Uneori îmi vine să-mi dau palme

În seara asta îmi vine să mi le dau pentru că n-am citit versiunea redactată a romanului Calea Regilor înainte de publicare. Recunosc că, din comoditate, de obicei nu cer să-mi fie trimisă „opera” mea după intervenţia redactorului, iar editurile cu care colaborez*/am colaborat nu obişnuiesc să întrebe traducătorul ce părere are despre modificările făcute de redactor – de parcă „redactor” ar fi sinonim cu „infailibil”!

Însă acum citesc versiunea în cauză – adică o răsfoiesc, fiindcă trudesc la Words of Radiance, şi cuvintele inventate trebuie traduse la fel ca în versiunea tipărită a primului roman din serie. Ei, şi în seara asta am găsit prima modificare care m-a făcut să-i înjur pe cei doi redactori (pe primul volum sunt trecuţi doi, pe al doilea e numai una, de care m-am mai… lovit).

De ce i-am înjurat?

Pentru voidbinding.  Se vede din avion, ba nu, chiar de pe orbită, că e un cuvânt inventat, compus din void şi binding.  Eu îi spusesem, poate nu foarte inspirat, pustiuunire. Nu m-aş fi supărat dacă mai sus-amintiţii redactori găseau ceva mai potrivit, mai sugestiv. Dar ei şi-au băgat picioarele şi i-au spus, pur şi simplu, pustiire. Că, na, ce dacă prostul ăla de autor inventează cuvinte? Nouă nu ne trebuie aşa ceva în traducere, nu, avem noi cuvintele noastre din dicţionar, ce plm!

(Slavă Domnului că, pentru Words of Radiance, traducerea o să fie redactată de altcineva.)


*Final Chapter face excepţie.

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor şi mai rentabil să traduc ce-au scris alţii.
Acest articol a fost publicat în nemulţumiri, Traduceri și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Uneori îmi vine să-mi dau palme

  1. Drugwash zice:

    Ar merge „advidare” (aderare la vid)? Deşi simt că înţelesul ar trebui să fie altul.
    Eh, iartă-i, Doamnă, că ei nu ştiu ce fac! 😛 XD

    Apreciat de 1 persoană

  2. Shauki zice:

    Traducătorul, cantitate neglijabilă 😦

    Apreciat de 1 persoană

    • Vero zice:

      Cam aşa ceva – de foarte multe ori, din păcate. 😦
      Nu ştiu de ce nu se poartă colaborarea dintre traducător şi redactor. Acum e ca un soi de relaţie elev-profesor, sau ucenic-calfă/meşter, unul scrie şi celălalt „corectează” cum vrea muşchii lui. Şi nu toate „corecturile” sunt binevenite. 😦

      Apreciat de 1 persoană

  3. psi zice:

    off…. recunosc că eu, ca cititor, am fost fascinată la sanderson fix de cuvintele inventate, dincolo de imaginația lui. e drept că știam de la tine cât de dificilă fusese traducerea… și iată că mai spun o dată: când o serie fantasy este tradusă de mai mulți oameni (mă refer aici la mistborn) se vede din avion, azi constat că și redactorii contează. greu o fi fost să trimită un email? o fi citit totuși ceea ce redactat?

    Apreciat de 1 persoană

    • Vero zice:

      Nu trimite nimeni niciun email. 😦 Cum spuneam mai sus, într-un comentariu, cu rare excepţii, colaborarea dintre traducător şi redactor e, vorba lui Caragiale, „sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire”. 😛 😀
      În afară de primele 3-4 traduceri, primite de la RAO prin intermediul lui Vlad. T. Popescu şi redactate de el, şi de ceea ce am tradus pentru Final Chapter, nimeni nu mi-a trimis, din proprie iniţiativă, versiunea redactată, ca să-mi spun părerea. Şi a mai fost Adriana Bădescu, care, după ce mi-a redactat una dintre primele traduceri pentru Nemira, mi-a lăsat la editură (ştia că o să trec pe acolo) un bilet cu observaţii – care mi-a fost de mare folos. Printre altele, de atunci m-am învăţat să caut cacofoniile cu „find”, fiindcă altfel îmi scapă, vorba ei, câte una „savuroasă”. 🙂

      Apreciază

  4. Cita zice:

    Doamne, ajuta, ca o neconcordanta ar compromite placerea si interesul cititorului Poate n-ar fi rau sa le trimiti o lista cu cuvintele nou-compuse!

    Apreciat de 1 persoană

    • Vero zice:

      A trimis lista, Cita. Am trimis-o odată cu traducerea romanului. Am făcut-o în primul rând pentru mine. Au fost peste 400 de cuvinte (nu doar cuvinte inventate, ci şi traduceri de toponimice, de porecle), într-un roman de peste 1000 de pagini. Şi îmi prinde foarte bine acum, când traduc al doilea roman din serie (la fel de lung). Problema e că, înainte de a le folosi, trebuie să le caut în versiunea tipărită, să văd dacă redactorii au schimbat vreunul. (Ei nu s-au gândit să facă o listă actualizată. 😛 )

      Apreciază

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.