Alambicatului concert care îţi e viaţă îi poţi acum adăuga, o dată pe an, câte o notă stranie, ca o narcisă printre maci. Fără nicio cheltuială. Nu trebuie să scoţi bănuţi din buzunar ca să te urci în maşina timpului, nu ţi se cere decât să laşi acasă orice obiect care conţine fier, singurul element interzis. Transportul său e evitat cu o deosebită grijă, fiindcă o eventuală magnetizare într-un timp căruia nu-i aparţine te-ar putea aduce pe o culme a neîntoarcerii – o coamă de deal fără teacă protectoare, înconjurată primejdiosul oraş în care timpul s-a oprit.
Nici nu porneşti bine, că şi auzi o voce anunţând următoarea staţie, cu peronul…
— Al dumneavoastră e pe 4 mai 1913, mi-a spus mie ghidul.
Şi am coborât ca să petrec câteva ore în ziua când s-a născut tata, având pentru o clipă impresia că pe cer e pictat chipul lui din copilărie, aşa cum i-l ştiu dintr-o poză veche…
VERONICISME 
Nu ne impiedica nimeni sa visam ca se poate, ca o sa se intample si asta si ca trebuie sa se poata, pentru ca e pur si simplu nefiresc sa fie altfel!
Un weekend excelent, draga Vero! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, totul e posibil, zice-se că realitatea bate imaginaţia! 🙂
Un weekend excelent îţi doresc şi eu, dragă Suzana.
ApreciazăApreciază
te-ai ”jucat” dar ai scris cu atâta sentiment aducând o notă specifică: dorul de cineva atât de drag! felicitări !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc. 🙂
ApreciazăApreciază