N-am să înţeleg niciodată…

Publicat pe Miercuri, 7 decembrie, 2016 de Vero

Interesante idei,
frumoase imagini,
dar
n-am să înţeleg niciodată
de ce
aşa-numitele versuri albe
sunt considerate poezie,
şi nu
poem în proză
inegal sacadată,
căci,
la urma urmelor,
orice proză
bogată
(sau nu!)
în metaforice (sau nu!) imagini poetice
se poate împărţi
(după cum se vede!)
în versuri fără rimă
şi ritm.
😛

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor şi mai rentabil să traduc ce-au scris alţii.
Acest articol a fost publicat în de-ale mele și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

37 de răspunsuri la N-am să înţeleg niciodată…

  1. psi zice:
    Miercuri, 7 decembrie, 2016 la 12:41 PM

    aici cred că te pot ajuta (puțin) eu cu două … să le zicem precedente. unul ar fi o parafrază după nichita stănescu, cel care spuneam că poezia este forma cea mai frumoasă a frazei, iar celălalt ar fi însăși curentul suprarealist, cel care este plin de poezie în frază (așa cum sunt de altfel și respirările stănesciene). cu toate acestea, există o anume incantație, o închidere în cerc a poeziei care se respectă chiar și la poezia fără (aparent) ritm, delimitând-o clar de versificație.
    căci versificare umanum est… 😛
    consider însă că exercițiile poetice de genul odei în metru antic sau al glossei sunt necesare unui mânuitor al cuvântului. 🙂
    pfuii, ce guralivă sunt! 😀 😀 😀

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
    • Vero zice:
      Miercuri, 7 decembrie, 2016 la 12:52 PM

      Nu te contrazic, nu zic că nu-ţi pricep explicaţiile, nu zic că versurile albe nu sunt frumoase, nu zic că nu există texte care îmi plac indiferent de categoria în care sunt încadrate…, dar, în viziunea mea, poezia trebuie „să sune din coadă”. 😀
      Altminteri, tot după părerea mea, frazele oricărui text literar trebuie să aibă un soi de „muzică” a lor, un ritm ascuns care-ţi cere adesea cuvânt (sau o virgulă) în plus, sau te obligă să excluzi un cuvânt sau să-l muţi în altă parte. 🙂

      Apreciat de 2 persoane

      Răspunde
      • psi zice:
        Miercuri, 7 decembrie, 2016 la 1:08 PM

        exact ce spuneam și eu: tonul face muzica, chiar și în poezie. 🙂 deci suntem de acord.

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde
      • g g zice:
        Miercuri, 7 decembrie, 2016 la 1:19 PM

        da! subscriu la ceea ce spui despre versuri albe și poezie și am tot respectul pentru cei care, la rândul lor, respectă poezia așa cum a fost ea născocită dintr-un bun început..
        cred că, dincolo de mesaj, versurile albe au nevoie de ceva mai multă esență – lucru care se întâmplă destul de rar -, pentru că cele cu rimă au deja savoarea în cântecul lor.
        dacă-mi permiți, ți-aș aduce aici ceva, nu numai ca argument, dar și ca exemplu curat a ceea ce, totuși, înseamnă poezie. este vorba despre ceea ce un om trecut de 80 de ani, dar care de 70 de ani este plecat din țară și nu a avut decât poate minimal contact cu alți români, a creat și creează cu o dragoste incredibil de mare pentru limba și țara de unde se trage și, mai ales, respect pentru scriitorii și poeții români geniali pe care i-am avut.
        este vorba despre unchiul meu, emigrat in statele unite în anii ’50.

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde
  2. Vienela zice:
    Miercuri, 7 decembrie, 2016 la 1:20 PM

    Eu chiar am procedat intr-o zi asa, pentru distractie, dupa ce mi-a povestit cineva ca exista oameni care scriu in proza si apoi separa textul dupa cum li se pare ca se aranjeaza bine, sa arate a poezie. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  3. Pingback: Perle care cad | Idei Înghesuite

  4. Drugwash zice:
    Miercuri, 7 decembrie, 2016 la 8:30 PM

    Înţelegerea necesită o anume deschidere spre „diferit”, spre esenţa lucrurilor, dincolo de formă. Poate acea scînteie de geniu sau dram de nebunie, poate ambele deodată. Cine ştie… 😉

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  5. Spunsieu zice:
    Miercuri, 7 decembrie, 2016 la 8:46 PM

    Haiku este o forma traditionala de poezie, fara rima, parca silabele conteaza, daca nu ma insel… Dar sunt de-acord cu tine si cred ca rima este sarea si piperul. plus ca este mult mai greu sa potrivesti lungimea versurilor si sa si rimeze. Marii poeti vor fi intotdeauna cei care scriu poezii cu rima, asta e clar.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  6. Carmen Pricop zice:
    Miercuri, 7 decembrie, 2016 la 11:00 PM

    Văd că nu duci lipsă de răspunsuri la întrebare. Dar am să mă hazardez să-mi dau și eu cu părerea… altcuiva. Poate pentru că sunt „perle căzând, ciobite,
    din scoica rimei”? 😀

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.