Tot pisicească

Prima vedetă e un specialist într-ale culesului de struguri, pe numele său actual Punctuleţ, un motănel încă aflat pe lista pisicilor (din dotarea familiei) pe care ne dorim să le vedem la casa lor.

 

A doua vedetă e zgâtia de Ziţa Zgămâiţa (zisă şi Chiţa, fiindcă meiunatul ei e chiţăit 😛 ), adoptată de Grişka al nostru drept parteneră permanentă de joacă.

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în de-ale mele și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Tot pisicească

  1. A thorn in your side zice:

    Nu le-ai fi pus pe Vimeo să le vadă toţi antifebeiştii şi antigugăliştii ca mine… 😛
    Hai, să-ţi fie sănătoase vedetele! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Vero zice:

      Mulţam.:) Asemenea! 🙂
      Nu sunt obişnuită cu Vimeo, pur şi simplu nu mi-a dat prin cap să le pun şi-acolo.

      Apreciat de 1 persoană

      • A thorn in your side zice:

        Pentru asta iegzistă ghimpii-n coaste. 😛 😆
        Săru’ mîna, să ne trăiască sănătoase puşlamalele blănoase! 🙂

        Apreciat de 1 persoană

        • Vero zice:

          Să-ţi fie gura aurită! 🙂
          Puşlamaua mea mică fugăreşte de-o juma de oră un ghemotoc de hârtie. E mai zurlie decât Grişka la vârsta ei. 🙂

          Apreciat de 1 persoană

          • A thorn in your side zice:

            Copilu’ – odihnească-se în pace – n-a avut parte de şoricei şi mingiuţe din comerţ, i-am făcut „şoricei” din polistiren cu care se juca pînă uita de el (se vede şi în primele filmuleţe).
            Lily nu s-a arătat interesată de aşa ceva, nici cu cel cumpărat nu s-a jucat prea mult. Ursu, cît e el de mare şi bătrîn, ai văzut cum se juca cu peştele, ba şi şoricelul Lui Lily l-a smotocit într-o zi, iar mingiuţa mi-a pierdut-o pe undeva printre ciorcioboate, cît a zăpăcit-o.
            În schimb şi Lily – ca şi Copilu’ la vremea lui – vînează muşte într-o veselie şi vai de „obstacolele” care i se pun în cale prin casă. 😀 Aşa că, vezi, fiecare cu firea lui (sau a ei). 😉

            Bine că se împacă cei doi, eu încă sînt circumspect vizavi de relaţia lui Lily cu Ursu, mai ales că ea a stat închisă în casă atîta timp şi nu l-a mai văzut decît ocazional. De fapt el a început să se simtă cam stăpîn aici, că l-am lăsat să intre şi să stea pe hol sau în bucătărie cît îi pregăteam de mîncare. Tare mi-e să nu-mi deschid fără voie o creşă de pisoi! 😆

            Apreciat de 1 persoană

            • Vero zice:

              Aseară am citit şi noi pe net despre vârsta la care încep să procreeze pisicile – fiindcă Grişka al nostru încearcă deja să se urce pe aia mică (şi ea îl pocneşte).
              Cică pisicile ajung la maturitate sexuală la o vârstă aflată undeva, între 4 şi 12 luni. Dar pisicile din zona noastră nu se reproduc toamna şi iarna. Cică semnalul este scurtarea zilei. Odată ce începe să se întunece devreme, femela nu mai intră în călduri. (Pisicile care stau numai în casă pot fi excepţii de la regulă – le induce în eroare lumina electrică).
              Din câte am văzut eu, cam toate pisicile nasc în luna mai. Şi, având în vedere că gestaţia la ele durează între 64 şi 67 de zile, înseamnă că intră în călduri prin martie.
              Aşa stând lucrurile, aş zice că până în martie poţi să nu-ţi faci probleme, fiindcă Lily a ta nu stă numai în casă.
              Însă Zgâmâiţa noastră o să stea numai în apartament (acum îi zicem Chiţa, fiindcă nu miaună, chiţăie 😀 ), aşa că o s-o ducem la sterilizat cât de curând o zică veterinarul că e OK s-o facem. Văd e că f. greu să găseşti casă pentru pisoi, iar noi nu ne simţim în stare nici să-i omorâm, nici să-i abandonăm pe stradă.
              Doar pentru pisica cu ochi albaştri am găsit pe cineva, chiar din Focşani, care o vrea (pentru că are ochi albaştri). Sper să nu se răzgândească până când i-o putem duce.
              Sper s-o ia şi vecinii de vizavi pe pisicuţa Tomiţa înapoi. Nu mai ştiu dacă am spus şi aici, sau numai pe facebook – a tulit-o de la ei, ne-am trezit cu ea coborând din podul nostru.

              Apreciat de 1 persoană

              • A thorn in your side zice:

                Săru’ mîna pentru informaţii! 🙂
                La mine n-ar fi o problemă chiar dac-ar sta numai în casă, că lumina o aprind doar cînd am musafiri de seară, ceea ce se întîmplă foarte rar spre deloc. 🙂 În rest e senzorul de pe hol care se aprinde la orice mişcare – a mea sau a ei – ceea ce conduce la o confuzie groaznică şi lumina de la acvariu, în bucătărie, care stă aprinsă doar noaptea, cîteva ore. În restul casei e beznă chiar şi vara la prînz. 🙂

                Şi mie îmi plac mîţele cu ochi albaştri, da’ alea mai puţin… blănoase. 😀 Cît despre Tomiţa, da, ai povestit şi aici c-a fugit din căminul adoptiv, parcă am şi comentat pe tema asta. Dacă nu se simt iubite şi acceptate fără rezerve şi nu-şi găsesc spaţiul lor intim, se întorc acolo unde au trăit înainte, unde le-a fost casă.

                Multă baftă ambelor, să se acomodeze cît mai bine şi să aibă o viaţă lungă şi frumoasă! 😉 La fel şi celorlalţi, să-şi găsească oameni de omenie şi cămin stabil fiecare. 🙂

                Apreciat de 1 persoană

              • Vero zice:

                Baftă să fie! Şi pentru tine, Lily şi Ursu!

                Apreciat de 1 persoană

  2. Pingback: Ultima strigare | VERONICISME

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s