Chiţibuşerie

După umila mea părere de babă chiţibuşară, având în vedere că în engleză nu există reguli de pronunţie scutite de o groază de excepţii, scriitorii de limbă engleză care-şi plasează poveştile SF & F în lumi inventate ar face bine să pună la sfârşitul/începutul cărţii o listă cu transcrierea fonetică a numelor personajelor – sau să le pronunţe personal pe toate, să se înregistreze şi să vândă cartea cu un CD anexat. 🙂

Fiindcă, dacă mă apuc eu acum să citesc cu voce tare, de pildă, un fragment din cărţile pe care le traduc, cum moaşă-sa pe gheaţă pronunţ nume ca Navani, Adolin, Kaladin, Dalinar (Words of Radiance) sau Inevera, Jardir, Leesha, Amanvah (Daylight War)?

Până una alta, m-am distrat înregistrându-le aşa cum le ni le serveşte WordWeb în engleză şi apoi Google în engleză şi într-o românească… oarecum exotică. 😛

Deoarece trăiesc cu nedumerirea de mai sus, am avut grijă să mă joc de-a cititul de Ziua Cărţii alegând un fragment fără substantive proprii. :mrgreen:

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în lumea cărţilor, Traduceri și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Chiţibuşerie

  1. alma nahe zice:

    Şi cu transcrierea fonetică a numelor autorilor!

    Apreciat de 1 persoană

  2. vienela zice:

    Ha, ha, la fel am procedat si eu. Din acelasi motiv. :))))

    Apreciat de 1 persoană

  3. A thorn in your side zice:

    Vrei să pui zăbală şi căpăstru imaginaţiei cititorului? E ficţiune, las-o să se desfăşoare liberă. 😉

    Apreciază

    • Vero zice:

      Ficţiunea e a autorului, iar numele personajelor trebuie să-ţi sune aşa cum sună şi în mintea lui. Fac şi ele parte din descrierea personajului şi a atmosferei. Imaginaţia cititorului poate zburda în jurul lor. Şi oricum zburdă muuult mai liberă când citeşte cartea decât atunci când vede un film după o carte. Filmul îi impune tot: decorul şi costumaţia, în amănunt, chipurile şi vocile personajelor… Dacă e s-o luăm aşa, n-ar trebui să mai facă nimeni filme după cărţi, punând astfel căpăstru şi zăbală imaginaţiei. 😀

      Apreciat de 1 persoană

      • A thorn in your side zice:

        Dacă personajele nu sînt descrise decît vag, abia conturate, cititorul are libertatea de a-şi alege aspectul lor. Cred că acelaşi lucru ar trebui şi la nume. În fond, fiecare ţară/naţie are propriile reguli de pronunţie, ceea ce permite o diversitate interesantă. Altfel, ceea ce propui vine exact în întîmpinarea restricţiilor aflate în filme, unde personajele sînt unic „desenate” iar numele au sonoritate fixă. Imaginaţie zero. Cine alege cărţile în defavoarea filmelor are motive bine definite, iar unul dintre ale ar putea fi libertatea imaginaţiei. 😉

        Apreciat de 1 persoană

        • Vero zice:

          Eu zic că povestea e a autorului şi că libertatea imaginaţiei e limitată de ceea ce a imaginat el, inclusiv de sonoritatea numelor personajelor. La urma urmelor, nimeni nu te împiedică să le citeşti respectând regulile din limba ta, dar e bine măcar să ştii cum vrea autorul să sune.
          Apropo de filme, unii mai şi traduc numele. Pe vremea când aveam pe cablu mai multe canale străine decât româneşti, am văzut la „Pe aripile vântului” la italieni şi am rămas cu gura căscată când am constatat că la ei Scarlett devenise Rosela (sau cum s-o fi scriind). Mi s-a părut un soi de pervertire a personajului. Ca şi cum ai spune, de exemplu, Gheorghe Tufiş în loc de George Bush. 😀

          Apreciază

          • A thorn in your side zice:

            Nţ! Povestea e a cititorului, în mintea lui, ghidată de reperele din carte. Doar filmul e al Hollywood-ului. 😉
            Siguir că o descriere prea amănunţită diminuează imaginaţia. Dar de unde ştii cum şi-a imaginat scriitorul sonoritatea numelor? Poate el chiar nu vrea să impună propria viziune cititorilor, lăsîndu-le astfel ceva mai multă libertate. De fapt, ambiguitatea pronunţiei poate adăuga mister acţiunii.

            Am văzut şi eu destule filme la italieni în „cealaltă viaţă” şi da, au (sau aveau) obiceiul de a traduce numele şi poreclele. Aici intrăm într-o discuţie complexă unde nu mai e vorba doar de nume ci de referinţe din toate domeniile posibile, de glume sau ironii ş.a.m.d. Cel mai bun exemplu (de care îmi amintesc) ar fi serialul „Mork & Mindy” cu un Robin Williams tînăr şi spontan din care am prins pe vremea aceea ceva episoade şi unde toate glumele şi referinţele erau adaptate la istoria şi cultura italiană, fiindcă o traducere mot-a-mot ar fi avut un impact infim asupra telespectatorilor necunoscători ai culturii şi istoriei americane. Peste ani am avut şansa să revăd serialul în original şi pot spune cu mîna pe inimă că o traducere – în orice limbă – cel puţin a primelor două sezoane ori ar fi imposibilă ori i-ar distruge complet ideea de bază.
            Însă aici vorbim despre cărţi şi mai ales de fantezie sau sci-fi, unde referinţele istorice şi culturale către o societate anume, reală, sînt (probabil) minime, ceea ce permite „publicului” propria abordare şi „traducere” a acţiunii în ansamblul ei, ceea ce include, da, şi numele personajelor.
            Da, sînt încăpăţînat şi nu cedez nici un milimetru! 😛 😄

            Apreciat de 1 persoană

  4. Ahaaaa, deci e pe traseu si partea a treia din seria Demon… Daca ai sti ce am bombanit ca am ramas in suspans dupa volumul 2. Oricum, la seria asta numele imi suna bine pronuntate in romaneste, tocmai pentru ca au rezonanta aceea orientala, nici nu cred ca ar fi mai expresive cu accent englezesc.

    Apreciat de 2 persoane

    • Vero zice:

      Să vezi ce-o să bombăni după volumul 3! Eu am fost atât de supărată că m-a lăsat într-un asemenea suspans încât am căutat pe net volumul 4, l-am găsit de citit online şi mi-am sacrificat o zi de tradus ca să-l citesc pe nerăsuflate. Dar numai ca să rămân într-un alt suspans – adică în vreo 3 suspansuri, pe toate firele poveştii. 😀 Iar volumul/romanul al 5-lea cică apare în engleză abia în august.
      (De fapt, cred că, fiindcă te lasă mereu în suspans, cel mai corect să fie considerate volume ale unui unic roman fluviu.)

      Drept este că şi mie îmi plac mai mult numele pronunţate în româneşte. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s