Fiindc-aflase dintr-o carte… (4)

Iată de ce mi-am adus aminte cu ocazia ediţiei de azi a jocului iniţiat de Zina:

„În eseul său despre „Arta Presupunerii Raţionale”, Bertrand Russell oferă un rezumat de un sarcasm răutăcios al poveştii biblice despre Căderea din rai: „Dumnezeu le-a spus [lui Adam şi Evei] să nu mănânce din fructele unui anumit copac şi, când au făcut-o totuşi, a fost foarte furios, deşi ştiuse dintotdeauna că n-aveau să-L asculte.” Russell are dreptate. Pare mai degrabă bizar ca Atotputernicul să-i supună pe oameni unui test, ştiind că n-aveau să-l treacă, iar apoi să se înfurie din cauza asta.

Previziunea versus Liberul Arbitru

Dar problema e chiar mai profundă. Dacă Dumnezeu ştia, fără greş, că Adam şi Eva vor mânca fructul oprit, cum ar fi putut ei să facă altceva? Dacă ar fi rezistat ispitei, ar fi dezminţit cunoaşterea infailibilă care este atributul lui Dumnezeu.

Dintr-un punct mai larg de vedere, dacă Dumnezeu prevede fără greş toate acţiunile omeneşti, atunci liberul arbitru nu poate exista. De ce nu? Pentru că, dacă Dumnezeu cunoaşte viitorul, atunci viitorul e stabilit; iar dacă viitorul e stabilit, nimeni nu are niciun control asupra lui; iar dacă nimeni n-are niciun control, atunci liberul arbitru e o iluzie.

Dacă, dimpotrivă, oamenii au într-adevăr liber arbitru, cum poate Dumnezeu să prevadă acţiunile noastre viitoare? Nu le poate prezice în baza legilor determinismului, pentru că ar însemna ca voinţa noastră să nu mai fie liberă. Dar cum altfel le poate prezice? Cum poate cineva – chiar şi Dumnezeu – să prevadă opţiunile cu adevărat spontane?

După toate aparenţele, fie Dumnezeu cunoaşte viitorul şi nu există liber arbitru; fie există liber arbitru şi Dumnezeu nu cunoaşte viitorul. Cei care doresc să susţină deopotrivă că Dumnezeu cunoaşte viitorul şi că oamenii au liber arbitru au de făcut faţă unei dileme. Trebuie să-şi abandoneze una dintre credinţele îndrăgite – sau să găsească o rezolvare a paradoxului.

Sfântul Augustin versus Cicero

Sfântul Augustin de Hipona (354-430 d.H.), episcop şi filozof creştin, se luptă cu această problemă în Cartea a Cincea a Cetăţii lui Dumnezeu. Pentru el era cu desăvârşite limpede ce poziţie ar trebui să adopte creştinii faţă de problema previziunii şi a liberului arbitru: „Minţile religioase aleg şi una şi alta, recunosc şi una şi alta şi susţin şi una şi alta cu convingerea evlaviei.” Era bineînţeles conştient de dificultăţile implicate de menţinerea ambelor doctrine. Fuseseră enunţate foarte clar de politicianul şi filozoful roman Cicero (106-43 î.H.).

Argumentaţia lui Cicero se desfăşoară după cum urmează: Dacă toate cele viitoare sunt prevăzute de Zei, atunci există o anumită ordine a lucrurilor pe care Zeii o cunosc dinainte. Iar dacă există o anumită ordine a lucrurilor, trebuie să existe şi o anumită ordine a cauzelor în conformitate cu care se întâmplă aceste lucruri. Dar, dacă totul se petrece în conformitate cu o anumită ordine a cauzelor, atunci totul se petrece inevitabil. Prin urmare, „nimic nu stă în puterea noastră şi libertatea voinţei nu există”.

Răspunsul lui Augustin e foarte interesant. Acceptă că există o anumită ordine a cauzelor care conduce, inevitabil, la un viitor predictibil. Dar nu recunoaşte că acest lucru ameninţă libertatea voinţei omeneşti, de vreme ce „înseşi vrerile noastre sunt incluse în această ordine a cauzelor”.

Iată ce vrea să spună. Ori de câte ori luaţi o decizie, aceasta este determinată de doi factori: circumstanţele externe şi acţiunile interne ale voinţei dumneavoastră. Însă Dumnezeu le cunoaşte perfect pe amândouă, de aceea vă poate prezice fără greş acţiunile.

Acest fapt nu vă anulează libertatea de acţiune, pentru că vă exercitaţi voinţa. Numai că Dumnezeu ştie dinainte exact cum vi-o veţi exercita.

În viziunea lui Augustin, previziunea divină şi libertatea voinţei omeneşti sunt aşadar perfect compatibile. Una nu o exclude pe cealaltă.

Temă de Meditaţie…

Atât Augustin cât şi Cicero presupun că, pentru a exista previziunea divină, Dumnezeu trebuie să prezică acţiunile şi evenimentele viitoare. Dar unii susţin că Dumnezeu nu trebuie să prezică viitorul. Îl percepe pur şi simplu. Cum e cu putinţă? Pentru că El există în afara timpului. Trecutul, prezentul şi viitorul sunt pentru el unul şi acelaşi lucru şi se află deopotrivă sub ochii Săi.

  • Este această părere alternativă a previziunii lui Dumnezeu mai uşor de reconciliat cu libertatea omului?
  • Citiţi în paginile 116-117 despre universul-bloc şi vedeţi cum vine ştiinţa modernă în sprijinul ideii că trecutul, prezentul şi viitorul sunt reale în egală măsură. Dă acest fapt sens convingerii că Dumnezeu percepe viitorul fără să fie nevoit să-l prevadă?”

Aici găsiţi un alt citat din aceeaşi carte. Tot către citate din carte conduc şi linkurile din text.

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în despre lume şi viaţă :P, lumea cărţilor și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la Fiindc-aflase dintr-o carte… (4)

  1. interesantă tematică azi !!! felicitări !
    în tot ceea ce fac zilnic, există în mine convingerea că Bunul Dumnezeu este cu mine şi cunoscându-mă, mă ajută să descopăr varianta corectă – prin Liberul Arbitru – şi alegerea îmi îndrumă paşii, din aproape îm aproape, pe drumul vieţii ! ceea ce este mai trist este că există şi momente când uit că totul este în mâinile Domnului, şi am impresia, greşită, că eu am realizat singură ceva bun şi atunci mă îndepărtez de firul corect al drumului predestinat mie…doar duşul rece al sorţii mă trezeşte şi, atunci, mă străduiesc din toată fiinţa mea, să mă rog Bunului Dumnezeu pentru iertare şi ajutor ! ce bine ar fi pe lume fără ispite !
    cu drag, îţi doresc multă sănătate !

    Apreciat de 1 persoană

  2. Zina zice:

    Interesant! Citatul tău mi-a dat de gândit și asta mi-a plăcut foarte mult. Nu pot eu să răspund unor asemenea întrebări, dar mi-ai remintit că e bine să privim lucrurile din perspective cât mai diferite.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Suzana Miu zice:

    Mereu m-am intrebat, ce Biblie citim noi? Si daca varianta cea mai veche este cel putin in spiritul celor traduse ulterior. Nu am de unde sa stiu. Dar simt ca multe idei sunt interpretate diferit de ideile de fond. Mie mi se pare o carte plina de pilde cu cifru. Si noua ni se spun lucruri ca si cum ar fi o interpretare reala a scrierii. Noi intr-un plan, Divinitatea in altul. Eu nu simt aceasta linie de separare. Si cred sincer ca ea nu exista.

    Oricum, subiectul este chiar complicat pentru un om ca mine, cu multe lacune informationale, dar si instinctul si un anumit gen de experiente pot genera cateva raspunsuri, chiar daca nu sunt dovezi ci doar simple credinte! 😀

    Multumesc, draga Vero! O luna mai frumoasa si vesela! Si evident spor, chiar daca primavara uneori, ma cuprinde o lene existentiala! 😀

    Apreciat de 1 persoană

  4. A thorn in your side zice:

    Din fragmentul citat reiese că zeitatea supremă ar fi un simplu observator care doar vede şi ştie ce a fost, ce este şi ce va fi. Însă conştiinţa populară spune că această zeitate nu doar observă ci mai ales dictează nemijlocit ce urmează să se întîmple. Care dintre versiuni o fi cea adevărată? Şi mai ales, în cazul în care nu ar exista această zeitate supremă, îţi dai seama ce responsabilitate ar cădea pe umerii omenirii, să-şi asume toate eşecurile şi răutăţile fără a avea un ţap ispăşitor undeva, acolo, sus…? 🙄
    Uite asta temă de meditaţie! 😉

    Apreciat de 1 persoană

  5. A republicat asta pe BIBLIOTECA PROBOTA și a comentat:
    citate frumoase

    Apreciat de 1 persoană

  6. Ce chestie! Nu mi-ar fi trecut niciodată prin cap că Dumnezeu n-a fost cu adevărat surprins și supărat pe neascultătorii Adam și Eva! 🙂
    Foarte mișto temă de meditație.
    Cred că nu putem vorbi de UN viitor cunoscut, ci de o infinitate de viitoruri posibile cunoscute, ceea ce îl face pe Dumnezeu mai deștept decât pare.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s