu se dă dusă într-o clipită, da’ dacă-i compania potrivită n-a fi chiar greu. 😉
Despre vecini numa’ de bine (‘tu-le rasa-n kuhr!) 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vecinii de-aici sunt acceptabili. Ăia de la ţară erau naşpa – deşi-s rude f. apropiate cu bărbatu-meu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mnoh, am zis şi io preventiv. 😛 😀
Am făcut bine c-am fugit de rude toată viaţa. 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dacă şi rudele tale or fi tot aşa – ca ale bărbatului meu… ai făcut foaaarte bine. 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ale mele-s cam… colorate. În rest, nu prea ştiu – ceea ce înseamnă că distanţa m-a ajutat. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană