De-ale traducătorilor

Aş putea scrie exact aceleaşi lucruri despre traducerea în română. Dacă nu ştiţi franţuzeşte… regret, dar n-am timp (şi nici chef) să traduc articolul. Am dat peste el încercând să descopăr cum s-a tradus „words of radiance” în franceză. 🙂 Fac colecţie, ştiu deja cum i s-a a spus în spaniolă şi italiană. 🙂

Anunțuri

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor (şi mai rentabil) să traduc ce-au scris alţii! :))
Acest articol a fost publicat în Traduceri, traducatori, etc și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la De-ale traducătorilor

  1. vienela zice:

    Nu stiu atat de bine (stiam candva, dar sunt 25 de ani de cand nu am scos un sunet in franceza), dar am google translate pentru a-mi face o idee fara sa obosesc. Si pentru a mai pierde apoi timp umbland prin Coppermind. :)))

    Apreciat de 1 persoană

  2. A thorn in your side zice:

    Am citit în diagonală fiindcă franceza mea nici nu ştiu de unde se trage dar e firavă rău.
    Mă enervează la culme poveştile cu multe cuvinte şi creaturi inventate, unde spre exemplu un cal cu cap de dragon ajunge să fie denumit ‘calgon’. Prefer ceva explicabil/traductibil prin vocabularul deja existent. Sau lectura în limba originală.
    Dacă nu, pun un film indian/japonez/chinezesc/tailandez/etc. că acolo traducătorul poa’ să bată cîmpii în stil barbar şi nu simt. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Vero zice:

      Fiecare cu gusturile lui. 🙂
      Dar o carte se poate citi fără să simţi cât de tare a bătut câmpii traducătorul – dacă nu stai cu versiunea originală alături.
      Şi dacă ai versiunea originală şi o pricepi, oricum n-are sens să citeşti traducerea. 😛

      Apreciat de 1 persoană

      • A thorn in your side zice:

        La „moda” asta cu multiple volume traduse de persoane diferite e foarte posibil să dai peste neconcordanţe care să te zăpăcească. Parc-am mai vorbit despre asta de curînd.

        Originalele-s mai greu de găsit la noi (şi poate nu numai), iar cei ce cunosc suficient de bine limba sînt şi ei puţini. Complicat. 🙂

        Apreciat de 1 persoană

        • Vero zice:

          În cazul ăsta, volumele sunt traduse, deocamdată, de aceeaşi persoană (şi în franceză, şi în română). Iar persoana (aia pe care-o cunosc eu), pricepută ca tot păţitu’, şi-a făcut un glosar când a tradus primul roman, dar tot are capu’ făcut calendar. 😛
          Cât despre originale – le-am găsit şi pe net, la liber, uşor de descărcat pentru tot prostu’.

          Dar, în general vorbind, e într-adevăr complicat.

          Apreciat de 1 persoană

          • A thorn in your side zice:

            Originalele „la liber”?! Cărţi publicate oficial, cu ISBN şi tot tacîmul, să fie de găsit, legal, liber pe net? Mare mirare! Că şi eu am găsit, spre exemplu, Allegiant (Veronica Roth) – de fapt cred că era toată trilogia plus „Four”, dar nu mă interesa decît „Allegiant” fiindcă citisem că filmul ar fi complet diferit de carte (şi aşa este, au măcelărit-o) – însă nu era deloc pe canale „oficiale”. 🙄

            În fine, asta e mai puţin important. Din cîte am înţeles din articolul menţionat sînt o grămadă de cuvinte compuse, inexistente în dicţionar, care au fost traduse (în franceză) prin aproximări ale înţelesului lor, ceea ce de multe ori le face complet diferite, chiar dacă în original au rădăcini identice. Asta „rupe” cumva asocierile mentale pe care cititorul şi le-ar putea face şi poate şi fluenţa lecturii, a traversării acţiunii.

            Trebuie să recunosc faptul că engleza are o flexibilitate foarte mare, se pot crea cuvinte (relativ) scurte cu înţeles concret, pe care traducîndu-le în alte limbi trebuie să le aproximăm uneori prin expresii întregi, ceea ce îngreunează sau chiar urîţeşte cartea. Bine, eu vorbesc acum doar la modul teoretic, construind scenariul în imaginaţie. Realitatea fiecărui cititor e diferită şi nu toţi se împiedică de asemenea detalii. 🙂

            Apreciat de 1 persoană

            • Vero zice:

              Când cauţi, cu google sau cu altceva, o propoziţie din carte, ai de multe ori neaşteptata şi plăcuta surpriză de a ajunge la un fişier pdf pe care poţi pur şi simplu să-l descarci pe computerul tău. Sau poţi descărca de pe Scribd, nu chiar gratis, ci încărcând altceva în loc, dar altceva ăsta poate fi orice tâmpenie; am pus câte un articolaş de pe câte un blog de-al meu, bancuri primite pe mail, desene tehnice.

              În cartea despre care e vorba, rişti să traduci greşit o serie de cuvinte compuse pentru că povestea se petrece într-o lume inventată, cu obiceiuri inventate, religie inventată, faună şi flotă inventate etc în condiţiile în care explicaţiile despre toate astea vin pe parcurs şi, în cele două romane apărute până acum, de cca 1000 de pagini fiecare, încă n-au fost explicate toate. Şi, fiindcă în engleză o serie de cuvinte au mai multe sensuri, iar tu nu ştii exact despre ce vorbeşte autorul, rişti să alegi un sens nepotrivit şi să descoperi asta cu două romane mai încolo (am înţeles că Sanderson are de gând să scrie vreo 9 în total).

              Şi n-am recurs la expresii întregi ca echivalent pentru cuvintele compuse în engleză, am compus sau am deformat cuvinte în română (am văzut acelaşi lucru în versiunile în spaniolă şi italiană, pe care le-am găsit pe net). Am luminlord, distrestie, animmodelare, cristalsabie, podalergare, Umbremar, piciorogar, durerial, ghimpetar şamd.(Şi „mâna interzisă” sugerată de tine. 🙂 ) Cât despre cuvintele pur şi simplu inventate (de ex. spren), pe astea le-am preluat ca atare, dar le-am declinat/conjugat după regulile din limba română. Şi habar n-am, de plidă, dacă am greşit sau nu când am tradus „Tranquiline Halls” (din câte am înţeles deocamdată, e vorba de un soi de paradis din care au fost alungaţi oamenii şi pentru care se poartă o luptă pe lumea ailaltă) prin „Palatele Împăcării”. Poate se-apucă să le descrie în vreunul dintre romanele încă nescrise, şi descopăr că nu sunt nicidecum palate. 😛

              Apreciază

              • A thorn in your side zice:

                Cred că mai sugestiv ar fi „Palatul Împăcării” (la singular), dă un sens de coeziune, de unitate (şi unicitate). Dar nici „împăcarea” nu-mi pare 100% potrivită, e un cuvînt „sărac”; tranquility e un fel de linişte combinată cu tăcere, ca o împăcare cu sine, spre serenitate. Însă ai dreptate că nu ştii ce este exact pînă nu va fi descris cîndva. Poate.

                Şi tocmai aici e problema mea (cu autorul şi traducătorul deopotrivă), că normal mi se pare fie să laşi cititorul să-şi imagineze singur despre ce e vorba oferind doar detalii vagi de contur, fie îi explici de la bun început cu maxim de detalii ca să ştie cu ce are de-a face. Or, în cazul în care lucrarea e tradusă pe bucăţi înainte de a fi terminată apare exact problema expusă de tine, cu sensurile schimbate (mai mult sau mai puţin drastic), pe care uneori o poţi rezolva deviind uşor, alteori te forţează să rescrii bucăţi bune din operă. Iar dacă unul sau mai multe volume precedente au fost deja date la tipar… te-ai ars! 🙂

                Cuvintele alea compuse (luminlord, distrestie, animmodelare, cristalsabie, podalergare, Umbremar, piciorogar, durerial, ghimpetar) mă fac să rîd amar. Bănuiesc ce-ar fi vreo două-trei dintre ele, dar restul… Aici chiar cred că trebuie forţate expresii, altfel te trezeşti că cititorul trebuie să frunzărească înapoi la primele pagini sau aiurea, ori în cel mai bun caz la legendă pentru a afla sau a-şi aminti ce înseamnă o chestie sau alta. Frustrant.
                Desigur, e strict opinia mea personală. 😉

                Pe Scribd nu intru tocmai fiindcă îmi forţează mîna, iar de guglă nici să n-aud (prefer raţa, deşi n-are deschidere atît de mare). Dar şi-aşa nu-mi arde acum de citit, că trebuie să rezolv cu actele şi apartamentul mătuşă-mii, dacă s-a gîndit să „plece” tocmai acum, brusc. Şi-apoi să văd de unde-mi scot supravieţuirea, deşi nu-i neapărat necesară…

                Apreciat de 1 persoană

              • Vero zice:

                Cum moda e să scrii serii de câte n-şpe romane şi să le publici în decurs de n ani, editurile din alte ţări nu aşteaptă să pe publici pe toate înainte de a începe la rândul lor să le dea la tradus şi să le scoată pe piaţă. Aşa că, în cazurile astea când scrii într-o limbă în care cuvintele au o multitudine de sensuri şi nu dai explicaţii de la început, traducătorul traduce cum îi trece prin cap, eventual mai face redactorul o schimbare fiindcă prin capul lui trece altceva şi, mai departe, D-zeu cu mila. Dacă s-a nimerit ce trebuia e bine, dacă nu, se poate scoate eventual o ediţie revizuită a volumelor anterioare. Şi dacă cititorii n-au chef/bani/timp să le cumpere şi să le citească din nou, să fie sănătoşi, zice editorul.
                Cât despre cuvinte gen „tranquility”, e greu/imposibil să găseşti un echivalent 100% fidel. De-aia se zice „traduttore traditore”. Când ştii limba autorului, dacă nu vrei să pierzi nimic, e recomandat să citeşti originalul. Nu există traducere perfectă. Şi nici traducerea unei cărţi nu e floare la ureche, cum cred unii – cum credeam şi eu, înainte de a mă apuca de tradus. 😛 Şi e mai uşor să îmbunătăţeşti traducerea altuia (dacă nu e o mizerie), decât s-o faci tu, cuvinţel cu cuvinţel.

                Cititorul nu trebuie să răsfoiască romanul ca să-şi aducă aminte ce înseamnă cuvintele alea compuse. Apar destul de des ca să nu le uite, au sens în context sau au o explicaţie, sau sunt nume de plante sau animale care apar o singură dată, ca element exotic de decor, fără rol în poveste.

                Condoleanţe pentru mătuşa ta. Odihnească-se în pace.
                Ţie îţi ţin pumnii ca să rămâi pe linia de plutire.

                Apreciat de 1 persoană

              • A thorn in your side zice:

                Ai dreptate întru totul. De fapt ştiam sau îmi imaginam toate cele descrise, că doar am mai discutat despre lucrurile astea cîndva. E o zbatere continuă între mizerie şi perfecţiune, care reuşeşte în procente diferite de la o lucrare la alta. Precum viaţa însăşi, de fapt.

                O mică menţiune: e „traduttore”, nu „traductore”, fiindcă vine de la „tradurre” (a traduce), nu „traducere”. 🙂 (I know, I’m nitpicking)

                Treaba cu uitatul cuvintelor şi răsfoitul probabil mi se aplică mie în primul rînd, care sînt un uituc major şi probabil celorlalţi care au asemenea probleme sau care citesc puţin şi rar iar între sesiunile de lectură uită asemenea amănunte.

                Îţi mulţumesc pentru condoleanţe, va fi destul de greu din mai multe puncte de vedere. Momentan încă mă zbat să realizez complet situaţia şi s-o accept, după aceea va trebui să încep să şi gîndesc în termenii realităţii concrete, nu ai idealului naiv ca pînă acum. Cine ştie ce-o ieşi. E ca şi cu romanele-fluviu: volumele viitoare – zilele, lunile, anii – pot aduce surprize şi schimbări majore de sens.

                Spor la treabă în continuare, să-ţi iasă totul cît mai aproape de perfecţiune! 🙂

                Apreciat de 1 persoană

              • Vero zice:

                Mulţumesc! Şi să-ţi iasă şi ţie totul cât mai bine!

                Îl modific pe traductore – mulţumesc şi pentru asta. O serie de lucruri mi-au intrat iniţial greşit în cap şi, cu toate că între timp am aflat cum e corect, când mă grăbesc le trântesc în prima formă memorată de tărtăcuţa mea. 🙂

                Apreciat de 1 persoană

              • A thorn in your side zice:

                Mi se întîmplă şi mie la fel: prima „impresie”. Greu ne revenim, dacă. Aşa ne-o fi zodia. 🙂

                Săru’ mîna!

                Apreciat de 1 persoană

  3. Zina zice:

    Abia acum realizez cât de ingrați suntem noi, cititorii… Nu mi-am pus niciodată întrebarea cât de mult i-or fi dat de furcă traducătorului cuvintele alea abracadabrante. Și, în general, câtă muncă înseamnă redarea corectă a spiritului unei cărți, a stilului unui autor. Îmi pare rău!

    Spor la treabă, dragă Vero!

    Apreciat de 1 persoană

    • Vero zice:

      Mulţumesc, dragă Zina! Asemenea!

      N-are de ce să-ţi pară rău. Cu toţii suntem ingraţi când e vorba de munca aflată în spatele lucrurilor de care ne folosim şi al serviciilor care ni se oferă. Nu ne gândim aproape niciodată că, pentru fiecare flecuşteţ, a trudit cineva, a cizelat o idee, a făcut mai multe prototipuri… etc 🙂

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s