Fiindc-aflase dintr-o carte… (1)

Un articol de pe unul dintre blogurile pe care le cutreier m-a dus cu gândul la un scurt episod dintr-o carte  – Preludiul Fundaţiei (Isaac Asimov).

Redau episodul cu pricina mai jos, cu ocazia unei noi reprize a jocului cu citate favorite, iniţiat de Zina.

— Tot ce e interzis devine atractiv din punct de vedere sexual. Te-ar mai interesa sânii femeilor dacă ai trăi într-o societate în care sunt tot timpul în văzul tuturor?

— Cred că s-ar putea.

— Nu eşti cu mult mai interesant când sunt ascunşi în permanenţă, ca în majoritatea societăţilor din prezent?… Uite, să-ţi povestesc ce mi s-a întâmplat mie. Mă aflam într-o staţiune balneară, pe malul unui lac, acasă, pe Cinna… Presupun că şi pe Helion aveţi staţiuni balneare, plaje, lucruri de genul ăsta.

— Bineînţeles, răspunse Seldon, uşor iritat. Ce crezi că e Helion, o lume stâncoasă, plină de munţi, cu apă numai în fântâni?

— N-am vrut să te jignesc, Hari. Am întrebat doar ca să mă asigur că înţelegi esenţa întâmplării. Pe plajele noastre, de pe Cinna, suntem foarte libertini, nu ne preocupă ce purtăm… sau ce nu purtăm…

— Plajele sunt pline de nudişti?

— Nu tocmai, deşi presupun că, dacă şi-ar scoate cineva toate hainele, n-ar atrage cine ştie ce atenţie. Se obişnuieşte să purtăm un minimum impus de decenţă, deşi trebuie să recunosc că astfel nu lăsăm prea multe ascunse, ca să-nfierbânte imaginaţia.

— La noi, pe Helion, spuse Seldon, avem, cumva, standarde ale decenţei mai înalte.

— Da, îmi pot da seama după atenţia cu care te porţi cu mine, dar, în fine, fiecare respectă ceea ce a ajuns să-i stea în obicei. Oricum, eu mă instalasem lângă lac, pe un scaun, când s-a apropiat de mine un bărbat tânăr, cu care mai stătusem la taclale cu o zi înainte. Era un tip decent, nu remarcasem la el absolut nimic dubios. S-a aşezat pe braţul scaunului meu şi, ca să-şi poată ţine echilibrul, şi-a pus mâna dreaptă pe coapsa mea stângă, care era goală, fireşte…

După ce am vorbit cam un minut şi jumătate, mi-a spus, ştrengăreşte: „Ia te uită. Abia dacă ne cunoaştem şi mie mi se pare cât se poate de firesc să-ţi pun mâna pe coapsă. Mai mult decât atât, şi ţie ţi se pare la fel de firesc, fiindcă s-ar părea că puţin îţi pasă dacă rămâne acolo.”

Şi abia atunci mi-am dat cu adevărat seama că-şi sprijinea mâna pe coapsa mea. Pielea dezgolită în public îşi pierde o parte din sexualitate. După cum spuneam, esenţial este să fie ascunsă.

Şi-a dat şi el seama de asta, fiindcă a adăugat: „Totuşi, dacă ne-am fi întâlnit în împrejurări mai protocolare şi ai fi purtat o rochie, nici măcar prin vis nu mi-ar fi trecut că m-ai putea lăsa să ţi-o ridic ca să-mi pun mâna exact în acelaşi loc.”

Eu am râs şi am continuat să vorbim vrute şi nevrute. Bineînţeles că, după ce-mi atrăsese atenţia asupra poziţiei mâinii sale, a considerat că nu se mai cuvenea s-o lase acolo şi şi-a retras-o.

În seara aceea m-am îmbrăcat pentru cină cu mai multă grijă decât de obicei şi mi-am făcut apariţia într-o ţinută mult mai ceremonioasă decât a celorlalte femei. L-am găsit pe tânărul respectiv. Era aşezat la o masă. M-am apropiat, l-am salutat şi i-am spus: „Iată, acum port rochie, dar, sub ea, coapsa mea stângă e goală. Îţi dau permisiunea să-mi ridici rochia şi să-ţi pui mâna exact acolo unde ai pus-o mai devreme.”

A încercat. Trebuie să recunosc asta. Dar toată lumea se uita la noi. Eu nu l-aş fi oprit şi sunt sigură că nu nici altcineva nu l-ar fi împiedicat, dar pur şi simplu nu s-a putut convinge să-şi transforme intenţia în faptă. În jur nu era mai multă lume decât pe plajă şi, de fapt, de faţă erau cam aceeaşi oameni. Şi era clar că iniţiativa îmi aparţinea, că nu aveam nicio obiecţie, dar el nu s-a putut decide să facă un gest considerat necuviincios. După-amiază, pe plajă, fuseseră condiţii favorabile pentru mâna-pe-coapsă, însă seara nu mai erau, şi asta atârna mai greu în balanţă decât orice i-ar fi spus propria logică.

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în despre lume şi viaţă :P, lumea cărţilor, Traduceri și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la Fiindc-aflase dintr-o carte… (1)

  1. Da, așa e, împrejurările ne constrâng la anumite comportamente, chiar dacă în mintea noastră… ehehe! 😀

    Apreciat de 1 persoană

  2. Elina Elena zice:

    haine, reguli de convietuire in societate, acestea si inca multe altele reprezinta bariere sau doar reguli de buna purtare, depinde din ce unghi le privesti…
    decenta poate fi doar o stare de spirit 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  3. A thorn in your side zice:

    Chestiuni conjuncturale. Oamenii se plictiseau de-o viaţă simplă, directă, fără inhibiţii aşa că au început să-şi inventeze singuri piedici care să-i distreze. Acum piedicile au devenit atît de multe încît îi sufocă şi-ar vrea să scape de ele, însă e prea tîrziu, nu se mai pot întoarce la viaţa simplă de dinainte de toate.
    Ain’t life a bitch… 🙄

    Apreciat de 1 persoană

  4. papagigli zice:

    De multe ori, imbracati aratam mult mai bine si mai provocator 😆 Dar nu era cazul respectivei care arata provocator si-ntr-un caz si-n celalalt 😉 O fi poate si datorita virstei? 😆

    Apreciat de 1 persoană

  5. Mirela Pete zice:

    ”Te-ar mai interesa sânii femeilor dacă ai trăi într-o societate în care sunt tot timpul în văzul tuturor?” Oare mai este tabu ceva, lăsat pentru a fi descoperit prin tatonări, progresiv, la timpul său, așteptat cu (ne)răbdare?! Nu mai văd un film fără sex (aproape) explicit. Cu detalii inclusiv sonore. La teatru am fost un pic șocată…Cu toate că lucram după nuduri încă din adolescență, dar erau modele și relația era profesională.
    Da, conjunctura, de acord.
    Dar eu prefer misterul. 😉
    O săptămână frumoasă, Vero! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  6. Suzana Miu zice:

    Misterul este totusi fascinant. Daca totul ar fi la vedere cred ca ar fi chiar anost si cred ca uneori neplacut! 😀
    O saptamana frumoasa, draga Vero! 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  7. adevărat că modul de a te îmbrăca provoacă o anumită serie de reacţii la cei din jurul tău… interesant fragment care analizează şi dă exemplul extraordinar pentru a înţelege ce legătură strânsă este între îmbrăcămintea purtată, locul şi ora…
    mi-a plăcut mult fragmentul ! îmi place cum scrie Isaac Asimov !
    felicitări pentru alegere !

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s