Tot de-ale mele – arhivele lunii iunie 2017

15 iunie – guri de hrănit (sau de dat în adopţie)

21 iunie – reparaţii mai mult decât capitale

21 iunie – curcubeu


Imaginile au fost imortalizate de jumătatea mea conjugală.

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în de-ale mele și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la Tot de-ale mele – arhivele lunii iunie 2017

  1. Pisicii sunt lenesi si draguti si parca vad ca ii vei avea mult timp de-aici inainte, de reparatii sa n-aud pe caldurile astea, iar jumatatea ta a prins un curcubeu splendid.

    Apreciat de 1 persoană

    • Vero zice:

      De acord cu tine. 🙂
      Din fericire, casa e la munte, unde e mult mai răcoare. Iar reparaţiile trebuie neapărat făcute. „Conacul” e sub orice critică şi ne mutăm acolo cel puţin pentru o vreme, ca s-avem grijă de soacra mea. Ca şi de pisici şi de un dulău.

      Apreciat de 1 persoană

  2. Suzana Miu zice:

    Mai rar un curcubeu surprins aproape intreg! Ce culori variate au pisoii! Simpatici cand sunt mici. Simpatici si ceva mai periculosi cand cresc… 🙂
    Sper sa terminati repede reparatiile, sa va simtiti mai bine dupa aceea…
    Numai ganduri bune! Si mult spor la toate! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  3. A thorn in your side zice:

    Puiuţul din dreapta jos seamănă izbitor cu bietul Copiluţu’ meu. M-ai prins cu garda jos. 😦
    Intrasem aici să te trag de atenţie că sîntem în 2017 nu 2016 da’ m-am înmuiat instantaneu. Of…
    Spor la treabă, multă baftă şi viaţă lungă fericită „copilaşilor”!

    Apreciat de 1 persoană

    • A thorn in your side zice:

      P.S. Mulţi înainte (apropo de aniversare)! 😉

      Apreciat de 1 persoană

    • Vero zice:

      Îţi mulţumesc că totuşi mi-ai atras atenţia. 🙂

      Mă întristez întotdeauna când mi-aduc aminte de copiluţul tău… 😦 (Şi de alţi pisoiaşi care au dispărut înainte de vreme.)

      Nu ştiu cum o să ne descurcăm noi cu atâţia copilaşi… Mai sunt şi patru mari… Şi Grişka, pe care va trebui să-l învăţăm cu alte pisici… Şi un dulău care pe mine m-a uitat şi cu care va trebui să mă reîmprietenesc…

      Am spus de multe ori că la pensie mi-ar plăcea să am un adăpost pentru pisici… Bine-a zis cine-a zis „ai grijă ce-ţi doreşti”! Şi eu una nici măcar n-am ieşit [încă] la pensie! 😀

      Apreciat de 1 persoană

      • A thorn in your side zice:

        Pentru puţin.
        Timpul nu reuşeşte să-mi atenueze durerea, mă bufnesc amintirile din senin şi mă pun la pămînt. Au tot trecut alţii pe aici, trec zilnic (mai mult noaptea sau cînd e pe cale să se strice vremea, îi apucă foamea) dar niciunul nu e ca Puiuţu’ meu „pe dinăuntru”.

        Cu Grişka s-ar putea să fie mai complicat, că e deja bătrîn, obişnuit cu spaţiul propriu şi nu cred c-o să suporte prea bine „intruşii”. Sper să găsiţi varianta cea mai convenabilă pentru toate părţile (voi, Grişka, puii). Iar pensia e doar o vorbă, nu te mai gîndi la ea. 🙂

        Apreciat de 1 persoană

  4. Zina zice:

    Ce scumpe sunt pisicuțele! ☺ Ai reușit să plasezi vreuna?

    Numai bine, dragă Vero!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns la Suzana Miu Anulează răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s